„Nu istoria e o ştiinţă exactă, ci mai degrabă literatura“ – interviu cu Andreea RĂSUCEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
„Nu istoria e o ştiinţă exactă, ci mai degrabă literatura“ – interviu cu Andreea RĂSUCEANU jpeg

Bucureștiul e un personaj important în literatura română de azi și de ieri. Toți cei pasionați de subiect au acum și bibliografie. Am întrebat-o pe Andreea Răsuceanu (autoarea volumelor Bucureștiul lui Mircea Eliade, Cele două Mîntulese și a recentului Bucureștiul literar. Șase posibile lecturi ale orașului, apărute la Editura Humanitas) cum se vede orașul în romanele scriitorilor, cum se creează o mitologie a unui spațiu și ce pot face romanele în acest caz.

După Bucureștiul lui Mircea Eliade, v-ați ocupat de Bucureștiul din romanele autorilor contemporani. Cît de ofertant e acest oraș literar pentru un studiu?

Exact aceasta a fost și întrebarea de la care am plecat în cartea mea, cum se conturează orașul în operele unor autori contemporani, dacă el capătă o identitate suficient de puternică, o imagine suficient de elaborată pentru a face subiectul unui studiu. Știam acest lucru despre Bucureștiul lui Mircea Cărtărescu, este vorba despre un oraș care e, pe rînd, un alter ego al naratorului, un oraș-corp, cu alcătuire anatomică, un peisaj multisenzorial, un text, o „zonă“ pynchoniană, în care se întîlnesc toate contradicțiile spațio-temporale etc. Orașul e chiar centrul romanelor lui Mircea Cărtărescu, de care se leagă, imperceptibil, toate firele narațiunii, în care reverberează toate sensurile subterane ale textului. Același lucru se întîmplă și în cazul celorlalți autori, unde orașul e nu doar un decor, ci un cadru al acțiunii, iar uneori devine personaj. Am observat, în cazul prozei Gabrielei Adameșteanu, că peisajul urban se organizează în funcție de ritmul interior al personajelor, dar și că acestea trăiesc racordate la pulsul orașului, e o relație de reciprocitate – atmosfera orașului contaminează viața lăuntrică a personajelor, și invers, climatul interior, în termenii lui Pierre Sansot, influențează ceea ce este în exterior. Apoi, la Filip Florian, am descoperit un fabulos oraș de secol XIX, a cărui imagine e tributară unei priviri a străinului, care e Joseph Strauss, dentistul lui Carol I, iar la Simona Sora, un spectaculos obiect spațio-temporal, hotelul Universal, un hibrid arhitectural martor al unei istorii bucureștene vechi de două veacuri, ridicat în centrul unei geografii secrete. Și tot așa, materialul e inepuizabil.

Ați ales să mapați Bucureștiul, urmărindu-i geografia interioară și ficțională. Ce ați descoperit făcînd această călătorie?

Am descoperit în primul rînd cît adevăr există în afirmația teoretică conform căreia imaginea poetică, sau literară, a unui oraș rămîne mult mai bine imprimată în memorie decît cea pe care ne-o configurăm citind documente sau cărți de istorie. M-am întrebat de ce se întîmplă așa, și cred că răspunsul ține de un anumit adevăr al locurilor – poate de ceea ce Eliade numea „adevărata“ istorie, sau geografie, care nu e cea din cărți, ci ține de ordinul miticului – pe care doar literatura îl poate exprima. Un spirit al locului, dacă vreți, care trăiește doar în literatură, pe care literatura îl conservă. Citeam deunăzi în romanul Imago, al scriitoarei ruse Ludmila Ulițkaia, despre cum nu istoria e o știință exactă, ci mai degrabă literatura, despre cum ceea ce spune un mare scriitor devine adevăr istoric: imaginea bătăliei de la Borodino, deși descrisă cu numeroase inexactități de Tolstoi, e cea care a rămas în conștiința generală, așa cum apare ea în Război și pace, nu cea din cărțile de istorie. Același lucru se întîmplă și cu geografia, e suficient să ne gîndim la Mîntuleasa, ea va fi pentru totdeauna strada magică din nuvela lui Mircea Eliade, nimeni nu se mai gîndește la ctitorii bisericii, care au dat numele mahalalei, cupețul Manta și soția acestuia, Stanca Mîntuleasa.

Să presupunem că există pe lume un călător care i-ar citi pe Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Filip Florian etc. și apoi și-ar dori să vină și să reconstituie, pe cît posibil, acel spațiu. Ar fi dezamăgit sau încîntat?

