Obélix chez les Russes

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Mai mult decît samba, carnaval şi fotbal  jpeg

- Gérard şi Vladimir -

Acum două săptămîni mă bucuram, la această rubrică, de decizia lui Gérard Depardieu de a se stabili în altă ţară după ce guvernul de la Paris anunţase nişte măsuri fiscale pe care nu greşesc numindu-le radicale şi extreme. Aşa cum promisese încă din campania electorală, preşedintele François Hollande voia să introducă impozitul progresiv. Veniturile de peste un milion de euro erau taxate cu 75% – cea mai mare taxă din Europa, poate şi din lume. Această taxă se suprapune peste multe altele, împovărătoare chiar şi pentru cei mai bogaţi: impozite pe averi, taxe pe dobînzi, pe dividende, taxe de succesiune etc. Impozitul progresiv face parte din strategia lui Hollande de a reduce din deficitul bugetar. Dar e o măsură populistă, căci, de fapt, cei vizaţi de această mărire a taxelor sînt foarte puţini, astfel încît aportul lor (eventual) la buget e nesemnificativ. E, de fapt, un fel de a le arăta celor săraci şi afectaţi de criză că şi bogaţii plîng (dacă-i bombardăm cu taxe). Numai că bogaţii nu prea plîng: foarte, foarte mulţi şi-au mutat deja domiciliul în alte ţări, mai prietenoase cu averile. E vorba de zeci sau sute de cîntăreţi, actori, scriitori, fotbalişti etc. – dar şi de numeroşi avocaţi, medici sau oameni de afaceri mai puţin cunoscuţi de opinia publică. Gérard Depardieu e poate ultimul dintr-un lung şir de „exiluri fiscale“. Probabil că nici n-ar fi devenit un caz atît de răsunător dacă premierul Franţei nu l-ar fi apostrofat pe actor, tratîndu-l de mojic. Căci, pînă la urmă, de abia această ultimă insultă l-a făcut pe Depardieu să renunţe la cetăţenia franceză şi să returneze, scîrbit, cartea de identitate.

A ales, în primă instanţă, Belgia, mai precis un orăşel la graniţa cu Franţa. Apoi a dat semne că ar putea merge în Croaţia. În cele din urmă, a ales Rusia. Prin comparaţie, Rusia e un paradis fiscal: se percepe impozit unic de 13%. Preşedintele Putin însuşi l-a invitat pe actor şi i-a promis că-i acordă cetăţenia. Nici n-a mai contat că în Franţa, Curtea Constituţională a respins proiectul fiscal al socialiştilor. Între Putin şi Depardieu se conturează începutul unei frumoase prietenii.

Iată-i, deci, la Socci, la reşedinţa de vacanţă a preşedintelui rus. Vladimir şi Gérard se îmbrăţişează şi-şi strîng mîna călduros, apoi se aşază la o masă împodobită ca pentru o mare sărbătoare. Se tutuiesc şi-şi vorbesc ca între vechi prieteni. Arată de parcă Vladimir tocmai şi-a scăpat prietenul de povara dictaturii sub care a trebuit să îndure atîtea umilinţe, arată de parcă Gérard regăseşte, în sfîrşit, libertatea, în patria prietenului Vladimir. E invitat la diverse festivităţi – la care pozează, frenetic, arătînd triumfător buletinul care-i atestă cetăţenia rusească. I se propune postul de ministru al culturii în provincia al cărui cetăţean este. Se pupă drăgăstos cu fetele din ansamblul folcloric. Se înfruptă din pîinea, sarea şi vodca ce-i sînt oferite. Pare că trăieşte în cea mai bună dintre lumile posibile. E în Rusia, o ţară pentru care spune că nutreşte o veche şi solidă admiraţie. Dar nu despre Cehov, Kandisky sau Mihalkov e vorba, ci despre Putin însuşi. Şi exact de aici exilul fiscal al lui Gérard Depardieu devine un caz. Un protest legitim împotriva unor taxe aberante eşuează pentru că cel care l-a iniţiat se descalifică singur, găsind într-un dictator un protector al liberalismului. Nu e doar oportunist – e un mojic.


P.S. Vladimir, la rîndu-i, are numai de cîştigat de pe urma prieteniei cu Gérard. Ce altă reclamă mai bună şi-ar putea dori, ce alt slogan şi mai măgulitor s-ar mai putea inventa după ce Gérard a zis că „Rusia e o mare democraţie“.

P.P.S. Nu, Rusia nu e o mare democraţie. Iar cei care militează acum pentru democraţie în Rusia îl cheamă pe Gérard să li se alăture. Ironic, bineînţeles, căci nimeni nu se aşteaptă să-l vadă ieşind în stradă ca să înfrunte bulanele poliţiştilor. Actorul Gérard Depardieu e mai puţin curajos şi mai prost dotat fizic decît personajul Obélix pe care l-a întruchipat.

P.P.P.S. Ce-ar fi dacă li s-ar acorda cetăţenie franceză fetelor de la Pussy Riot care-au îndrăznit, democratic, să fluiere în biserică?

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.