„Nu poţi să faci un documentar pur despre un subiect atît de complicat“ – interviu cu regizorul Tom WILSON

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
„Nu poţi să faci un documentar pur despre un subiect atît de complicat“ – interviu cu regizorul Tom WILSON jpeg

Elle

Tom Wilson, cine sînteţi şi de ce aţi ales România? 

Sînt ziarist şi puţin DJ. Acum aş spune, însă, că sînt regizor şi puţin ziarist. Prima dată am ajuns în România în 1999 şi, între ’99 şi 2002, cînd m-am stabilit aici, am venit destul de des. De 12 ani, locuiesc aici. Imediat după ce am terminat facultatea, am ştiut că nu vreau să rămîn în Anglia. Nu-mi plăcea acolo pentru că ştiam că, dacă vrei să lucrezi într-un job creativ, să scrii sau să faci film, trebuie să fii pregătit să lucrezi ani şi ani gratis, fără să ai nici un fel de garanţie că după această perioadă de ucenicie se va schimba ceva. De exemplu, am avut prieteni care au lucrat la BBC cîte un an de zile, fără bani, şi după aia n-a urmat nimic. Pe de altă parte, m-am îndrăgostit de România. Mai ales că am descoperit-o în 1999, cînd arăta cu totul altfel, iar tot ce mi se întîmpla era absurd, amuzant şi spectaculos totodată.  

Cum aţi ajuns să faceţi film? Că nici aici n-aş zice că e uşor? 

Am început să scriu. Pentru ziare, reviste, TV. Am făcut apoi radio, am montat sunet. Am trecut la documentare, filme scurte pentru BBC, Euronews, mici reportaje filmate, care aveau mai ales subiecte sociale. Ca să vă faceţi o idee, am fost şi am filmat, la un moment dat, la ultima colonie de leproşi din România. Apoi, uşor-uşor, am început să mă duc spre ficţiune. Într-un fel, filmul meu,

, este acest amestec de documentar şi de ficţiune. Şi l-am construit gîndindu-mă că nu trebuie să ştii ceva despre România ca să-l poţi înţelege.  

Trimiterea punctuală este la Experimentul Piteşti. Cînd aţi aflat despre el? 

Am citit iniţial despre ce s-a întîmplat la Piteşti. Şi m-am dus acolo să fac un reportaj pentru BBC. Atunci am ascultat poveştile unor oameni care au trecut prin această experienţă dură. Acesta a fost, de fapt, declanşatorul pentru

Aristide Ionescu, care a fost torturat acolo şi cu care am făcut un interviu, mi-a zis că ce era cel mai greu de suportat nu era tortura la care a fost supus, ci situaţia politică din România de azi. Pentru mine, ce mi-a spus domnul Ionescu a contat foarte mult. M-a făcut să realizez că nu pot să spun povestea despre Experimentul Piteşti, dacă nu spun povestea despre Revoluţie şi despre ce s-a întîmplat după 1989.  

Experimentul Bucureşti

Experimentul Tom Wilson.

Filmul l-am făcut cumva în secret, am filmat vreo opt luni, în timpul meu liber. A fost un proiect fără buget, şi l-am şi montat de unul singur. Mă gîndeam chiar să renunţ la el, că nu-mi mai dădeam seama dacă ieşea sau nu ceva. Înainte de prima vizionare, am avut nişte momente de panică şi am vrut să renunţ.  

Ce fel de reacţii a stîrnit filmul? 

Cred că reacţiile negative au venit de la oameni care au pornit de la ideea că nu poţi să abordezi isoria aşa, că nu poţi să tratezi un subiect grav şi serios în felul ăsta. Pot să-mi imaginez că nu e tocmai plăcut să afli, după ce vezi filmul, că doar o parte din poveste e adevărată. Şi că o altă parte e ficţiune.  

Mi se pare că filmul dumneavoastră şterge graniţa dintre adevăr şi farsă, iar linia de demarcaţie dintre ele devine la fel de blurată cum este şi istoria recentă a României. E comedie sau dramă? 

Pentru mine e o dramă. O poveste de dragoste tristă, despre timp, vîrstă şi context istoric, politic. Şi, de ce nu, o poveste care surprinde schimbările pe care le aduce trecerea de la un regim totalitar la unul capitalist, cînd relaţiile dintre oameni se modifică. Iubirea – de asemenea. Pe mine mă miră de fiecare dată cînd oamenii rîd în sală. N-a fost în intenţie să iasă un film comic, aşa că sînt surprins de rîsetele care se aud în sală. 

