Portretul lui Ivan Ilici ca Dasein

Costică BRĂDĂŢAN
Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Portretul lui Ivan Ilici ca Dasein jpeg

Costică Brădățan (n. 1971) este profesor de studii umaniste la Universitatea Texas Tech, SUA, și profesor onorific de filozofie la Universitatea din Queensland, Australia. De-a lungul anilor a mai lucrat la Universitatea Cornell, Universitatea din Miami, Universitatea din Wisconsin-Madison, Universitatea Notre Dame și Universitatea Arizona State, precum și la o serie de universități din Europa și Asia. A scris, printre altele, O introducere la istoria filosofiei românești în secolul XX (Editura Fundației Culturale Române, 2000), Jurnalul lui Isaac Bernstein (Nemira, 2001), The Other Bishop Berkeley: An Exercise in Reenchantment (Fordham University Press, 2006), Dying for Ideas: The Dangerous Lives of the Philosophers (Bloomsbury, 2015) și In Praise of Failure (în curs de apariție la Harvard University Press). Lucrările sale au fost traduse în diverse limbi. A publicat de asemenea recenzii de carte, eseuri și editoriale în The New York Times, Washington Post, Times Literary Supplement, Aeon, Dissent, The New Statesman etc. Costică Brădățan face parte din echipa redacțională a revistei Los Angeles Review of Books și coordonează două colecții de carte: „Philosophical Filmmakers“ (Bloomsbury) și „Philosophy beyond Boundaries“ (Columbia University Press). Fragmentul de faţă reprezintă o avanpremieră din cartea A muri pentru o idee. Despre viața plină de primejdii a filozofilor, în traducerea lui Vlad Russo, carte în curs de apariţie la Editura Humanitas. 

Specialiștii au observat că, în Fiinţă și timp, Heidegger vorbește despre Dasein ca „fiinţă întru sfîrșit“ într un mod foarte asemănător cu cel în care Tolstoi tratează moartea în Moartea lui Ivan Ilici (Smert’ Ivana Il’icia, 1886). Pe alocuri asemănarea este atît de izbitoare, încît termenul „pastișă“ n-ar fi deplasat. Şi totuși, în chip ciudat, Heidegger îl citează pe Tolstoi în cartea sa o singură dată – ba chiar și atunci într-o simplă notă de subsol. Recunoaște că l a citit, dar o face atît de fugitiv, încît posibilitatea unei influenţe semnificative e scoasă din discuţie.

De fapt, vrînd parcă să-l îndrume pe cititor pe o pistă falsă, el lasă impresia că a citit greșit nuvela: „În nuvela sa Moartea lui Ivan Ilici, Tolstoi a înfăţișat fenomenul zdruncinării și prăbușirii acestui «se moare»“. Numai că subiectul nuvelei lui Tolstoi nu e ăsta – sau nu în primul rînd. Lucrul absolut remarcabil în acest paralelism este că moartea ambelor personaje – Dasein-ul lui Heidegger și Ivan Ilici al lui Tolstoi – e proiectată pe fundalul vieţii neautentice a impersonalului „se“. În mod obișnuit, crede Heidegger, noi nu sîntem noi înșine: trăim într-o stare de alienare. Gîndim cum „se“ gîndește, ne îmbrăcăm cum „se“ îmbracă lumea, în general trăim cum „se“ trăiește. „Dasein-ul – spune Heidegger – se află sub autoritatea celorlalţi.“ Propriu-zis, „el însuși nu este; fiinţa i-a fost confiscată de către ceilalţi. Bunul-plac al celorlalţi dispune de posibilităţile de fiinţă cotidiene ale -Dasein-ului.“ El este jucăria impersonalului „se“, și ca atare nu-și aparţine. „«Fiecare dintre noi» aparţine celorlalţi și le consolidează puterea.“ Ceilalţi sînt aici o masă indistinctă, o entitate fără chip și nume. I-am întreba zadarnic cine sînt cu adevărat: „«Cine»-le nu este nici cutare și nici cutare, nici «fiecare dintre noi», nici cîţiva și nici suma tuturor. «Cine»-le este neutrul, impersonalul «se» [das Man]“. Impersonalul „se“ este aproape oricine și nimeni în particular. El poate fi imitat și înlocuit la nesfîrșit. Dacă vreunul dintre ei își dă duhul, un altul îi ia locul imediat. Nimeni nu va remarca deosebirea, fiindcă nu există deosebire: „fiecare altul este precum celălalt“. Faptul că impersonalul „se“ e interșanjabil nu înseamnă că e lipsit de putere. Puterea lui e formidabilă și provine tocmai din faptul că poate fi reprodus la infinit: „În această ne-ieșire în evidenţă și neputinţă a distingerii, impersonalul «se» își desfășoară adevărata dictatură“.

