„O instituţie solidă şi indispensabilă“ – interviu cu Dan LUNGU

Este scriitor, director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi şi al Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere. A doua ediţie a FILIT Iaşi (1-5 octombrie) se anunţă încă şi mai spectaculoasă decît prima. Pe agendă: serate literare în compania unor autori importanţi, precum Herta Müller, David Lodge, Mircea Cărtărescu şi Guillermo Arriaga; o Noapte Albă a Poeziei; concerte de muzică clasică & jazz; o conferinţă despre „Literatură şi ideologie în România comunistă“; o serie de întîlniri ale traducătorilor de limbă română – şi numeroase întîlniri literare. E cel mai mare festival de literatură din România.  

Cum sînt aleşi autorii care vin la FILIT? Cum concepeţi evenimentele?

Autorii de literatură reprezintă doar un segment din totalul invitaţilor FILIT, conceptul nostru fiind acela de a reconstrui, în mic, complexitatea întregului cîmp cultural, cu accent pe creatori şi traducători. Alături de aceştia sînt absolut indispensabili criticii şi agenţii literari, managerii şi jurnaliştii culturali. Nu în ultimul rînd, avem în vedere publicul, pe care ne străduim să-l informăm şi să-l aducem la evenimente; nu doar publicul ieşean, ci şi cel regional sau naţional. Evenimentele sînt concepute pe de o parte în relaţie cu publicul general şi cu un segment privilegiat – liceenii, iar pe de altă parte se adresează profesioniştilor din domeniul culturii, pentru care sînt gîndite evenimente speciale. Ca să revin la întrebare, în selecţia autorilor străini este foarte important ca aceştia să fie traduşi în limba română, astfel încît întîlnirea cu publicul să capete sens. În privinţa autorilor români, este foarte complicat, fiindcă sînt mulţi care ar merita şi care doresc să ajungă la FILIT, de aceea trebuie să operăm cu criterii suplimentare: să nu mai fi participat la altă ediţie FILIT, să existe un echilibru între generaţii (criteriu inspirat de programul Les belles étrangères) sau să aibă o carte nouă publicată. De asemenea, am considerat că este un semn de seriozitate şi profesionalism ca angajaţii Muzeului Literaturii Române Iaşi (organizatorul festivalului) care sînt şi scriitori să nu intre în selecţie, ceea ce, evident, a stîrnit supărări.

Există vreun autor pe care aţi vrut neapărat să-l invitaţi, dar care v-a refuzat?

Dintre cei la care ţinem neapărat să-i avem la FILIT, Orhan Pamuk ne-a refuzat din pricina incompatibilităţii de calendar în acest an, însă ne-a promis că vine anul viitor.

Încă de la bun început aţi conceput un festival de literatură şi de traducere. Cum se face că aţi inclus şi această direcţie, a traducerii?

Dincolo de atmosfera de sărbătoare pe care o creează un festival literar în jurul cărţii şi al autorilor, ne-am gîndit la utilitatea lui şi rolul pe care l-ar putea îndeplini în dinamica lumii literare şi în promovarea literaturii române la nivel internaţional. Nu am făcut un festival doar pentru a cheltui nişte bani sau pentru a satisface orgolii literare, ci am vrut să facem o instituţie solidă şi indispensabilă, cu efecte pe termen lung. Asta ne-a ajutat să dăm de la început FILIT-ului o greutate fără precedent în peisajul cultural românesc şi o identitate puternică. Literatura română este scrisă într-o limbă de circulaţie restrînsă, iar impunerea ei la nivel internaţional depinde de traducerile de bună calitate. Traducătorii profesionişti sînt adevăraţi mediatori culturali, care trebuie cultivaţi şi puşi în contexte în care să-şi poată exersa meseria, să fie recunoscuţi şi să fie mîndri că sînt traducători din limba română. Nu ascund faptul că în adoptarea traducerii ca direcţie importantă în FILIT ne-am inspirat din programele dezvoltate în acest sens de ICR, pe vremea lui Horia-Roman Patapievici, ale căror rezultate au fost absolut spectaculoase.

Anul acesta lansaţi, la FILIT, şi rezidenţe pentru traducători de limba română. Care e scopul acestui program?

Festivalul e un bun prilej de bucurie şi de relaţionare, însă munca de traducător cere multă acribie, concentrare şi linişte. Pentru un cadru propice acestora din urmă, am creat sistemul de rezidenţe FILIT, destinat traducătorilor; e vorba de şase rezidenţe, dezvoltate de Muzeul Literaturii Române Iaşi împreună cu Memorialul „Mihai Eminescu“ de la Ipoteşti, cu Hotel Belvedere din Vatra Dornei şi Rotary Club Suceava. Sperăm că anul viitor vom extinde reţeaua rezidenţelor şi poate vom trece de la nivel regional la cel naţional…

Cum vă explicaţi succesul de public, încă de la prima ediţie, dat fiind faptul că România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte consumul de carte?

Statisticele întotdeauna simplifică lucrurile… Nu înseamnă că mint, ci doar schematizează, adică trebuie citite cu mare grijă la limitele lor. În acest sens, FILIT ne ilustrează limitele datelor statistice, potrivit cărora ar fi fost probabil imposibil să avem cei aproape 30.000 de vizitatori… Calitatea invitaţilor, a evenimentelor propuse şi o bună comunicare publică sînt, pesemne, ingrediente esenţiale ale acestui succes. Apoi, nu trebuie uitat că Iaşiul are o fibră culturală puternică şi un public educat.

După prima ediţie am citit, dincolo de numeroasele articole elogioase, şi cîteva texte critice. Se reproşa, printre altele, efortul financiar foarte mare de la bugetul local. În ce măsură ieşenii înşişi au înţeles sensul festivalului şi acceptă acest angajament?

Pentru talia şi calitatea evenimentului, bugetul este unul obişnuit. Reproşurile – puţine, cîte sînt – vin din partea celor care nu au organizat decît festivaluri locale sau pe care le-au numit impropriu internaţionale, avînd doi invitaţi din Republica Moldova şi doi din Ucraina. Nu poţi aduce autori importanţi din SUA, Mexic sau Israel, ca să nu mai punem la socoteală majoritatea ţărilor europene, cu aceleaşi costuri cu care îţi aduci prietenii de la Botoşani, Galaţi sau Satu Mare şi pe care, la nevoie, îi culci în sufragerie. Vă asigur că un autor care a vîndut sute de mii de exemplare în întreaga lume sau un scenarist la Hollywood are alte tarife decît preşedintele Asociaţiei Culturale „Buciumul Carpaţilor“, chiar dacă acesta din urmă e deopotrivă poet, epigramist şi animator cultural, adică trei în unu, la ofertă. Altminteri, ieşenii sînt deja mîndri de FILIT şi înţeleg că statutul de Capitală Culturală Europeană nu poate fi cucerit decît cu evenimente de foarte bună calitate, care nici măcar nu sînt aşa de scumpe: în definitiv, FILIT-ul este mai ieftin decît un kilometru de autostradă.

La ediţia trecută am văzut zeci de voluntari care v-au ajutat la organizare. Şi anul acesta aţi recrutat. De unde vine acest entuziasm?

Anul acesta sînt şi mai mulţi decît la ediţia precedentă. Este, într-adevăr, uimitor! Cred că este vorba de entuziamul tinereţii şi, de ce nu, de sentimentul frumos că participă la un eveniment important, grandios, cu scriitori din întreaga lume…

Anul acesta, festivalul se desfăşoară sub patronajul Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Ce presupune această asociere?

În primul rînd, vedem în acest patronaj o recunoaştere a importanţei FILIT-ului şi a calităţii primei ediţii, lucruri foarte importante pentru noi, organizatorii. Prestigiul şi încrederea sînt de nepreţuit. La nivel concret, în acest an, Reprezentanţa Comisiei Europene în România va organiza un eveniment în cadrul FILIT, destinat subtitrării filmelor documentare, eveniment care dezvoltă partea din festival dedicată traducerii, ceea ce nu poate decît să ne bucure.

În ce măsură credeţi că acest festival e o construcţie durabilă? Vor mai urma şi alte ediţii?

Festivalul este organizat de Muzeul Literaturii Române Iaşi şi finanţat în cea mai bună parte de Consiliul Judeţean. Toată lumea ştie că preşedintele CJ Iaşi, Cristian Adomniţei, a fost şi este un susţinător infatigabil al FILIT-ului. Desigur, decizia de a susţine financiar festivalul este o construcţie colectivă şi imprevizibilă, însă eu cred că în acest moment Iaşul nu-şi permite să piardă un eveniment de notorietatea şi recunoaşterea internaţională a FILIT-ului. Eu cred că aleşii locali vor lăsa deoparte pasiunile politice şi vor face o reverenţă în faţa culturii, ca şi pînă acum. Altfel spus, sînt optimist! Apoi, vă mai spun un secret: FILIT-ul nu ar respira fără echipa extraordinară pe care o are în spate; ei bine, sînt convins că această echipă va găsi oricînd o soluţie pentru durabilitatea proiectului.

În toamna asta vă apare o nouă carte, Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu. Cum de mai aveţi timp să scrieţi între două ediţii FILIT?

E un roman început de mult… Cea mai mare parte am scris-o într-o rezidenţă de creaţie la Viena, la MuseumsQuartier. Între cele două ediţii nu am făcut altceva decît să şlefuiesc textul… 

a consemnat Matei MARTIN