„Poezia este o chestie prin care trăiesc“ – interviu cu Livia ŞTEFAN

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
„Poezia este o chestie prin care trăiesc“ – interviu cu Livia ŞTEFAN jpeg

În cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM), desfăşurat anul trecut între 25-28 octombrie, a avut loc, în premieră, un performance poetic numit Literary Death Match, pretext ca scriitorii să intre în ring şi să se dueleze în versuri în faţa unui juriu. Poetele Cosmina Moroşan (n. 1989) şi Livia Ştefan (n. 1982) sînt două dintre supravieţuitoarele acelui performance. 

Muzică pe poezie sau poezie pe muzică? La lansarea volumului Lolita32 (Casa de Editură Max Blecher, 2016) ați venit cu o trupă, Oedip Piaf, care a făcut un sound pentru carte.

Atunci am făcut muzică pe poezie, acum, pentru noua mea carte Thanato Hotel, vreau să fac muzica separat, vreau o atmosferă hipnotică, să adîncească depresia. Și, cumva, un fel de act separat, în care versurile să nu intre toate ca la Lolita32, pentru că atunci cîntam o piesă cu toate versurile unui poem. Aici nu, doar cuvinte disparate din poeme.

Muzica trupei Oedip Piaf este definită ca muzică de apartament.

Așa le place lor să zică, se alintă. Și da, este muzică de apartament fiindcă pentru Lolita32 am repetat numai în sufragerie și am speriat, bineînțeles, vecinii, pentru că totul era amplificat – basul, vocea, eu urlam prin portavoce la microfon… Închipuie-ți ce ieșea acolo! Dar e o muzică… nici nu știu dacă i-aș zice experimentală. Mie așa îmi place să îi zic: post-industrial experimentală, ce a mai rămas din punk, vorba băieţilor din trupă, „nu vrem rock’n’roll, nici blues, nici să facem pe paiațele, vrem doar o expresie“. Prima dată cînd m-am dus la ei, mi-au zis: „Noi vrem pe cineva care nu știe să cînte, deci uită tot ce știi, nu vrem o Whitney Houston, vrem o expresie, un instrument separat.“

Expresie care să vină din interiorul tău și pe care să o manifești acolo, în contextul muzical Oedip Piaf.

Exact. Și ne place foarte mult im-provizația. Cînd e să cîntăm de trei ori aceeași piesă, nu ne simțim în largul nostru, dar pe improvizație sîntem foarte încîntați, cel puțin eu chiar sînt. Muzica e o necesitate, dacă nu ai fi iepure probabil ai fi cangur.

Se spune că ați debutat greu sau, altfel spus, a fost un pas bine cîntărit.

Da, și nici acum nu pot să spun că sînt mulțumită, nu sînt mulțumită nici de re.volver [Casa de pariuri literare, 2012 – n. red.], nici de Lolita32 nu mă simt mulțumită. Eu n-aș mai ieși cu cărțile astea acum, pentru că nu-mi dau seama că mă grăbesc decît la un an după aceea. Stau, scriu, scriu greu, le aleg greu, le ciopîrțesc cu ușurință și îmi dau seama la un an după carte că, de fapt, nu sînt mulțumită de ce-a ieșit.

Dar nu e și asta o formă de evoluție?

Eu cred că da și cred că autocritica este un lucru necesar. Mie îmi place să mă autoterciuiesc pentru că ține nu neapărat de curiozitate, dar ține de o căutare perpetuă. Nemulțumirea mă duce în locuri mult mai interesante decît autosuficiența.

Ce a însemnat volumul re.volver pentru dvs. atunci?

Trebuia, pur și simplu, să ies cu o carte în lume. Practic, eu am strîns cam tot ce aveam pînă în momentul acela și am făcut un fel de sorcovă veselă. De fapt, mai mult o sorcovă tristă. Dar am zis să lansez cartea asta ca să nu mă mai întrebe nimeni: „Cînd publici? Cînd publici? Cînd publici?“.

V-au identificat apoi ca o poetă dură, nervoasă. Vă regăsiți în aceste etichete?