Una dintre cele mai importante funcţii ale lui „se“ este să dea naștere la norme, reguli și standarde ale bunului-gust. Dacă vrei să trăiești în societate, trebuie să te comporţi așa cum „se“ spune că trebuie, și făcînd asta lași impersonalul „se“ să-ţi pătrundă în viaţă. Așadar, în cotidianitatea sa medie, Dasein-ul există sub forma impersonalului „se“ – și exact așa și-a trăit viaţa și Ivan Ilici. Mai mult, în viziunea lui Tolstoi, aceasta este o trăsătură în cel mai înalt grad „distinctivă“ a lui Ivan Ilici: „Încă din primii ani se arătase atras ca musca de lumină de oamenii situaţi în poziţii înalte“. Mereu gata să le fie pe plac, „își însușise felul lor de a fi, concepţiile lor asupra vieţii“. În nuvelă, rolul impersonalului „se“ e jucat de „oamenii situaţi în poziţii înalte“, care rămîn, așa cum se și cuvine, lipsiţi de chip și nume, dar exercită o influenţă covîrșitoare asupra unor oameni ca Ivan. Tolstoi analizează conștiinţa eroului său pe măsură ce se transformă în urma întîlnirii cu impersonalul „se“. Vedem cum toate impulsurile bune care i-ar fi putut sta în fire sînt treptat înlocuite cu tot ce „se“ declară a fi de dorit.

Impersonalul „se“

Ca student, bunăoară, Ivan făcuse unele lucruri „care i se păruseră înainte mari ticăloșii și care îi inspirau un dezgust faţă de el însuși chiar în timp ce le săvîrșea“. Dar, mai tîrziu, văzînd că „oamenii de rang înalt procedau la fel fără a se simţi prost din pricina asta“, a lăsat dezgustul la o parte „și nici măcar amintirea lor nu mai reușea să-i provoace amărăciune“. Cîtă vreme se comportă potrivit normelor stabilite de impersonalul „se“, Ivan Ilici nu are a se teme. Ba chiar o asemenea comportare îi sporește „respectabilitatea“ socială. Impersonalul „se“ e un stăpîn generos, iar supunerea faţă de puterea lui se lasă cu recompense frumușele. Mai tîrziu, ca tînăr procuror, Ivan se va deda chiar unor „chefuri“ și unor „vizite într-o stradă îndepărtată după cină“. Va încerca chiar „să cîștige bunăvoinţa șefului, ba chiar și a soţiei șefului“. Dar toate astea „într-un ton atît de just, că nu se putea spune nimic rău despre el“.

În chip aproape firesc, sînt îngăduite și gesturi de revoltă, atîta vreme cît ele urmează calea care „se“ cuvine. Mai mult chiar, cu condiţia să aibă aprobarea prealabilă a celor sus-puși, un dram de contestare e bun – atît pentru autoritatea contestată, cît și pentru contestatar. Cea dintîi capătă astfel o aparenţă de mai mare legitimitate, iar cel de-al doilea pare mai puţin laș în propriii ochi. La un moment dat, de pildă, se spune că Ivan Ilici „păstra o distanţă demnă faţă de autorităţile guberniale“, afișînd „o vagă nemulţumire la adresa guvernului“.

