"Nu mă consider un autor de cinema&#8221; - interviu cu Radu JUDE</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Alegerea acestor teme vine din încercarea de a înţelege propriile mele relaţii cu oamenii apropiaţi. Problemele pe care le am eu vin din zona asta, sînt lucruri pe care le cunosc, într-o anumită măsură, şi mi-e uşor să vorbesc despre ele. Mi-ar plăcea să fac filme despre multe alte lucruri, doar că sînt un scenarist prost şi mi-e foarte greu să scriu. Probabil că aş funcţiona mai bine într-un sistem cum era Hollywood-ul clasic, unde regizorul primea un scenariu şi trebuia să-l execute. Mi-aş dori să filmez scenarii scrise de alţii, la care, eventual, doar să colaborez. Poate că asta nu înseamnă cinema de autor, dar eu nici nu mă consider un autor. De ce nu v-aţi considera autor? Nu am calităţile unui bun scenarist. Eu mă chinui să scriu, să găsesc subiectul şi, de fapt, reţeta nu e garantată de sinceritatea poveştii. Istoria îmi arată că multe filme sînt nişte produse mai mult sau mai puţin făcute la comandă, de oameni care nu au fost la originea proiectelor respective. Eu aş fi mulţumit să primesc un scenariu, să fac filmul şi să primesc un salariu pentru treaba asta. Aş fi cel mai fericit. Vorbesc la modul ideal. Dar nu aveţi orgoliul cineastului care se vrea scenarist şi regizor? Am orgoliul, dar nu am calităţile necesare. Din păcate. Să înţeleg că veţi mai lucra cu Florin Lăzărescu, scenaristul Lămpii cu căciulă? Sper că voi mai lucra cu toţi cei cu care am colaborat la scrierea scenariilor. Cu Florin Lăzărescu, în primul rînd, dar şi cu Augustina Stanciu, Andrei Butică sau Corina Sabău. De ce castingul pentru rolul interpretat de Andreea Boşneag în Cea mai fericită fată a durat atît de mult? A durat vreo patru-cinci luni. Nu e chiar aşa mult. Personajul ei are 17-18 ani, aşa că trebuia să fie o actriţă neprofesionistă. Sigur, se putea face şi altfel, se putea lua o tînără studentă la actorie sau o tînără absolventă, dar cred că s-ar fi pierdut ceva din autenticitate. Aşa că am făcut casting prin licee, în Bucureşti şi în provincie. Am văzut destul de multe fete, peste 1000, m-am hotărît, în cele din urmă, pentru Andreea. Probabil că un regizor mai bun decît mine ar fi intuit potenţialul ei mult mai repede, dar mie mi-a luat ceva timp. În ce măsură lipsa de experienţă a unui actor facilitează relaţia regizor-actor? Depinde de actor, depinde de regizor. Nu ştiu. Tot ce ştiu este că, în anumite situaţii, pentru mine este mai uşor să lucrez cu actori amatori decît cu profesionişti. Poate e vorba, iarăşi, de limitele mele ca regizor. Cum v-a influenţat perioada în care aţi lucrat ca asistent la Moartea domnului Lăzărescu? Experienţa de lucru a fost pentru mine fundamentală. Îl consider pe Cristi Puiu cel mai bun regizor român, şi nu numai. Nu sînt format de şcoala nefericită de film pe care am urmat-o, ci de munca de asistent de regie. Din cărţile pe care le-am citit, din ce am trăit. Şi nu e vorba de nici un fel de modestie. Pur şi simplu aşa stau lucrurile, cheltui o grămadă de timp şi energie filmînd spoturi publicitare. Şi îmi place, doar că mi-aş dori să mă pot ocupa mai mult de film. Munca în publicitate v-a influenţat în realizarea acestui lungmetraj? Evident. În primul rînd, scenariul acestui film e inspirat dintr-o situaţie reală pe care am experimentat-o la una dintre primele mele filmări. Mai mult, munca în acest domeniu m-a făcut să mă gîndesc că, din punct de vedere moral, o reclamă şi implicit filmarea ei sînt discutabile la nivel moral: se creează un produs artistic sau o afirmaţie verbală scrisă care sînt menite să vîndă un produs. Din momentul acela, activitatea care urmează nu mai ţine cont de calităţile reale ale acelui produs, ci, într-un fel sau altul, încearcă să vrăjească consumatorul. De aici putem deduce că e discutabilă din punct de vedere moral. Pe de altă parte, nu cred că e atît de grav, cîtă vreme publicul deja ştie care este jocul social. Problema cred că apare la oamenii care nu au educaţia necesară să înţeleagă acest tip de joc. E şi cazul personajului Delia Frăţilă din Cea mai fericită fată, care se lasă într-un fel păcălită... Nu ştiu dacă în cazul ei este vorba despre o manipulare, mi-ar plăcea să cred că e ceva mai profund şi mai uman în drama ei. Dar există oameni care se lasă realmente prostiţi văzînd o reclamă în care nu ştiu ce suc, care e de fapt foarte chimic, e vîndut ca produs din fructe adevărate. Acesta este un mod de a-i minţi pe cei care nu au pregătirea să înţeleagă ce li se oferă. Sacrificaţi cinema-ul în favoarea spoturilor publicitare? Nu e nici un fel de sacrificiu. Asta este meseria mea. Din cinematografie încă nu se poate trăi? Ba cred că se poate, dar trebuie ori să fii mai bun decît sînt eu, ori să fii şi producător. Eu nu am reuşit să fac asta, să fiu şi producător, şi regizor. Aţi declarat undeva că multe filme bune nu au primit premii şi că acest tip de validare nu reprezintă mare lucru. Ce filme româneşti ar fi meritat să fie premiate şi n-au fost? Premiile reprezintă ceva normal, mai ales într-o cinematografie chinuită ca a noastră, doar că ţin şi de conjunctură, iar asta nu trebuie uitat. Nu am ţinut o contabilitate a premiilor luate de filmele româneşti, dar, ca să vă răspund, cred că documentarele Ilenei Stănculescu sau Bricostory de Andreea Păduraru ar fi meritat mai multă atenţie. Un istoric al filmului v-ar putea enumera şi alte cazuri din cinematografia mondială. Există o grămadă de filme pe care eu le apreciez mult şi care n-au luat cine ştie ce premii. Toate filmele lui Yasujiro Ozu, primele documentare ale lui Errol Morris sau Lost, Lost, Lost de Jonas Mekas, un film destul de puţin cunoscut, dar care, în opinia mea, e o capodoperă. În ce ţări va rula Cea mai fericită fată? Deocamdată, sigur va fi distribuit în Franţa şi în Germania, la cinema. Mai sînt şi cîteva televiziuni, în Japonia, spre exemplu, la HBO şi la TVR. a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.