"Nu cred în natura evanghelică a textului"

Andreea DUMITRU
Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În noiembrie anul trecut, Silviu Purcărete a montat Troilus şi Cresida de W. Shakespeare, la Teatrul "Katona József", renumita scenă budapestană pe care puţini regizori străini au mai făcut un asemenea succes - după cum observa directorul acesteia, Gábor Zsámbéki, la conferinţa de presă consacrată spectacolului, în finalul primei ediţii bifocale a Festivalului Internaţional Shakespeare (Craiova-Bucureşti). Cele două reprezentaţii oferite, pe 13 şi 14 mai, la Sala Izvor a Teatrului "Bulandra", au marcat şi un sfîrşit de stagiune în care Purcărete a fost prezent pe scenele româneşti (la Cluj, Craiova şi Sibiu) cu încă trei montări: Cumnata lui Pantagruel după Rabelais, Cum doriţi sau Noaptea de la spartul tîrgului de Shakespeare şi Aşteptîndu-l pe Godot de Samuel Beckett. "Cea mai teribilă dintre piesele lui Shakespeare", cum o consideră regizorul, pentru că în ea "nu mai există speranţă şi repere" - există însă, în doze bune, spaimele zilelor noastre -, Troilus şi Cresida ne-a arătat o trupă disciplinată, munca fidelilor colaboratori ai lui Purcărete (scenograful Helmut Stürmer şi compozitorul Vasile Şirli), dar şi o atmosferă mai curînd céliniană şi un umor devastator. Căci, din Troilus şi Cresida, Purcărete nu reţine romanul iubirii, ci mai degrabă, la fel ca autorul Călătoriei la capătul nopţii, el pare interesat de ceea ce se întîmplă cu "o ceată deşucheată de băieţi veseli", prinşi în mijlocul "unei formidabile erori". În 1988, Emil Boroghină v-a propus să montaţi Troilus şi Cresida la Craiova. Aţi opinat atunci că e prea devreme, invocînd amintirea încă puternică a spectacolului lui David Esrig. În 2005, vă simţeaţi mai pregătit pentru acest text ori lumea vi se părea, cumva, mai "coaptă" pentru el? Piesa e aşa cum o ştim, şi e a fiecărui timp, însă fiecare epocă citeşte o capodoperă în funcţie de nevoile sale. Într-un fel "suna" ea în secolul al XVIII-lea şi cu totul altfel, probabil, în secolul al XIX-lea. Sigur că, uneori, o poveste se impune mai agresiv, alteori mai puţin evident, or Troilus şi Cresida e o piesă cu foarte multe straturi de semnificaţii. Nu vorbeşte numai despre agresivitate şi despre războiul absurd, nu e numai o reflecţie morală. E aici un cinism care nu există în nici o altă piesă a lui Shakespeare. Asta o face, poate, atît de interesantă astăzi: modul cinic de a privi istoria şi natura umană. Spectatorii români au fost oarecum surprinşi de această montare, la prima vedere mai articulată pe text, cu tuşe "purcăretiene" ceva mai discrete. Să fie doar consecinţa întîlnirii cu un alt stil de interpretare şi cu un alt tip de public? Cred că asta este o falsă problemă. Eu mă consider un regizor cît se poate de ataşat şi de fidel textului. Dar într-un anume fel. Nu cred în natura lui evanghelică, nu cred că o virgulă sau un cuvînt scos îi denaturează - cum să spun - caracterul sacru, cu atît mai mult cu cît în 99% dintre cazuri avem de-a face cu traduceri. De fapt, n-am montat decît o singură piesă de Shakespeare în viaţa mea, cînd am făcut Furtuna în limba engleză (la Nottingham Playhouse, în 1996 - n.red.). În rest, am pus în scenă doar spectacole după textele sale, rescrise de diverşi traducători, unii mai buni, alţii mai răi. Sigur că m-am raportat la original în permanenţă - atît cît m-am priceput -, prin urmare mi-am permis să tai acolo unde consideram că traducerea nu aducea nimic în plus. Faptul că se vorbeşte mai mult într-un spectacol nu înseamnă neapărat o mai mare fidelitate faţă de text. Pentru că atunci ar fi foarte simplu: ai o piesă extraordinară, actorul vorbeşte şi toată lumea este fericită. Dacă aş fi făcut Troilus şi Cresida în româneşte, aş fi fost mai atent şi, probabil, aş fi tăiat chiar mai mult. Cum nu cunosc limba maghiară, tăieturile au fost relative. Aşadar, nu pentru că ar fi publicul teatrului budapestan mai obişnuit cu astfel de montări... Oricum, nu m-am gîndit la asta. Niciodată nu luaţi în calcul aşteptările publicului? Nu, de unde să cunosc eu publicul maghiar?! Nu aveam cum să-i studiez reacţiile. Dar poate vă ajunsese la urechi zvonul că, de obicei, regizorii străini dau greş acolo... Ei, asta a fost aşa, o drăgălăşenie, o glumă din partea lor, nu-mi dau seama cît de reală e povestea... În orice caz, defectul major al spectacolului este că are cam cu douăzeci de minute mai mult decît ar fi trebuit. Şi asta exact din cauza faptului că n-am putut să controlez textul şi să las numai ceea ce era esenţial şi cu adevărat shakespearian în el. La conferinţa de presă, Gábor Zsámbéki amintea că, deşi relaţiile dintre ţările noastre nu au fost întotdeauna foarte fericite, în teatru lucrurile stau cu totul altfel... În fond, aţi montat o piesă despre tensiuni politice, iar în spectacol, graniţa - un "zid" inexpugnabil făcut din lavoare - nu e doar o idee, ci un obstacol cît se poate de concret în derizoriul lui . Nu m-am gîndit în mod special că voi avea şi eu o contribuţie diplomatică la povestea asta. În ciuda subiectului spinos, atît de actual, spectacolul are un aer retro, precum acele filme de gen în care vezi trupe cantonate în foste hoteluri, în castele părăsite... Ce altceva ar fi trebuit să fac? O cazarmă în anul 2005? Sigur, e un timp retro, dar într-un mod destul de nedeterminat. De fapt, totul se desfăşoară ca un joc. Piesa lui Shakespeare nu vorbeşte despre un război, ci despre un joc. Sînt două grupuri de nărozi care se joacă de-a războiul. Ca nişte studenţi sau copii care pierd, la un moment dat, controlul lucrurilor. La început, pare o simplă dispută, îşi aruncă vorbe şi bucăţele de hîrtie, îşi dau bobîrnace, dar încet, încet, totul se transformă într-un măcel. Din greşeală, din prostie... Inevitabil. De fapt, asta e. Nu e o piesă despre război. Dar despre iubire? Mai degrabă despre imposibilitatea iubirii. E o piesă cinică. Nu vreau să spun că iubirea nu există, ci doar că ea n-are nici o legătură cu criteriile morale. De ce aţi ţinut ca Thersit şi Pandarus, cele două personaje care nu se întîlnesc niciodată în piesa lui Shakespeare, să se "împrietenească" la finalul spectacolului? Pentru că, la un moment dat, trebuia găsită o formă de armonie şi de pacificare a conflictului. Dacă ea nu se putea realiza prin iubire, prin înţelegere şi raţiune, atunci putea fi găsită prin armonizarea desfrîului. Prin urmare, nu atît printr-un pact al filosofilor... al filosofului ticălos cu cel optimist . Exact. Sînt doi poli: pe de o parte - Thersit, căruia nimic nu-i place şi care cîrteşte mereu, de cealaltă parte - Pandarus, căruia îi place totul, el fiind, de fapt, un personaj pozitiv, în sensul arhaic la termenului. Pandarus este codoşul sacru, care încearcă să împerecheze fiinţele umane, pentru că împerecherea sexuală reprezintă, după el, singura salvare a lumii. Sigur că eşuează, şi suferă din pricina asta. De aceea l-am mai umanizat pe Thersit. M-am gîndit că, la sfîrşit, măcar atît poate şi el: să-i facă masaj unui om care suferă de oase. De curînd, la Sibiu, aţi montat pentru prima dată în carieră un text de Beckett, autor care spunea că "eşecul reprezintă universul artistului". Ce relaţie aveţi cu eşecul (nu cu insuccesul)? Vă e teamă să rataţi un spectacol? Mi-e teamă absolut întotdeauna, lucrez în panică de fiecare dată. Cînd vă eliberaţi de ea? În momentul în care am terminat un spectacol şi sînt fericit că am scăpat de el. Aproape fiecare spectacol e, parţial, un eşec personal. Sînt lucruri care nu-mi ies. Totuşi, povestea asta e destul de relativă. Uneori e vorba de eşecuri mai rafinate, mai subtile, nu trebuie neapărat să fii bătut cu roşii... Într-un fel, ele hrănesc viitoarele spectacole... Au, oricum, o semnificaţie strict personală şi sînt cu totul altele decît cele pe care le-ar putea aprecia ca atare cineva din afară. Eşuează vreunul dintre personajele piesei Troilus şi Cresida într-un mod care vă este - să spunem - familiar? Poate Pandarus? Poate Thersit? În mod automat, cînd faci o piesă, intri într-un soi de empatie cu personajele. Şi de care vă simţiţi mai apropiat? Sînt mai mulţi. Şi Thersit, şi Pandarus... Ei sînt, de fapt, vocile lui Shakespeare, pe care nu ai cum să nu le preiei. În jurul acestor stîlpi se învîrte povestea. Totuşi, dozajul afinităţilor rămîne secret. E adevărat, deşi el nu e raţional, nu e cuantificat dinainte, ci se naşte natural, organic.

QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.