Toate astea sînt de-a dreptul înduioșătoare. La Heidegger, Dasein nu face nici el altceva: „Ne desprindem de «marea masă» și ne retragem așa cum se retrage îndeobște; ne «indignăm» de tot ce îndeobște se consideră demn de indignare“. Dar distanţa pe care atît Ivan, cît și Dasein-ul o iau faţă de impersonalul „se“ nu e nici cu o cîtime mai mare decît cantitatea de libertate iluzorie pe care acest „se“ le-o lasă spre a se juca cu ea. Pe măsură ce Ivan Ilici urcă pe scara socială, viaţa lui se conformează total postulatelor lui „se“. E atît de priceput în arta obedienţei, încît, pînă și atunci cînd ia hotărîri ce-ar trebui să fie personale – bunăoară, cînd alege o carte de citit –, nu el face alegerea, ci impersonalul „se“: uneori, după prînz, Ivan citea „o carte care făcuse vîlvă“. Şi exact același lucru îl face și Dasein-ul lui Heidegger într-o situaţie asemănătoare: „citim, privim și judecăm literatura și arta așa cum se privește și se judecă“.

Putem ţine cartea în mînă, dar de citit nu noi o citim, ci impersonalul „se“. Ba chiar de cele mai multe ori același „se“ o și scrie. Confirmînd observaţia lui Heidegger potrivit căreia, în cotidianitatea noastră, „ne bucurăm așa cum se bucură îndeobște“, Ivan adop-tă un stil de viaţă care, departe de a l individualiza, îl așază în rînd cu gustul și moda dominate de acest „se“. Să luăm, de exemplu, felul în care-și aranjează noua casă. Abia promovat și vrînd să se ridice pe scara socială, Ivan se lansează într-un grandios proiect, acela de a face din casa lui cel mai original și mai atrăgător cămin pentru el și familia lui. Iar rezultatul este „uimitor“. Enormele sale eforturi dau roade. Numai că, după cum remarcă Tolstoi cu fină ironie, Ivan făcuse „ceea ce fac toţi oamenii dintr-o anumită clasă pentru a semăna cu toţi oamenii dintr-o anumită clasă“.

În final, casa lui „semăna în asemenea măsură, încît nu mai avea cum să-ţi atragă atenţia“. Şi firește că așa era – cîtă vreme nu el și-a decorat casa, ci impersonalul „se“, nici nu putea fi altfel. Orice ar face, Ivan Ilici nu e niciodată el însuși, ci întotdeauna altcineva: o fiinţă lipsită de chip și nume. Ivan este chiar impersonalul „se“. „Astfel își ducea viaţa“, spune Tolstoi. Şi-a creat un „cerc de prieteni“, iar în casa lui „veneau și oameni importanţi“. Iată deci cum a trăit Ivan Ilici. Dar oare cum a murit? A scăpat măcar cu acest prilej de impersonalul „se“?

Foto: Lev Tolstoi, wikipedia

Povestea Casei Afis Coperta png
Autobiografie: „Povestea Casei Paleologu”, un eseu despre educație
Editura Fundației Paleologu a publicat recent o autobiografie intelectuală semnată de Theodor Paleologu și, totodată, un eseu despre educație și un manifest pentru inițiativele independente în acest domeniu vital.
Povestea Casei Afis Coperta jpg
Theodor Paleologu semnează un eseu despre educație și modul în care o practică de aproape 10 ani la Casa Paleologu
Cititorii au ocazia de a pătrunde în universul istoriei culturale a cunoscutei clădiri din strada Armenească 34, construită în 1932 de Mihail Paleologu, bunicul patern al autorului, şi Emilia, cea de-a treia lui soție, un parcurs creionat din povești recuperate și amintiri ale autorului.
946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?