E frumoasă această perspectivă, și cred că deja se întîmplă ca diverși cititori să pornească în căutarea acestor locuri. Mircea Cărtărescu povestește în interviul pe care mi l-a acordat în carte că, mergînd cu diverse echipe de filmare în locurile exploatate literar în proza lui, membrii acestora găseau locurile respective „stranii și poetice“, fiindcă, adaugă el, Bucureștiul „chiar și-n realitate e din cale-afară de bizar“. Gabriela Adameșteanu, pe de altă parte, mi a mărturisit că, ducîndu-și diverși prieteni sosiți din străinătate prin București, pe bulevardul Magheru, de pildă, aceștia îl găseau urît, cenușiu. Vedeți, diferența e că primii citiseră probabil literatura lui Mircea Cărtărescu și vedeau deja orașul prin filtrul magic al literaturii, pe cînd ceilalți vedeau doar un oraș care, în absența poveștii, li se înfățișa cenușiu și trist. Glumesc, dar numai pe jumătate, cred că literatura poate înfrumuseța locurile sau le poate învălui într-o aură de mister. Oricum ar fi, ne poate face să le vedem și altfel, cred că nu poți fi decît încîntat redescoperind orașul astfel.

Întotdeauna mi-am zis că există o legătură strînsă între scriitori și locul în care trăiesc. Și mi-am dorit să ajung la Lisabona, după ce l-am citit pe Pessoa. Sau la Paris, după ce l-am citit pe Vila-Matas, ca să pomenesc primele cărți care îmi vin în minte și care m-au făcut să mă gîndesc la orașele reale pornind de la texte. Orașele invizibile ale lui Calvino sînt o referință importantă în cartea dvs. Cum se creează familiaritate cu un spațiu? Și vă întreb asta pentru că ați optat să aveți în Bucureștiul literar și interviuri cu autorii al căror oraș l-ați cartografiat.

Există o amprentă mentală a orașului în care trăim, pe care acesta și-o lasă asupra fiecărui locuitor al său. Deși trăim cu toții în același oraș, orașul e diferit pentru fiecare, imaginea lui e alta, tributară percepției personale, iar scriitorii pun acest raport și sub formă de cuvinte. Definind peisajul, J.-P. Richard spune că acesta nu e echivalentul locurilor pe care le-a văzut un scriitor, ci al unei anumite imagini a lumii, conforme cu sensibilitatea și stilul său. Despre asta am vrut să scriu eu. Și mi-am dorit mult să existe și interviurile cu cei șase autori despre care am scris în carte, de fapt o mărturie directă a lor legată de felul în care percep orașul. Altminteri, ar fi rămas o one sided story, doar percepția mea, una exterioară, a analistului, despre orașul fiecăruia dintre autorii analizați.

Există un fel de nostalgie pentru un București interbelic. Orașul modern, cu toate schimbările și contorsiunile lui, are nevoie de propria mitologie. Poate să ajute literatura la crearea ei?

Da, iar elementele acestei mitologii devin limpezi atunci cînd citești consecvent, sistematic, opere literare recente. E vorba despre anumite toposuri pe care literatura le consacră, despre locuri care apar recurent în operele mai multor autori, intrate în conștiința generală cu o anumită valoare: Casa Scînteii, ca să dăm doar un exemplu, e un astfel de loc emblematic, convertit în simbol al unei epoci – e interesant să vezi cum Gabriela Adameșteanu face din „Clădire“, cum i se spune, cu un nume generic, o alcătuire aproape antropomorfă, a cărei „imensă privire“ urmărește orice mișcare a oamenilor; e însăși imaginea unui sistem opresiv și absurd. Ea apare însă și în proza lui Stelian Tănase, și în cea a lui Mircea Cărtărescu (unde un alt edificiu-simbol al Bucureștiului comunist, Casa Poporului, joacă un rol central, această „imposibilă himeră“, „mîncătoare de creier uman“). Sînt mai multe astfel de obiecte spațio-temporale (străzi, clădiri, diferite puncte de pe harta orașului), cum le a numit critica, ele vorbesc despre diferitele straturi de timp care definesc identitatea unui loc (ca să mai dau doar câteva exemple din cele analizate de mine: Lipscanii, Calea Victoriei, Palatul Regal, cartierul Uranus, Ateneul, hotelul Universal, Oborul, Gara de Est etc.). Literatura contemporană, citită în cheia unei metode cum e geocritica, sau geografia literară, arată și ce valoare simbolică au acestea astăzi, în contextul lumii actuale. De fapt, literatura fixează aceste elemente, conturează o mitologie bucureșteană care altminteri nu ar exista decît la nivelul unui folclor urban.

Cum ar arăta cititorul ideal al cărții? Este cel care s-a întîlnit deja cu orașul ficțional sau care ar putea, în felul acesta, să-l descopere?

Firește că cel mai interesant va fi pentru cei care abia acum descoperă și astfel orașul, sub forma acestor șase lecturi posibile. Dorința mea cea mai mare e să îi provoc pe cititori la o (re)lectură a acestor cărți, dar și la o relectură a orașului prin acest filtru, al literaturii.

a consemnat Ana Maria SANDU

Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).
Metafizica lui Danilov jpeg
Metafizica lui Danilov
Multe dintre poeme au la origine experiențe livrești, în vreme ce altele pot fi considerate prelucrări personale, fantasmatice, delirante ale acestor experiențe.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.