„Pamfletul e un semn al pasiunii dezlănţuite“ – interviu cu Magda RĂDUŢĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 704 din 17-23 august 2017
„Pamfletul e un semn al pasiunii dezlănţuite“ – interviu cu Magda RĂDUŢĂ jpeg

Este lector universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere din cadrul Universității din București. Magda Răduță a publicat volumele „Nici mănuși, nici milă“: trei pamfletari interbelici (Editura Universității din București, 2013) și „Îi urăsc, mă!“ O antologie a pamfletului. De la cronicarii munteni la Pamfil Șeicaru (Humanitas, București, 2016).

Amintiți, în prima parte a cărții „Îi urăsc, mă!“ O antologie a pamfletului. De la cronicarii munteni la Pamfil Șeicaru, de un ideal arghezian, care sună așa: „un pamflet își atinge scopul cînd izbutește să strecoare otrava îndoielii în insul însuși al celui pamfletizat.“ Pamfletul e un vehicul psihologic?

E un vehicul psihologic, dar e și unul estetic. Pentru că tot Arghezi zice, în altă artă poetică pamfletară, că un pamflet bun e unul în care destinatarul, la sfîrșitul lecturii, nu se mai indignează, ci rămîne în admirație pentru modul în care a fost insultat. Dumnezeule, ce bine m-a înjurat ăsta! Tipul ăsta de ideal: atîta e insulta de lucrată și de bine giuvaergită acolo, în ea, încît pînă și omul care e luat la țintă pentru uciderea simbolică ajunge să admire modul în care e luat la țintă. Ceea ce e grozav. Dar e și un vehicul psihologic, nu doar în ființa celui pamfletizat, dar și în ființa celor de-alături, pentru că niciodată destinatarul nu e – sau e numai în modul cel mai direct – insul pamfletizat. E și-o arătare a vinei lui. O arătare a vinei lui către ceilalți. El e de vină că lucrurile s-au stricat iremediabil. El, acest om, pe care eu vi-l prezint acum insultîndu-l. El e unul dintre cei vinovați pentru dezastrul în care ne aflăm. Iar dezastrul ăsta e definitiv și iremediabil. Aici ar fi diferența față de satiră.

Vorbiți de o revistă, apărută la Deva, în 1934, care se numește Eu și Europa. Pamflet – satiră – critică. Ce diferențe există între aceste trei noțiuni?

Diferența teoretică o fac mulți alții, și înainte, și după 1934. Marc Angenot vorbește, în La parole pamphlétaire, despre o diferență de privire asupra lumii și despre speranța pe care o purtăm odată cu ea. Pentru că satira e optimistă – satira arată defectele lumii, sperînd să le îndrepte. E didactică – arată, rîde de ele și speră nemărginit că, odată ce intră în rîs, lucrurile se vor îndrepta. Discursul pamfletar, în schimb, nu mai are nici o speranță, nici o brumă de nădejde că lumea pe care o înfățișează mai poate fi reparată. Pamfletarul nu e reparator de lumi. El scrie un soi de bocet spumegat care apare în momentul în care vezi că nu se mai poate face nimic. Cu cît e mai mare frustrarea – eu v-am spus, eu știam adevărul, uite ce s-a întîmplat pentru că nu m-ați ascultat –, cu atît indignarea e mai intensă, cu atît fierea e mai vînătă.

E pamfletarul o figură derivată a profetului?

Da. S-au făcut apropieri de Ieremia jelind pe ruine. E vox clamantis: nu se mai poate face nimic. Eu v-am avertizat. Și cu toate acestea, n-ați ascultat. Figura care mie îmi place foarte mult și pe care o tot repet e aceea cu ciobul de gheață din Crăiasa zăpezii: tuturor le-a intrat ciobul în ochi, mai puțin lui. Tot ce era urît se vede, acum, frumos. Și numai pamfletarul știe, de fapt, că boala e generalizată. După ce se produce dezastrul, nu-i mai rămîne decît o insultă pe care să o dirijeze din ce în ce mai vehement către vină, către demascarea vinovaților.