Iar în ceea ce priveşte reţeta cinematografică pe care am folosit-o, nu cred că e important să măsurăm cît e ficţiune şi cît – documentar. Tot filmul are un singur scop: e o încercare regizorală prin care încerc să explic că nu poţi să faci un documentar pur despre un subiect atît de complicat. Tocmai pentru că este atît de dur şi de dureros. Ai aceleaşi probleme ca atunci cînd te gîndeşti să faci un film despre Holocaust. Să ne gîndim la

al lui Claude Lanzmann, care are opt ore şi jumătate, şi care e o încercare nobilă şi binevenită, dar nici un documentar şi nici o altă operă de artă nu pot să spună ce s-a întîmplat acolo cu adevărat. Într-un fel, odată ce faci o poveste, totul devine foarte curat. Dar nici viaţa, nici istoria nu sînt aşa. Nici Holocaustul nu a fost aşa şi nici Experimentul Piteşti. Şi nici Revoluţia din România nu a fost aşa. Chiar dacă noi putem încerca să construim o poveste frumoasă. Dar, de fapt, lucrurile sînt mult mai complicate. Eu nu sînt deloc nostalgic şi nu pot să zic că ce a fost înainte de Revoluţie a fost mai bine. Ar fi total absurd dacă aş crede asta. Eu nu mi-am dorit nici să fac un documentar în care să arăt: uite ce urîtă a fost viaţa înainte de 1989. Eu am încercat, în filmul meu, să fac ceva care să scape de convenţiile şi etichetele acestea. 

Şi atunci aţi schimbat inclusiv istoria personajelor dvs. Şi le-aţi inventat alte biografii unor persoane reale. Cum i-aţi convins să intre în pielea unor personaje? 

Am fost şi eu surprins cît de deschişi au fost oamenii să joace nişte roluri care nu aveau legătură cu vieţile lor. Nu mi-a fost greu să conving pe nimeni. Le-am explicat povestea de la început. De exemplu, Iustin Capra. Avea 80 de ani. A murit de curînd. Era un om care îşi proteja viaţa privată, dar s-a arătat extrem de deschis. Şi am fost şi mai surprins de performanţa pe care toţi cei care au participat la acest proiect au făcut-o în film. Nici unul dintre cei care apar în

nu are nici cea mai mică legătură cu actoria. Daniel Bilt lucrează ca traducător la Radio România. Îmi propun ca şi la proiectele viitoare să experimentez şi să nu folosesc actori. Iubesc să lucrez cu neprofesionişti, pentru că fiecare are de spus o poveste, pentru că a trăit ceva interesant. Poate de asta un om obişnuit pune atîta suflet şi acel rol pe care îl joacă devine atît de important.  

Perioada de casting şi de repetiţii e foarte importantă. Regizorii lucrează mult cu actorii ca să-i facă să fie naturali şi credibili în roluri. Neprofesioniştilor din Experiment pare că le-a ieşit foarte uşor. Cum aţi lucrat cu ei? 

Înainte de a filma, am stat de vorbă cu fiecare dintre cei care apar în film. N-am avut scenariu, dar le-am explicat ce fel de personaj ar trebui să joace, cum să fie şi ce anume îmi doresc să transmită. „Imaginează-ţi că eşti un tînăr corporatist, care vrea cu orice chip să reuşească în viaţă.“ Apoi, cînd filmam, nu mai ştiam dacă ei îşi spun părerile lor sau îşi imaginau că spune personajul pe care îi rugasem să şi-l imagineze. Iustin Capra, de exemplu, povestea, la un moment dat, că prin puterea sunetelor a făcut o bară de fier să leviteze. Şi nu-mi mai dădeam seama dacă ăsta chiar a fost un experiment sau el inventa o poveste pentru mine. Am aflat apoi că existase acel experiment. 

La fel stau lucrurile şi cu biografiile celor doi protagonişti, Carmen Anton şi Andrei Juvina.  

Da, aşa e, fiecare element de adevăr pe care l-am avut l-am împănat cu mai multe elemente ficţionale. Carmen Anton a avut o carieră de succes în muzică. Deci, m-am folosit de acest detaliu biografic pentru a-mi face personajul cît mai credibil. Aşa cum se întîmplă, de altfel, şi în teoriile conspiraţiilor, care pornesc de la un miez adevărat, pe care îl ambalează în fel şi chip.  

Ce urmează? 

Va trebui să iau o decizie, mai am un fals documentar în lucru, pe care mi-aş dori neapărat să-l fac. Dar nici n-aş vrea să mi se pună o etichetă de genul „omul care face

“. Aşa că mi-aş dori să fac un film de ficţiune, convenţional, şi să văd ce iese. Şi, cu siguranţă, o să continui să lucrez cu neprofesionişti.    

a consemnat Ana Maria SANDU  

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: