O „şansă“ a vieţii lui Cioran: istoricul Alphonse Dupront

Ştefan LEMNY
Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
O „şansă“ a vieţii lui Cioran: istoricul Alphonse Dupront jpeg

Dacă proiectul acordării unei burse nu s-a putut realiza în ceea ce-l priveşte pe Mihail Sebastian, directorul Institutului Francez în România a reuşit în schimb să trimită în Franţa numeroase generaţii de tineri intelectuali. Printre ei, Emil Cioran şi Eugène Ionesco sînt numele cele mai prestigioase. Faptul a fost recunoscut ca atare chiar de Alphonse Dupront, mîndru că, prin alegerea lor, a contribuit la „a dărui Franţei contemporane cel puţin doi dintre marii ei scriitori“, cum a ţinut să arate în discursul prezentat la Sorbona, pe 3 iulie 1984, cu ocazia primirii distincţiei de comandor al Legiunii de Onoare.

Prezent la ceremonia respectivă, Cioran şi-a exprimat în mai multe rînduri gratitudinea faţă de generosul său susţinător, cum rezultă, printre altele, din convorbirile sale cu Gabriel Liiceanu (Itinerariile unei vieţi, Humanitas, 1995) sau cu Luca Pitu şi Sorin Antohi (Neantul românesc, Polirom, 2009). Atunci cînd afirma, în faţa ultimilor doi, „şansa mea a fost Dupront“, el rezuma esenţialul despre ceea ce a reprezentat întîlnirea cu directorul Institutului Francez pentru propriul său destin.

Importanţa lui Dupront nu se limitează la rolul pe care l-a avut în conducerea activităţii culturale a instituţiei franceze din capitale României între 1932 şi 1940. Contribuţia sa ulterioară la reînnoirea analizei istorice, prin explorarea teritoriilor subconştientului, ale psihologiei colective şi reprezentărilor religioase, avea să-l consacre ca pe unul dintre cei mai mari istorici din ultimii cincizeci de ani, apreciat ca atare de colegii săi de profesie mai bine cunoscuţi, precum Pierre Chaunu, François Furet, Mona Ozouf. De aceea, întîlnirea dintre cele două spirite de excepţie prezintă interes nu doar pentru parcursul intelectual în lume al fiului de preot din Răşinari, ci şi pentru opera de pelerin cultural a savantului francez şi, nu în ultimul rînd, a dialogului spiritual franco-român.

Corespondenţa inedită păstrată în arhivele lui Alphonse Dupront aduce în acest sens noi detalii preţioase. Cine o parcurge poate înţelege atenţia pe care el a acordat-o, în rolul său de promotor al relaţiilor culturale franco-române, trimiterii în ţara sa a tinerilor români de valoare. Încă de la începutul misiunii sale, el a ţinut să precizeze atribuţiile sale „pentru a evita de a utiliza rău subvenţiile“, cum explica responsabilului său direct de la Paris, Jean Marx, şi a asigura „buna calitate intelectuală a viitorilor bursieri“. Anul 1937 s-a dovedit cu totul rodnic în acest sens cu cei 19 bursieri din totalul de 25 admişi, pe care el a reuşit să-i susţină, printre care se afla şi Emil Cioran.

Alegerea sa, ca şi a celorlaţi candidaţi, nu constituie însă o favoare, urmare a „curţii“ pe care ar fi făcut-o influentului director pentru a-i cîştiga prietenia, cum va obişui să spună în amintirile sale tîrzii Cioran. Opera publicată pînă atunci, începînd din 1934, anul cărţii sale de debut, Pe culmile disperării, îi recomanda prea bine talentul. O operă pe care Dupront, bine informat despre realităţile culturale româneşti, o cunoştea, fiind ajutat de stăpînirea limbii române şi, nu în ultimul rînd, de unele cărţi primite cu dedicaţie: în biblioteca adusă din România figurau, de exemplu, Lacrimi şi sfinţi (1937) şi Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940), la care se vor adăuga principalele titluri publicate ulterior de Cioran în Franţa.

Afinităţile intelectuale au favorizat oare cumva apropierea dintre ei? Subiectul ar merita un studiu în sine. Deocamdată, am remarca doar unele sugestii ce reies din scrisorile descoperite acum: pasiunea lor comună pentru Pascal, recunoaşterea din partea lui Cioran a uceniciei „în materie de viziune filozofică“ pe lîngă Dupront (scrisoare din 11 iunie 1941) şi a înţelegerii pe care a găsit-o pentru ideile sale din partea istoricului, apreciat de el pentru interesul acordat metafizicii (scrisoare inedită din 22 ianuarie 1947).

La aceste motive, esenţiale pentru acordarea bursei şi apoi pentru prelungirea ei, se adaugă explicaţia, sub formă de anecdotă, relatată de Cioran, dar şi de Constantin Noica, alt beneficiar al unei burse în Franţa, în 1938: impresia pe care el ar fi lăsat-o viitorului istoric francez, cînd, în loc să-i prezinte rezultatul preocupărilor sale studioase, i-a evocat turul pe care îl făcuse cu bicicleta, din sat în sat, în regiunile Franţei de Nord. Episod dacă nu determinant, sugestiv totuşi atît pentru cutezanţa tînărului bursier român de a cunoaşte o ţară altfel decît prin cărţi, cît şi pentru spiritul deschis al aceluia care l-a susţinut, în măsură să aprecieze sensul unei asemenea experienţe, mai puţin acceptată în concepţia lumii universitare.

Principalul interes al corespondenţei la care ne referim constă însă în mărturiile pe care ea le oferă despre legăturile dintre cei doi intelectuali, după ce Cioran obţinuse bursa. Surprinzătoare este această scrisoare din 27 decembrie 1939, în care el recunoaşte în protectorul său de la Bucureşti „un exemplu pe care mă străduiesc să l urmez în proporţii mai mici“. Din aceeaşi corespondenţă se vede, de asemenea, interesul lui Dupront pentru soarta lui Cioran chiar şi după terminarea misiunii sale în România, de la noul său post de activitate la Universitatea din Montpellier: „Rapiditatea cu care aţi răspuns apelului meu este mai mult decît emoţionantă“, recunoaşte tînărul român pe 29 octombrie 1941; „V-am considerat mereu ca binefăcătorul meu cel mai generos“, se poate citi în scrisoarea sa din 27 februarie 1945; „N-am uitat niciodată cît de mult şansa de a mă afla în Franţa depinde de generozitatea dv. faţă de mine“, insistă el în altă misivă din 22 ianuarie 1947. Pe 8 septembrie 1947, cînd lipsa resurselor financiare afecta „în mod teribil“ preocupările sale, el face o nouă tentativă de a obţine o bursă, adresîndu-se din nou profesorului de la Montpellier: „Întrucît mă cunoaşteţi de multă vreme şi m-aţi ajutat în dese rînduri, îmi îngădui să apelez încă o dată la bunăvoinţa dv., rugîndu-vă să mă recomandaţi“.

Grijile existenţei cotidiene nu sînt singurul motiv al acestor scrisori. Conţinutul lor dezvăluie unele detalii demne de atenţie pentru biografia scriitorului român înainte de a se face cunoscut în Franţa. La aproape zece ani de la stabilirea în noua patrie, el recunoaşte, pe 22 ianuarie 1947, o schimbare plină de consecinţe pentru scrisul său (cunoscută pînă acum îndeosebi din amintirile sale ulterioare, dar fixată poate pentru prima oară cu atîta precizie): „Dintr-o fidelitate de natură bună sau rea, am continuat să scriu în română, am strîns în această limbă manuscrise dintre care cele mai multe au ajuns acolo unde meritau: în tomberoanele Parisului. Disperat de exerciţiu steril într-o limbă marginală, în anul din urmă (sublinierea mea – S.L.), m-am hotărît să întreprind aventura penibilă a scrierii în franceză“.

Se pare că, după 1947, schimburile epistolare dintre cei doi încetează sau se răresc, cel puţin după urmele pe care le-au lăsat, cu excepţia unor urări lapidare de Anul Nou din partea lui Cioran, în 1948 şi 1949. Ele cunosc un reviriment abia în 1956, într-un moment crucial, de astă dată, pentru cariera intelectuală a lui Dupront: susţinerea, la Sorbona, a magistralei sale teze de doctorat Le Mythe de croisade. Prezentată în nu mai puţin de şapte volume (era perioada tezelor de mari proporţii!), lucrarea avea să l consacre ca pe unul din marii istorici ai Franţei contemporane. Cine ar fi putut să-şi imagineze că istoricul savant, deschizător de noi drumuri în domeniul istoriografic, a făcut apel înainte de susţinerea tezei şi la prietenul său din tinereţe pentru a-i citi voluminoasa lucrare şi a-i împărtăşi părerea lui, aşa cum se poate vedea în scrisoarea lui Dupront către Cioran din 3 aprilie 1956? Este greu de ştiut dacă filosoful s-a încumetat la o asemenea lectură. Singura certitudine este că a participat la susţinerea publică a tezei, după care i-a scris autorului, pe 8 decembrie 1956, pentru a-şi exprima admiraţia pentru „dimensiunea metafizică“ a analizei sale.

Acum începe o nouă fază în legăturile dintre vechii prieteni. Prestigioasa teză i-a deschis lui Dupront calea carierei universitare ca profesor la Sorbona (ulterior va fi primul preşedinte al Universităţii Paris IV), ceea ce i-a permis să promoveze cu mai mult succes viziunea şi metodele sale înnoitoare în domeniul istoriei. Printre discipolii şi admiratorii săi nu erau doar istorici, unii devenind ei înşişi cu timpul nume de prestigiu în peisajul istoriografiei contemporane. Cioran, afirmat între timp în viaţa literară franceză, s-a aflat, de asemenea, o scurtă vreme printre ei, animat de un singur motiv, mărturisit puţin după moartea istoricului, în 1990: sentimentul de a-şi exprima astfel încă odată „datoria sa de recunoştinţă…“ 

Ștefan Lemny este istoric. A publicat, printre altele: Sensibilitate și istorie în secolul XVIII românesc, Editura Polirom, 2017.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.