Figura celui pamfletizat poate fi interpretată, la nivelul imaginarului colectiv, ca un reziduu sau ca un apendice al imaginii țapului ispășitor?

E o apropiere în numirea lui. E o eliberare să-l numești, să spui el e de vină. Și e o eliberare socială, generală. Pamfletul începe anonim, ca manifestele din filmele cu ilegaliști aruncate în piața publică. Povestea la noi începe așa: prima reprezentare literară e la Hasdeu, odată cu placard--ul pe care îl citește Răzvan dimineața. E acolo o vorbă de duh împotriva domniei. E, deci, un soi de supapă, de eliberare a unui mental sufocat de nedreptate, de alcătuirea strîmbă a lumii, care trebuie să se exprime. În istoria genului occidental, se zice că pamfletul e semnul unei crize sociale: producția pamfletară se accentuează, se mărește în momentul în care criza socială e puternică. Reformă – Contrareformă, să zicem. Înainte de Revoluția Franceză. Toată povestea asta de fierbere în interior țîșnește pînă la urmă, însă în scris. După care izbucnește cu totul, dînd lumea de pereți.

Condiția emoțională a celui care scrie e foarte importantă, pentru că el e un revoltat adevărat, chiar dacă uneori scrie la comandă. Dvs. descrieți pamfletul și ca „istorie a unei pasiuni publice“.

E de văzut cînd scrie la comandă: la cronicarii munteni, e o comandă foarte directă, recognoscibilă. Există comenzi care se schimbă, însă, cîteodată definitiv și opus, ca la Arghezi, care are loialitățile foarte fragile. Dar e un mod în care pasiunea servește unui interes de eliberare: cu cît e capacul mai sudat, cu atît țîșnește mai tare vehemența. Și nu numai în scrisul de gazetă. Pamfletul începe prin a fi popular, anonim și colectiv, apoi trece în gazetă și de-acolo, în literatură. E un semn al pasiunii dezlănțuite. Uite și o coincidență cronologică: vîrsta de aur a pamfletului francez e și vîrsta anarhismului, care izbucnește tot atunci, la sfîrșit de secol XIX. E o așezare a clocotului social, care se duce în pamflet. Mai mult decît în satiră.

În interiorul celui care imaginează și scrie un pamflet, se simte o prezență intențională foarte acută. Implicarea e totală. Poate că efectul de actualitate provine și dintr-un fel complet nemediat în care este redactat. Cum se poate descrie această persoană I din interiorul pamfletului? Are o constituție specială.

Și mie mi se pare că e cea mai puternică figură auctorială pe care am găsit-o vreodată. E cel mai acolo dintre toți. Cel mai prezent, cel mai puțin ascuns și cel mai puternic în a spune ce are în minte și în inimă în momentul acela. E cea mai puternică formulă eu zic așa, adevărul e de partea mea. Diferența față de literatură fiind că ficționalizantul se joacă cu măști, cu personaje, știm toată povestea. Pamfletarul, în schimb, nu se teme, nu are nici o spaimă că ceea ce descrie poate că nu e adevărat. Asta e special în figura pamfletarului: modul în care componenta discursivă nu poate fi imaginată fără eul cel mai puternic pe care l-am găsit vreodată. E mai puternic decît în lirică. Gen de opinie fiind, nu e relativizant, n-are nici o poveste de modalizare. Doar cronicarii, la început, se ascund, dar ei nu știu că fac literatură; și-atunci, uneori, se pun la adăpost, dar asta se vede clar, ei semnalizează asta prin formule: se zice, unii spun că, și-așa mai departe. E un semnal: eu sînt convins de asta, dar hai să zic că nu sînt eu. În rest, ulterior, le trece tuturor joaca asta. Se mai deghizează retoric, din cînd în cînd, fac tot felul de imagini, cum face Bolintineanu, de exemplu: tot soiul de alegorii ale unei cetăți care e amenințată. Dar, după profesionalizarea scrisului, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după Unire, practic, nu mai există asemenea forme: cînd e de lovit, lovesc fără teamă și fără să se gîndească vreun moment că ceea ce spun nu e adevărul. Îndoiala trebuie să fie, cum spune Arghezi, în partea cealaltă, la destinatar. Pamfletarul nu se îndoiește nici un moment – și asta e o chestie teribilă a modului în care cel care scrie pune acolo tot adevărul lui, fără să îmblînzească vreun moment lucrurile. La el, uneltele bijutierului sînt ale măcelarului. Directe.

Construcția pamfletului este cîteodată atît de independentă obiectual, atît de compactă, încît se întîmplă ca prezența autorului să se șteargă, paradoxal, aproape complet. Ceea ce contează e aproape integral tonul.

Asta se întîmplă mai degrabă în perioada interbelică, în momentul în care pamfletul începe să funcționeze ca un gen recognoscibil, în care cititorul poate să identifice niște structuri cu care poate că este obișnuit. Nu întîmplător, în perioada interbelică, încep să apară gazete care chiar așa se numesc, iar pamfletul devine un gen care vinde, nu doar un gen care funcționează de amorul acru al celui care scrie. Începe să se identifice ca un gen separat, chiar dacă uneori amestecat cu satira, alteori mergînd mînă în mînă cu caricatura de-alături. Asta se întîmplă în Facla, de exemplu. Cînd intră Iser în redacție, pamfletele lui N.D. Cocea se modifică la nivel de scriitură: nu mai folosește atît de multe descrieri fizice, pentru că are alături caricatura. De unde era dezlănțuit în toată pamfletăria lui antidinastică înainte de a intra Iser, după ce pictorul și caricaturistul vine în redacție, asistăm la nașterea unui adevărat minimalism de expresie la N.D. Cocea. Și, dacă nu știi că, la un moment dat, s-a întîmplat ceva în imagine, în ilustrația ziarului, nu înțelegi de ce s-a făcut deodată încă și mai amar, încă și mai atacant, dar atacant în descriere gestuală sau de intonație, nu în portretistică. Portretizările merg înspre dinamic, de data asta, pentru că, alături, gazeta îl are deja pe Iser, care folosește descripția directă în caricatură.

pamflet jpg jpeg

Există, pentru dvs., borne, puncte de modificare majoră a spiritului pamfletului, în istoria pe care ați cercetat-o?

