Noiembrie, ultimul bal

Publicul de concerte din România trăieşte zile complicate. În penultima lună a lui 2008, drumurile sale arată precum harta Bucureştiului - locul în care se întîmplă, din fericire pentru noi, din nefericire pentru cei din Timişoara, toate aceste evenimente: reţea imposibilă, plină de intersecţii aglomerate. O să încep chiar cu începutul: pe 5 noiembrie, la Sala Polivalentă, Róisín Murphy şi-a reeditat live-ul din vara abia trecută. Şi cu asta, lucrurile par a intra în normal pentru cei care au ratat-o la B’ESTFEST, pentru cei care au vrut să o mai vadă o dată şi pentru cei care cred că venirea unui performer de top (top al momentului, evident) în România nu trebuie să se întîmple doar în condiţii excepţionale: spre sfîrşitul carierei sau la 10 ani de la prima aterizare aici. Concertul domnişoarei Murphy a fost, de altfel, unul din liga celor ale căror raţiuni nu sînt pur recuperatorii/nostalgice. Alături de cele ale unor trupe venite din mediile alternative, precum Robot in Disguise (13 noiembrie, Fabrica, dar, iată!, şi 14 noiembrie, la Setup Venue, în Timişoara), Prinzhorn Dance School (21 noiembrie, Control), Nouvelle Vague şi Koop (22, respectiv 23 noiembrie, Sala Palatului)... A doua parte a anilor ’90 a însemnat, pentru playlist-urile majorităţii indivizilor pe care îi cunosc, doze masive de trip-hop, acid jazz şi big beat, genuri electronice care au explodat şi s-au stins în doar cinci-şase ani, şterse de pe faţa văzută a muzicii de venirea pe lume a electroclash-ului şi, apoi, a minimal techno/house-ului. În fond, cele trei genuri reprezintă o altă nişă de recuperare: i-am văzut aici - pe unii de mai multe ori - pe The Prodigy (prima oară în 1997, chiar pe vremea a ceea ce critica muzicală numeşte cel mai de succes album de dans al tuturor timpurilor, The Fat of the Land), Fatboy Slim, The Chemical Brothers, Faithless, pe Coldcut, Massive Attack, Amon Tobin, UNKLE, Thievery Corporation sau Morcheeba. Cercul începe să se închidă cumva în această toamnă, cu live-urile Underworld (7 noiembrie, Romaero Băneasa), De Phazz (24 noiembrie, Teatrul Naţional Bucureşti) şi Tricky (26 noiembrie, Sala Palatului). Un pariu de făcut: Portishead la Bucureşti, anul viitor. Şi acum... finalul, chiar dacă nu cel cronologic: pe 10 noiembrie, la Sala Polivalentă, va avea loc unul dintre cele mai aşteptate concerte din istoria acestui business în România - Jean-Michel Jarre. Situat nu la proporţiile apocaliptice ale venirii The Rolling Stones la Bucureşti, fără să zguduie umorile presei şi fără să provoace isterii cu anticipaţie, live-ul acesta are, în principiu, aceeaşi funcţie catharctică precum cel al lui Mick Jagger & Co, Jarre fiind unul dintre numele rostite cu înverşunare pe vremea cînd vinilurile, casetele şi benzile de magnetofon circulau clandestin, fără voie de sus. O să-mi arog unul dintre drepturile autorului, bruscînd textul cu un al doilea final: cineva îmi spunea că biletele pentru concertul Ace of Base (8 noiembrie, Sala Palatului) sînt aproape epuizate. E o ştire (neverificată, totuşi) care mă face să zîmbesc: o sală plină şi tăcută la concertul lui Al Di Meola se va undui, iarăşi nouăzecist, pe "Happy Nation"!