„Nu istoria e o ştiinţă exactă, ci mai degrabă literatura“ – interviu cu Andreea RĂSUCEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
„Nu istoria e o ştiinţă exactă, ci mai degrabă literatura“ – interviu cu Andreea RĂSUCEANU jpeg

Bucureștiul e un personaj important în literatura română de azi și de ieri. Toți cei pasionați de subiect au acum și bibliografie. Am întrebat-o pe Andreea Răsuceanu (autoarea volumelor Bucureștiul lui Mircea Eliade, Cele două Mîntulese și a recentului Bucureștiul literar. Șase posibile lecturi ale orașului, apărute la Editura Humanitas) cum se vede orașul în romanele scriitorilor, cum se creează o mitologie a unui spațiu și ce pot face romanele în acest caz.

După Bucureștiul lui Mircea Eliade, v-ați ocupat de Bucureștiul din romanele autorilor contemporani. Cît de ofertant e acest oraș literar pentru un studiu?

Exact aceasta a fost și întrebarea de la care am plecat în cartea mea, cum se conturează orașul în operele unor autori contemporani, dacă el capătă o identitate suficient de puternică, o imagine suficient de elaborată pentru a face subiectul unui studiu. Știam acest lucru despre Bucureștiul lui Mircea Cărtărescu, este vorba despre un oraș care e, pe rînd, un alter ego al naratorului, un oraș-corp, cu alcătuire anatomică, un peisaj multisenzorial, un text, o „zonă“ pynchoniană, în care se întîlnesc toate contradicțiile spațio-temporale etc. Orașul e chiar centrul romanelor lui Mircea Cărtărescu, de care se leagă, imperceptibil, toate firele narațiunii, în care reverberează toate sensurile subterane ale textului. Același lucru se întîmplă și în cazul celorlalți autori, unde orașul e nu doar un decor, ci un cadru al acțiunii, iar uneori devine personaj. Am observat, în cazul prozei Gabrielei Adameșteanu, că peisajul urban se organizează în funcție de ritmul interior al personajelor, dar și că acestea trăiesc racordate la pulsul orașului, e o relație de reciprocitate – atmosfera orașului contaminează viața lăuntrică a personajelor, și invers, climatul interior, în termenii lui Pierre Sansot, influențează ceea ce este în exterior. Apoi, la Filip Florian, am descoperit un fabulos oraș de secol XIX, a cărui imagine e tributară unei priviri a străinului, care e Joseph Strauss, dentistul lui Carol I, iar la Simona Sora, un spectaculos obiect spațio-temporal, hotelul Universal, un hibrid arhitectural martor al unei istorii bucureștene vechi de două veacuri, ridicat în centrul unei geografii secrete. Și tot așa, materialul e inepuizabil.

Ați ales să mapați Bucureștiul, urmărindu-i geografia interioară și ficțională. Ce ați descoperit făcînd această călătorie?

Am descoperit în primul rînd cît adevăr există în afirmația teoretică conform căreia imaginea poetică, sau literară, a unui oraș rămîne mult mai bine imprimată în memorie decît cea pe care ne-o configurăm citind documente sau cărți de istorie. M-am întrebat de ce se întîmplă așa, și cred că răspunsul ține de un anumit adevăr al locurilor – poate de ceea ce Eliade numea „adevărata“ istorie, sau geografie, care nu e cea din cărți, ci ține de ordinul miticului – pe care doar literatura îl poate exprima. Un spirit al locului, dacă vreți, care trăiește doar în literatură, pe care literatura îl conservă. Citeam deunăzi în romanul Imago, al scriitoarei ruse Ludmila Ulițkaia, despre cum nu istoria e o știință exactă, ci mai degrabă literatura, despre cum ceea ce spune un mare scriitor devine adevăr istoric: imaginea bătăliei de la Borodino, deși descrisă cu numeroase inexactități de Tolstoi, e cea care a rămas în conștiința generală, așa cum apare ea în Război și pace, nu cea din cărțile de istorie. Același lucru se întîmplă și cu geografia, e suficient să ne gîndim la Mîntuleasa, ea va fi pentru totdeauna strada magică din nuvela lui Mircea Eliade, nimeni nu se mai gîndește la ctitorii bisericii, care au dat numele mahalalei, cupețul Manta și soția acestuia, Stanca Mîntuleasa.

Să presupunem că există pe lume un călător care i-ar citi pe Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Filip Florian etc. și apoi și-ar dori să vină și să reconstituie, pe cît posibil, acel spațiu. Ar fi dezamăgit sau încîntat?

E frumoasă această perspectivă, și cred că deja se întîmplă ca diverși cititori să pornească în căutarea acestor locuri. Mircea Cărtărescu povestește în interviul pe care mi l-a acordat în carte că, mergînd cu diverse echipe de filmare în locurile exploatate literar în proza lui, membrii acestora găseau locurile respective „stranii și poetice“, fiindcă, adaugă el, Bucureștiul „chiar și-n realitate e din cale-afară de bizar“. Gabriela Adameșteanu, pe de altă parte, mi a mărturisit că, ducîndu-și diverși prieteni sosiți din străinătate prin București, pe bulevardul Magheru, de pildă, aceștia îl găseau urît, cenușiu. Vedeți, diferența e că primii citiseră probabil literatura lui Mircea Cărtărescu și vedeau deja orașul prin filtrul magic al literaturii, pe cînd ceilalți vedeau doar un oraș care, în absența poveștii, li se înfățișa cenușiu și trist. Glumesc, dar numai pe jumătate, cred că literatura poate înfrumuseța locurile sau le poate învălui într-o aură de mister. Oricum ar fi, ne poate face să le vedem și altfel, cred că nu poți fi decît încîntat redescoperind orașul astfel.

Întotdeauna mi-am zis că există o legătură strînsă între scriitori și locul în care trăiesc. Și mi-am dorit să ajung la Lisabona, după ce l-am citit pe Pessoa. Sau la Paris, după ce l-am citit pe Vila-Matas, ca să pomenesc primele cărți care îmi vin în minte și care m-au făcut să mă gîndesc la orașele reale pornind de la texte. Orașele invizibile ale lui Calvino sînt o referință importantă în cartea dvs. Cum se creează familiaritate cu un spațiu? Și vă întreb asta pentru că ați optat să aveți în Bucureștiul literar și interviuri cu autorii al căror oraș l-ați cartografiat.

Există o amprentă mentală a orașului în care trăim, pe care acesta și-o lasă asupra fiecărui locuitor al său. Deși trăim cu toții în același oraș, orașul e diferit pentru fiecare, imaginea lui e alta, tributară percepției personale, iar scriitorii pun acest raport și sub formă de cuvinte. Definind peisajul, J.-P. Richard spune că acesta nu e echivalentul locurilor pe care le-a văzut un scriitor, ci al unei anumite imagini a lumii, conforme cu sensibilitatea și stilul său. Despre asta am vrut să scriu eu. Și mi-am dorit mult să existe și interviurile cu cei șase autori despre care am scris în carte, de fapt o mărturie directă a lor legată de felul în care percep orașul. Altminteri, ar fi rămas o one sided story, doar percepția mea, una exterioară, a analistului, despre orașul fiecăruia dintre autorii analizați.

Există un fel de nostalgie pentru un București interbelic. Orașul modern, cu toate schimbările și contorsiunile lui, are nevoie de propria mitologie. Poate să ajute literatura la crearea ei?

Da, iar elementele acestei mitologii devin limpezi atunci cînd citești consecvent, sistematic, opere literare recente. E vorba despre anumite toposuri pe care literatura le consacră, despre locuri care apar recurent în operele mai multor autori, intrate în conștiința generală cu o anumită valoare: Casa Scînteii, ca să dăm doar un exemplu, e un astfel de loc emblematic, convertit în simbol al unei epoci – e interesant să vezi cum Gabriela Adameșteanu face din „Clădire“, cum i se spune, cu un nume generic, o alcătuire aproape antropomorfă, a cărei „imensă privire“ urmărește orice mișcare a oamenilor; e însăși imaginea unui sistem opresiv și absurd. Ea apare însă și în proza lui Stelian Tănase, și în cea a lui Mircea Cărtărescu (unde un alt edificiu-simbol al Bucureștiului comunist, Casa Poporului, joacă un rol central, această „imposibilă himeră“, „mîncătoare de creier uman“). Sînt mai multe astfel de obiecte spațio-temporale (străzi, clădiri, diferite puncte de pe harta orașului), cum le a numit critica, ele vorbesc despre diferitele straturi de timp care definesc identitatea unui loc (ca să mai dau doar câteva exemple din cele analizate de mine: Lipscanii, Calea Victoriei, Palatul Regal, cartierul Uranus, Ateneul, hotelul Universal, Oborul, Gara de Est etc.). Literatura contemporană, citită în cheia unei metode cum e geocritica, sau geografia literară, arată și ce valoare simbolică au acestea astăzi, în contextul lumii actuale. De fapt, literatura fixează aceste elemente, conturează o mitologie bucureșteană care altminteri nu ar exista decît la nivelul unui folclor urban.

Cum ar arăta cititorul ideal al cărții? Este cel care s-a întîlnit deja cu orașul ficțional sau care ar putea, în felul acesta, să-l descopere?

Firește că cel mai interesant va fi pentru cei care abia acum descoperă și astfel orașul, sub forma acestor șase lecturi posibile. Dorința mea cea mai mare e să îi provoc pe cititori la o (re)lectură a acestor cărți, dar și la o relectură a orașului prin acest filtru, al literaturii.

a consemnat Ana Maria SANDU

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.