Primul ar fi Bolliac: un tip de pamflet în Mozaicul social, care pune bazele unui denunț caricatural. El asta face: lucrează în denunț, cu îngroșat de linii, construind într-o retorică secvențială, arborescentă a paș’optului gazetăresc. E interesant ce zice Mircea Scarlat în prefața volumului de opere: și dacă ar fi scris numai Mozaicul social, Bolliac tot ar fi rămas fundamental pentru istoria literară. După care, e important modul în care se modifică tipul de pamfletizare difuză la Caragiale. Caragiale nu face pamflet – nu poți să-l iei așa, chirurgical, ca pe iepurele din pălărie și să zici uite, acesta este un pamflet semnat de Caragiale. El e pamfletar peste tot, nefiind nicăieri de-adevăratelea. Dar e, din nou, „Îi urăsc, mă!“ – pe toți, fără discernămîntul individualității. Pe urmă, mai e momentul Cocea. Care e o secătură teribilă. El e un pamfletar care intuiește pentru prima dată, din cîte am putut să văd eu, o poetică pamfletară. „Nici mănuși, nici milă“ e deviza lui. Așa îl învață pe Vinea, care vine ucenic la Facla. Nici mamă, nici tată, nici patrie adorată – radem tot! Cred că la Cocea s-a întîmplat să văd în întregime figura atotputerniciei pamfletarului în discurs. El urmărește toată viața să se legitimeze în două feluri: ca scriitor – nu-i iese (vorba ceea, trebuie să rateze complet aici, ca să se ducă în partea cealaltă), și ca pamfletar – ca pamfletar de un anume tip, adică antidinastic. El țintește sus de tot: nimic în jur, regele e vinovat pentru toate cele. Cînd, în sfîrșit, e condamnat, e entuziast: a ajuns în vîrf, a atins Everestul! E condamnat pentru delictul de lezmajestate. Dacă îi citești în succesiune pamfletele de pînă atunci, cel pentru care e condamnat e de-a dreptul moale. Pentru ce scrisese înainte, ar fi meritat de foarte multe ori să fie trimis la pușcărie. La un moment dat, s-o fi umplut și paharul Curții Regale... În următoarele articole, după ce se dă sentința, asiști la un pamfletar care țopăie de fericire. Unul dintre articole se numește „Condamnat!“ și-ncepe așa: În sfîrșit, condamnat! Bine, e și o detenție aurită: face optsprezece luni, într-un penitenciar de la Craiova, cu vizite ale tatălui, pe care-l și lasă să se îngrijească de gazetă cît lipsește, de parcă era plecat în străinătate. Dar e legitimarea supremă: pamfletul și-a atins ținta. În sfîrșit, condamnat! Scria de la 1910, iar el e închis la jumătatea anilor ’20. În sfîrșit, i se întîmplă visul ăl mare, să fie condamnat. Și-aici e încă un nod – un nod al conștiinței pamfletarului. Că această conștiință nu poate fi pusă în termeni etici e o altă discuție, categoric. Ceea ce e aici e în sfîrșit, am reușit să clatin stîlpii ăia pe care eu îi consider responsabili pentru ceea ce s-a întîmplat rău în țara asta. Cocea e de stînga, e republican, deci regele întrupează tot ce e mai nesuferit pe lumea asta. Firește, Arghezi e următorul. E un soi de nod modernist, al estetizării totale a pamfletului: insul pamfletizat care aplaudă insulta e un soi de cititor ideal, care nu există decît in mintea celui care scrie.

Ați oprit cercetarea la Șeicaru, dar faceți o observație legată de noile manifestări ale violenței verbale în social media. Odată cu fenomenul ăsta, pamfletul își schimbă substanța. În ce fel? Cum arată noua formulă pamfletară?

Una concentrată. Concentrată în instant, în reacția imediată. Pamfletul lucrează cu insulta, e morfemul ei (rîde). E o insultă pe care o prelucrează. Și e foarte atent la ancorarea în prezentul faptei. În momentul în care apare presiunea unei reacții imediate, prime – eu sînt primul care comentez –, nu e timp de prelucrare a insultei. Insulta pornește goală ca piatra din praștie. Directă. Nu mai e timp s-o mai lucrezi. Din cîte am putut să văd în teoriile și în studiile genului pamfletar, tocmai asta face pamfletul: pamfletul nu e o insultă goală. În momentul în care apare presiunea de răspuns imediat, de a ieși foarte repede la atac sau la contraatac, nu mai e timp de bibilit la o insultă. Înjuri verde-n față. E o modificare de substanță, pentru că unealta, instrumentul se modifică. Dacă mai e sau nu pamflet, vom vedea.

În spatele figurii pamfletarului, cum mai apare, în acest context, autorul? Odată cu suporturile virtuale, nu mai este vorba despre conștiința unui individ, ci de o figură colectivă blurată sau ascunsă în spatele unor paravane.

Cred că e un soi de întoarcere la formele primare de pamflet, la manifeste. Pentru că acolo nu puteai recunoaște, ba chiar era periculos să recunoști, te lua agia… În spatele lipsei de semnătură – la fel ca în spatele avatarului, al semnăturilor colective de tot neamul – e o voce colectivă. Dar, pînă la urmă, e anonim și colectiv, ca folclorul. Cred că e o întoarcere de tipul ăsta – poate vom reface etapele și poate că, peste patruzeci de ani, pamfletul se va întoarce în gazetărie. Dar mi se pare că acum e o apropiere de manifest, de hîrtie bătută pe scîndurile din gardul care mărginește curtea domnească, de afișat pe statuia lui Pasquin, de poissonadele împotriva amantei regelui. Acolo, nu-l identificai și se lucra în același post-truth de acum. Existau pamfletele care veneau înainte de izbucnirea Revoluției, care arătau cît de rău e la Versailles și cît de îngrozitor se întîmplă lucrurile în palate, în timp ce, pe străzile Parisului, se moare de foame. Informațiile veneau de la servitori, de la vînzătorii de parfumuri și-așa mai departe. Nu erau, așadar, verificate. Important era să se ajungă cît mai repede la o anume poveste, să se scrie, să se arunce pe Sena, să se arunce în piață. Și, la fel, erau crezute. Exista efectul ăsta de încredere în ce vedeai: nu te întrebai dacă e adevărat sau nu, citeai cu mari delicii poveștile astea. Acuma, nu știu cum o să meargă mai departe în prezent. Om vedea.

