O carte de referinţă la un preţ ultraaccesibil - interviu cu Ioan T. MORAR
În mod clar criteriul cel dintîi a fost calitatea. Cred că a fost observabilă, de la bun început, o ştachetă bine aşezată. Iar asta a asigurat un public pe măsură. E foarte limpede că, dacă difuzezi telenovele, pînă la urmă îţi alegi publicul de telenovele. Noi am vrut să ne adresăm publicului din clasa mijlocie a vieţii culturale şi se pare că am reuşit. Am detectat şi am activat un public latent, o mulţime de cititori în aşteptare amorţită. Nu ne vor ceilalţi, dar nici noi nu îi vrem pe ei. Ce face ca această colecţie să se vîndă? Factorul principal care a determina dimensiunea tirajului a fost preţul. O ştim, nu ne amăgim. O carte de referinţă la un preţ ultraaccesibil, asta ar fi definiţia produsului nostru. Iar garanţia selecţiei, felul în care Cotidianul a "împachetat" fiecare autor şi titlu, dacă vreţi, felul în care i-a apropiat pe cititori de aceste cărţi, ei, bine, toate astea au făcut ca succesul sa fie inevitabil, ca să zic aşa. Iar, în timp, cititorii s-au convins că toate cărţile astea merită citite, dacă nu chiar acum - pentru că sînt foarte mulţi cei care şi-au făcut din cărţile colecţiei exerciţiul intelectual săptămînal - atunci în vacanţe, măcar. Şi mai e un factor care a determinat succesul, anume numerotarea colecţiei. Sînt mulţi cititori care ne scriu că vor "să-şi completeze colecţia". Asta înseamnă că, deja, în multe biblioteci din România, există rafturi speciale destinate cărţilor propuse de noi. Pentru că, trebuie să spunem şi asta: din septembrie 2006 au intrat pînă acum în bibliotecile românilor peste un milion de cărţi din Colecţia "Cotidianul". Iar asta cred că e un record de luat în seamă pentru piaţa de carte din România. Care sînt atuurile şi dezavantajele reeditării? veţi risca şi cu titluri noi? Cred că eşti în avantaj dacă mergi pe teren cunoscut. Oricum, reeditările noastre au căutat să răspundă chiar lipsei unor autori din librărie şi chiar din atenţia publică. Sînt cîteva cazuri de autori care au trecut neobservaţi la prima lor apariţie. Iar la apariţia în colecţia noastră, aceştia şi-au obţinut cota meritată. Pot da două exemple care-mi sînt la îndemînă: Romain Gary şi Amos Oz. Am realizat în cazurile acestor doi autori (şi chiar şi în cazul altora) şi cîte o ediţie din emisiunea Lumea citeşte bazată pe Ai toată viaţa înainte, respectiv, Cutia neagră. Iar faptul că existau cîteva zeci de mii de exemplare prin casele oamenilor s-a reflectat şi în audienţa emisiunii. Apoi, i-am redescoperit pentru publicul român pe Tanizaki, pe Ray Bradbury, pe Jostein Gaarder sau pe V.S. Naipaul. Şi cred că le-am dat în felul acesta multor cititori o şansă de a se împrieteni cu literatura adevărată, pentru că i-am plimbat prin locuri garantate: mai auziseră de autor, de carte sau, cum se zice, măcar văzuseră filmul. Dar am şi dat dimensiunea binemeritată unor autori din categoria "grea", cum ar fi Updike, Yourcenar, Queneau sau Donald Barthelme - prezent în colecţie cu o traducere în premieră pentru Regele, cu care publicul are şansa de a se întîlni foarte rar, pentru că sînt puţine edituri care îşi permit să rişte cu autori necomerciali, iar, dacă o fac, tirajele sînt cel puţin de zece ori mai mici. De aceea nu există nici un risc în reeditare: cu astfel de tiraje piaţa nu va fi saturată prea curînd. În ceea ce priveşte partea a doua a întrebării, deja am riscat nume noi. Alice Hoffman şi Jumpha Lahiri, A.S. Byatt, de pildă, sînt autoare care au apărut în România, pentru prima dată, în această colecţie. Cînd ai o colecţie de calitate, poţi strecura şi un autor necunoscut la noi, cu condiţia să fie şi el de calitate! Iar în aceste cazuri funcţionează pentru cititori garanţia noastră privind valoarea, dar şi seducţia pe care o exercită girul marilor premii internationale, de la Pulitzer la Booker Prize. a consemnat Marius CHIVU
