Piraterie de stat

În luna mai, Amazon anunţa că vînzările de carte în format digital au depăşit, pentru prima dată, vînzările de carte tipărită. E clar, cel puţin pentru situaţia din SUA, că piaţa a suferit transformări importante. Acesta e doar vîrful, e doar succesul cel mai vizibil al unor strategii comerciale puse în aplicare deja de un deceniu. Şi în Franţa, guvernanţii au înţeles de mult potenţialul digitalizării şi mizele comerciale, dar şi politice ale dematerializării producţiei culturale. Şi s-au făcut eforturi mari pentru ca produsele culturale franceze să poată intra, cu şanse egale, în competiţia din mediul digital. SUA sînt deja cu (cel puţin) un pas înainte, însă nici Franţa nu se lasă mai prejos. O lege foarte controversată vizează digitalizarea integrală a cărţilor nedisponibile, publicate în secolul al XX-lea. E vorba, de fapt, de o modificare a Codului de proprietate intelectuală pentru a permite digitalizarea, de către Biblioteca Naţională a Franţei, a tuturor cărţilor publicate în secolul trecut care nu au mai fost reeditate şi nici nu se mai găsesc în librării. Reeditarea în format digital se face, conform noii legi, fără consultarea prealabilă a autorului sau a editurii. BNF va putea revinde drepturile pentru cartea digitalizată prin intermediul unei societăţi colective de gestiune a drepturilor de autor, în a cărei sarcină cade şi plata eventuală a deţinătorului de drepturi. O listă provizorie, cu 60.000 de titluri, a fost deja publicată, dar se estimează că în cîţiva ani se va ajunge la o jumătate de milion de cărţi. Sună complicat, dar nu este. Dincolo de jargonul juridic e vorba, de fapt, de locul autorului în societate.  

Legea se bazează pe două principii considerate de susţinătorii ei corecte şi echitabile: de vreme ce cărţile respective nu (mai) sînt exploatate comercial, de vreme ce editura care le-a publicat nu le reeditează şi nici nu se mai găsesc la vînzare prin librării, în sfîrşit, de vreme ce nimeni nu vrea să profite de pe urma dreptului de autor, atunci statul îşi arogă dreptul s-o facă.

Cel de-al doilea principiu, ceva mai abstract, ţine de circulaţia operei literare: cărţile sînt destinate publicului, iar digitalizarea cărţilor publicate, dar care astăzi nu mai apar, din raţiuni comerciale, le prelungeşte viaţa, le apropie de alţi cititori.

Pare frumos, aproape utopic, dar nu e nici o surpriză că foarte mulţi autori se opun acestei legi şi mai ales schimbării de paradigmă pe care o produce. E un fel de piraterie de stat – scrie într-o petiţie împotriva legii, iniţiată de o reţea vastă de autori din toate domeniile. 

Desigur, scriitorii sau deţinătorii drepturilor de autor pot, fiecare în parte, să se opună publicării operei/operelor lor în format digital. Pe site-ul proiectului (http://relire.bnf.fr) există nişte documente explicative, precum şi formulare ce trebuie completate pentru fiecare titlu în parte. Le Nouvel Observateur a realizat o anchetă în rîndul autorilor vizaţi de această lege. François Cavanna, un scriitor prolific, autor a zeci de romane şi volume de sketch-uri umoristice, are 12 titluri care apar pe lista realizată de BNF. Ele au apărut prin anii ’80-’90 şi n-au mai fost reeditate. Cavanna va trebui, acum, să completeze 12 formulare, să scrie şi să semneze 12 declaraţii în care atestă calitatea de autor, să ataşeze fiecăruia dintre cele 12 dosare cîte o copie după actul de identitate şi să trimită totul, prin recomandată, la BNF. Cavanna are 90 de ani şi nu foloseşte computerul – a aflat cu totul întîmplător despre lege şi despre lista online a cărţilor indisponibile, ce urmează să fie digitalizate. Dar el este un caz special – spun susţinătorii, tot mai puţini, ai legii. Faptul în sine că autorii vizaţi sînt acum ei înşişi obligaţi să se adreseze BNF pentru a fi scoşi de pe listă reprezintă o încălcare gravă a Convenţiei de la Berna (cu privire la protejarea operelor literare). 

Reproşul major e legat, pînă la urmă, chiar de pertinenţa legii. Căci avem de-a face cu o privatizare a domeniului public. „De ce e nevoie ca drepturile să aparţină tuturor, în beneficiul cîtorva?“ se întreabă Yal Ayerdhal, autor de romane SF şi unul dintre iniţiatorii petiţiei împotriva legii. De ce aceste cărţi vor fi exploatate comercial de BNF în formatul digital, în loc să fie distribuite gratuit – pentru a pune în acord motivaţia cu efectele legii? BNF se găseşte, într-adevăr, într-o situaţie de monopol, ea devenind unicul intermediar în vînzarea producţiilor literare respective.