Pe viaţă şi pe moarte

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Mai mult decît samba, carnaval şi fotbal  jpeg

Nu avem cum să decidem asupra naşterii noastre. Dar putem decide cînd murim? Europa vorbeşte pe mai multe tonuri despre eutanasie şi sinucidere asistată. În unele ţări există deja chiar şi un cadru juridic referitor la condiţiile în care unui cetăţean îi este îngăduit să apeleze la medici pentru a pune capăt unor suferinţe insuportabile (Elveţia, Belgia, Olanda). Însă cele mai multe interzic sinuciderea asistată. 

Cunoscutul scriitor britanic Terry Pratchett a devenit, de cîţiva ani, avocat al acestei cauze. Problema unei asemenea decizii e, pînă la urmă, împărţirea responsabilităţii. Căci, dacă putem accepta legitimitatea unei decizii individuale în acest sens, responsabilitatea pentru actul propriu-zis este împărţită cu medicul chemat să înfăptuiască dorinţa pacientului şi cu societatea care, constatînd eşecul tuturor intervenţiilor terapeutice, e nevoită să acorde unui individ dreptul de a se sustrage regulilor instituite de societate. Or, Terry Pratchett tocmai pe autonomia individului insistă atunci cînd pledează pentru instituirea unor tribunale speciale care să judece solicitările de moarte asistată. O asemenea construcţie instituţională ar formaliza exact această relaţie sensibilă dintre cel care îşi doreşte moartea şi societate – numai astfel s-ar putea face o diferenţă (legală) între sinucidere şi moarte asistată. Conferinţa sa de la Opera din Sydney, intitulată „Despre viaţă şi moarte“, s-a axat mai ales pe necesitatea unui cadru juridic. Iar ca stat laic, Australiei i-ar fi mult mai uşor să-şi procure asemenea legi, decît altor state anglofone – crede Pratchett. Cei care se opun eutanasiei din motive religioase sau recurg la clauze de conştiinţă ar trebui să se gîndească dacă nu cumva, uneori, ne este dat să îndurăm mai mult decît poate suporta un om.

Este această dezbatere de actualitate pentru România? Într-o ţară în care un film precum Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu e o ilustrare a realităţii din spitale – pacienţii pot muri plimbaţi la nesfîrşit prin spitale care nu-i primesc pentru că nu au personal calificat, echipamente de investigaţie, proceduri medicale clare şi resursele necesare – sigur că ar putea părea cinic să reflectăm asupra „morţii asistate“. Aici oamenii bolnavi mor fără să-şi dorească, din cauza unor culpe medicale, a tratamentului inadecvat, a medicamentelor prea puţine şi inaccesibile. Dreptul la moarte nu poate fi luat în calcul atunci cînd nici măcar dreptul la viaţă nu e asigurat. Filozofic, revendicarea poate fi susţinută oricînd şi argumentele nu pot fi decît individuale, însă – aşa cum am arătat – responsabilitatea pentru punerea în practică a unei asemenea solicitări se împarte şi cu societatea. Or, în România, oricît de numeroşi ar fi cei care suferă individual, comunitatea nu este pregătită pentru această imensă răspundere. Cazul următor arată cam care sînt tensiunile care viciază etic şi pragmatic o asemenea decizie. Poate că nu e singurul, dar, cu siguranţă, e cel mai mediatizat. În 2008, un tînăr de 29 de ani, internat într-un spital din Constanţa, i-a cerut preşedintelui Traian Băsescu să-i aprobe eutanasierea. În petiţia înaintată preşedintelui, Eugen Constantin Anghel menţiona că nu mai suportă „suferinţa inimaginabilă“ şi că doreşte să plece „din această lume crudă şi nepăsătoare“, care „nu vede“ suferinţa la care este supus. „Pensia mea pe caz de boală, în sumă de 350 de lei, nu-mi ajunge nici măcar pentru cele mai ieftine medicamente. (...) Domnule Preşedinte, mi-aţi face un mare bine să acceptaţi ca eu să fiu eutanasiat“. Anghel avea mai multe afecţiuni, printre care ciroză hepatică virală, insuficienţă hepatică cronică, icter, ascită, hernie ombilicală şi hernie inghinală. Purtătorul de cuvînt al spitalului a explicat că starea de sănătate a pacientului este „foarte gravă, însă stabilă“, că are nevoie de un transplant de ficat şi de îngrijiri de specialitate. Omul a murit o săptămînă mai tîrziu, în urma unui stop cardio-respirator. Dincolo de povestea tragică, destinul acestui bărbat are şi ceva anecdotic, căci el banalizează pînă la trivializare ideea de moarte asistată. Sigur, ciroza hepatică e o afecţiune gravă – însă a cere aprobare pentru eutanasie pe caz de ciroză e aproape o impietate, dacă ne gîndim la alte suferinţe, mult mai grele. Pornind de la un caz precum acesta şi pe fondul asistenţei oricum deficitare din spitalele româneşti, nu poţi fonda o legislaţie solidă, corectă, pentru dreptul la o moarte decentă. Însă, pragamtic vorbind – şi într-o lume ideală, dacă toate resursele de asistenţă pentru viaţă s-au epuizat, trebuie să existe măcar opţiunea morţii asistate.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.