Da, dură, nervoasă. Mă și cunoșteau mai toți cei care mă identificau ca nervoasă. Eram foarte impulsivă în perioada cînd am lucrat la cartea asta. Eram în Giurgiu și mă mutasem ulterior în București, unde toți nervii mei s-au topit în nervii celorlalți. Toate aceste etichete cred că mi se potrivesc și mi-au plăcut mai mult cronicile negative pentru că din ele am putut învăța foarte mult. Uite, la Lolita32 nu am avut nici o cronică negativă. L-am rugat pe Ştefan Baghiu să desființeze volumul și n-a ieșit.

Există diferențe de abordări între cele două cărţi, apărute la o distanţă de patru ani?

Eram mai copilăroasă în re.volver. Foarte violentă și sadică, dar la modul copilăros – ca un puștan care omoară o furnică de curiozitate și pe urmă se uită la ea, îi pare rău și nu îi pare rău. În Lolita32 sînt cumva mai așezate lucrurile. Am vrut și să fiu mai minimalistă, să fie ceva mult mai legat, re.volver era o ciorbă. Toate sentimentele amestecate.

Cum încadrați acest volum într-un curent feminist, nu neapărat ideologizat, dar ca expresie a feminității?

Lolita32 nu este, pentru mine, o expresie a feminității decît foarte puțin. Am folosit două voci, partea a doua e scrisă din perspectivă masculină, și îmi place mult mai mult, adică mi-a fost mai ușor să scriu din perspectivă masculină, să mă apropii de feminitate și de noțiunea de femeie din perspectiva unui băiat. Iar prima parte e băiețoasă pentru că eu mă port la modul ăsta. Am avut un iubit cu patru ani mai mic decît mine care îmi zicea „fetiță“, mie, închipuie-ți. Aveam 30 și de ani, trecusem printr-un divorț, avusesem o copilărie care mă maturizase mult prea repede și mi-am dat seama că da, poți să fii fetiță și după 30 de ani. De asta și numele de Lolita32, mă simțeam ca o fetiță prostănacă și asta este, cred, singura expresie a feminității pe care sînt capabilă să o simt.

Considerați raportarea la real ca temă centrală a poeziei dvs.?

Realitatea este că nu pot să fug de realitate și, cum ziceam și despre Lolita32, toate poeziile sînt inspirate din realitate. Cam așa e – eu am încercat să povestesc ce mi s-a întîmplat mie. Acum însă încerc altceva, încerc să povestesc ce li se întîmplă altora și e mult mai incitant. Practic, am terminat capitolul cu mine însămi, îl trec în rezervă și mă aplec asupra celorlalți în următorul proiect, Thanato Hotel.

„Umorul e cea mai mișto armă posibilă“

Care credeți că este poziția poetului astăzi în România?

Poetul astăzi este un individ ca oricare altul, care trebuie să se angajeze, să muncească și, mai ales, să nu fie numit poet. A ajuns așa penibilă denumirea asta de poet! Văzută de alții, dar cred că mai ales de noi înșine e văzută ca fiind penibilă. Avem de plătit chirii sau rate, avem job-uri care n-au nimic de-a face cu poezia. Eu sînt foarte șocată cînd cineva mă întreabă cu uimire: „Vai, ai job?! Și eu care credeam că duci o viață boemă!“ Nu e așa deloc, nu am și nu voi avea o viață boemă. Pentru mine poezia este o chestie prin care trăiesc. Adică e și ea acolo în peisaj, alături de alte aspecte pecuniare, depresive.

Eu văd poziția poetului ca pe un fel de cîrlig de care ne putem agăța pentru a nuanţa mesajul social.

Aș vrea eu să putem influența societatea cum se întîmpla în trecut, cînd orice artist avea ceva de spus și era ascultat, dar acum nu mai e același lucru. Dacă te uiți, unii habar n-au să vorbească și lovesc în anumite categorii sociale pe nedrept și alții încearcă să doboare prejudecățile, dar nu mai avem aceeași influență și nici nu cred că vom mai avea. Nu, e o luptă pierdută asta cu mesajul social, deși eu am și voi avea întotdeauna mesaje sociale în absolut tot ce scriu. La mine e imposibil să nu mă leg de societate, pentru că o trăim și o producem în același timp și tot ce excludem, toți cei care sînt excluși – noi îi excludem, toți cei care sînt incluși – depinde cum îi includem.