a consemnat Laura DUMITRESCU

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

alegeri 2024 jpeg
Femei în Parlament: ce șanse au sa prindă locuri în legislativ candidatele mărilor partide
Analiza candidaturilor la alegerile parlamentare arată că PSD are o reprezentare a femeilor de 20% pe locul 1, 30% pe locul 2 și 41% pe locul 3, în timp ce PNL are doar 12% femei pe prima poziție și 27% la Camera Deputaților.
Atac in Siria
Forțele israeliene au bombardat cartierul general al serviciului de informaţii al Hezbollah din Siria
Forțele Aeriene ale Israelului au declarat luni, 4 noiembrie, că au lovit mijloacele de informații ale Hezbollah lângă Damasc într-un atac asupra infrastructurii cheie din Siria.
iluzie jpg
Unde se află femeia ascunsă în imagine? Doar geniile pot rezolva acest test în doar 9 secunde
Este o provocare care, poate că la prima vedere, ne va părea destul de simplă. La urma urmei, desenul pare destul de clar și nu dă impresia că ar ascunde diferite capcane și trucuri vizuale. Tot ce trebuie să facem este să găsim femeia ascunsă în imagine, în doar 9 secunde!
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Reacția Rusiei după alegerile din Republica Moldova: „Cele mai nedemocratice din istoria postsovietică a țării”
Ministrul rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat luni că alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, câştigate duminică în al doilea tur de scrutin de proeuropeana Maia Sandu, au fost „cele mai nedemocratice" din istoria postsovietică a ţării.
femeie 102 ani jpeg
Are 102 ani și nu are aproape deloc riduri. Ce cremă folosește zilnic, o găsești peste tot, face adevărate minuni
Fiecare dintre noi avem o imagine mentală despre cum arată viața unei persoane la o anumită vârstă, însă există și cazuri în care realitatea stă cu totul altfel! Iar Deborah Szekely, o femeie în vârstă de 102 ani, nu doar că arată cu decenii mai tânără, dar are și o viață surprinzător de activă!
shutterstock 2530185203 jpg
De ce alegerile din SUA vor scrie istorie indiferent cine câștigă cursa pentru Casa Albă
Cursa prezidențială americană se încheie în câteva zile însă oricare va fi rezultatul, cert este că se va scrie istorie, scrie ABC News.
Viktor Orban shutterstock 1649868622 jpg
Viktor Orban ia în derâdere ideea că România este mai bună decât Ungaria. Ce le-a transmis opozanților
Premierul ungar Viktor Orban a fost atacat în Parlament din cauza problemelor economice prin care trece țara sa, iar singura modalitate prin care s-a gândit să riposteze a fost să ia în derâdere România.
horoscop zodii astrologie scorpion foto Shutterstock
Horoscop 5 noiembrie. Racii trebuie să-şi ţină în frâu ieşirile nervoase, iar Scorpionii să nu-şi asume riscuri
Lorina, astrologul Click!, ştie ce le rezervă astrele marţi, 5 noiembrie, tuturor celor 12 semne zodiacale şi le recomandă nativilor să fie deschişi la toate experienţele noi.
sabalenka facebook jpeg
Turneul Campioanelor, rezultate spectaculoase, la Riad: avem programul meciurilor de marți
Saudiții savurează cel mai important turneu de tenis feminin pe acest final de sezon.