Pudibondul secolului al XIX-lea
Suplimentul de cultură, nr. 301, 12.02.2011
Excelent interviul lui Bogdan Romaniuc cu Octavian Soviany în Suplimentul de cultură de săptămîna trecută.
Kostas Venetis e un personaj imposibil în lumea actuală. Nu mi-l pot deloc închipui abordînd o ţinută de rocker sau metalist, nici intrînd într-o sală de fitness. Dar mai ales nu mi-l pot închipui vieţuind într-o lume în care totul sau aproape totul este permis şi în care nu mai există decît foarte puţine tabuuri.
Aşa că pudibondul secol al XIX-lea i se potriveşte ca o mănuşă, aceasta fiind o perioadă cînd pînă şi mulţi dintre cei mai acerbi stricători de ordine erau în viaţa de toate zilele nişte puritani. Prin urmare, el singur a ales să fie eroul unui roman „de epocă“. Lucru care mi-a convenit şi mie, cel puţin din două motive: pentru că asemenea cărţi nu s-au mai scris pe la noi de o bună bucată de vreme, dar şi pentru că pe vremuri aveam prestaţii destul de bune pe la orele de istorie. Kostas m-a obligat să-i inventez un fundal de epocă verosimil, bogat în detalii – unele luate din cărţi şi altele inventate... A fost o aventură... cel puţin pentru mine, căci lumea de ieri mi se pare mai interesantă decît lumea de astăzi; nu sufăr deloc de febra actualităţii, căci actualitatea îţi lasă prea puţin loc pentru invenţie. Pentru mine, romancierul e un om care inventează, ficţiunea e infinit mai fascinantă decît realitatea. Acesta este şi motivul pentru care nu voi scrie niciodată un roman autobiografic.
Viaţa lui Kostas Venetis este un roman decadent?
Decadentismul este o etichetă aplicată în proză unor autori precum Wilde, Huysmans, Villiers de L’Isle Adam, la noi – Mateiu, cu care eu nu am aroganţa să mă compar, dar care constituie pentru mine nişte repere esenţiale. Mă fascinează la ei estetismul uşor necrofil, un soi de dandysm al expresiei, şi poate că unele personaje ale mele au ceva din morga lui Paşadia...