Încerc acum, prin Thanato Hotel, să duc mai departe ce am început în partea a doua a Lolitei32. Avem prostituatele, în lumea cărora încerc să intru pentru a scrie despre ele. Despre ele, dar și despre drogați, despre traficul de carne vie, despre depresia clasei mijlocii.

Crezi că sarcasmul e salvator?

Eu am impresia că umorul poate ajuta mult la înțelegerea lucrurilor. De exemplu, am fost la o piesă de teatru despre robia romilor și două ore am stat acolo, plîngînd în sinea mea de cît de prost a fost abordat subiectul, cît de părtinitor la modul vindicativ. Te arunca într-o zonă cinică și deloc empatică. Și am fost la DOR live, unde o mini-scenetă despre rasism era jucată de niște copii, dar comic. Asta a fost! Ajung lucrurile altfel, le înțelegi altfel și rezolvi altfel prejudecățile din capul tău. Le înțelegi mai uman. Nu te bat în palmă cu rigla că nu ți-ai făcut tema, dar îți explic altfel, îți explic rîzînd. Umorul e foarte important, umorul e cea mai mișto armă posibilă.

Există o categorie socială pe care ați vrea s-o salvați?

Mă gîndesc la copiii săraci, la femeile bătute, la oamenii care nu mai pot fi integrați pentru că societatea îi exclude, cum ar fi oamenii fără adăpost. Dar nu idealizez și nu romanticizez niciodată, știu că în fiecare categorie socială există și bune și rele, așa va fi tot timpul. Dar ca un copil să meargă la școală, să scape din orfelinat, ca o femeie să nu mai fie bătută, să scape din casa aia violentă, ca un om să stea într-o casă, nu pe stradă – am senzația că a le oferi ceva nu e de a-juns. Aș vrea să te înțeleg și ca om, să evo-luăm de aici.

Doar să salvezi nu mi se pare suficient. Salvezi și pe urmă nu te mai interesează, și iar apare abandonul social. Iar responsabilitatea socială nu înseamnă numai imaginea ta de om responsabil. Responsabilitatea socială înseamă să trăiești așa, să fie un lucru natural dat. Mi se pare că ar trebui restructurat totul, clasele sociale, totul, refăcut de la zero. Dar nu știu cum, e un proces pe care nici eu nu-l înțeleg.

Mulți care vor să salveze o categorie socială nu fac decît să îi impună celuilalt să fie ușă de biserică, pe cînd tu ești la fel. Ești impulsiv și viciat, poate îți place să înșeli, să bagi la păcănele și multe altele pe care tu nu le înțelegi, dar îi impui altuia să fie un manechin sfînt și perfect, nu o ființă umană.

La final, o întrebare pentru Cosmina Moroșan?

Dragă Cosmina, ai cînta cu mine o piesă de Amy Winehouse? 

a consemnat Carmen PROTEASA

Foto: Dirk Skiba

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

catalin ilie foto arhiva personala 2 jpg
De ce iau șpagă oamenii cu bani, din poziții privilegiate. Explicațiile unui psihoterapeut și „Complexul lui Dumnezeu”
Nenumăratele cazuri de corupție înregistrate în ultimii ani, unele de mare răsunet, ne fac să ne putem întrebarea firească ce-i determină pe oamenii aflați în poziții privilegiate și fără probleme financiare să ia șpagă.
Zona Merișor   Dealul Babii  Foto Daniel Guță (4) JPG
Ținutul momârlanilor își dezvăluie secretele. Noua șosea din munți, devenită atracție turistică VIDEO
Două sate izolate în ținutul momârlanilor - primii locuitori din Valea Jiului - au devenit mai accesibile odată cu construirea șoselei care traversează Dealul Babii. Traseul are o priveliște aparte.
Kim Kardashian (8) jpg
Kim Kardashian, amendată cu 1,26 milioane de dolari pentru promovare frauduloasă a unei criptomonede
Comisia americană pentru Bursă și Valori Mobiliare (SEC) a anunțat, luni, că vedeta Kim Kardashian a acceptat să plătească 1,26 milioane de dolari, după ce a fost acuzată că a promovat o criptomonedă pe contul său de Instagram fără a preciza că a fost plătită pentru acest lucru.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia