Un canţonetist tragic

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
Un canţonetist tragic jpeg

● Mike Patton, Mondo Cane, Ipecac Recordings, 2010.

„Un om se duce într-o zi la doctor. Viaţa i se pare aspră şi crudă. Spune că se simte singur într-o lume ameninţătoare, unde nu-l mai aşteaptă nimic, decît vagul şi incertul. Doctorul îi spune: «Tratamentul e simplu. Marele clovn, Pagliacci, a venit în oraş. Du-te să-l vezi. Asta ar trebui să te-ajute.» Omul izbucneşte în lacrimi. «Doctore, spune el, eu sînt Pagliacci».“ 

Mike Patton este unul dintre eroii mei personali. Dacă aş fi adolescent, aş avea postere cu el în dormitor, baie şi bucătărie. Aşa stînd lucrurile, e rezonabil să se afirme că orice pretenţie de obiectivitate a unei recenzii scrise de mine şi care îl are drept subiect este nulă şi neavenită, aşa că nu insist cu valorizări, ci cu informaţii. Cînd eram adolescent, Patton mă enerva la culme. Eu citeam Cioran, Bacovia şi horror depresiv, ascultam My Dying Bride, pretindeam că am trăit drama comunismului, deşi fusesem întotdeauna comandant de detaşament (deci un preferat al Partidului) şi mi se părea că atitudinea pe care un om ar trebui să o aibă faţă de lumea şi epoca în care trăiam se rezumă la scrutarea distantă a lucrurilor, oftatul şi recitatul de poezii. Or, Patton, faţă de această atitudine, era (şi a rămas) foarte... opozabil. Omul pare evadat dintr-o bandă desenată, rudă de gradul I cu Jokerul din Batman sau Comediantul din Watchmen. „It’s a joke, it’s all a fucking joke! God help us all!“

Muzical vorbind, lui Patton i se datorează una dintre cele mai infame mode rock din ultimii 20 de ani, aşa-numitul nu-metal, de care el însuşi se dezice explicit cu fiecare ocazie care i se dă, mai întărîtat decît Oppenheimer după detonarea jucăriei sale. Dintre epigonii care au cunoscut un succes infinit mai mare, îi pomenesc pe Korn, Limp Bizkit şi, probabil cei mai oneşti şi mai competitivi, System of a Down. La vremea la care Patton se alătura grupului Faith No More, rockul alternativ îşi trăia propria adolescenţă depresivă pe acordurile genului grunge şi traumele lui Kurt Cobain, care aveau să asigure mainstreamul rock al primului cincinal din anii ’90. Înfiinţaţi cu cîteva judeţe mai la sud de Seattle, Faith No More au activat mereu în contraponderea atitudinii proletare a grungerilor, valorizînd cu orice preţ statutul de rockstar pe care tinerii deprimaţi încercau să-l submineze. Apoi a venit avalanşa provocată de Marilyn Manson şi nu-metal, care a schimbat cu totul termenii problemei, iar rivalitatea dintre Faith No More şi grunge şi-a pierdut complet sensul ducînd, prin ’96-’97, la desfiinţarea sau intrarea în umbră a trupelor implicate. 

Singurul care n-a intrat în umbră a fost Patton, care de-atunci încoace a scos aproape 30 de albume, fie de capul lui, fie ca acompaniator vocal pentru diverse trupe de instrumentişti. Profitînd şi de poziţia de patron la casa de discuri Ipecac Records, a luat la rînd toate genurile muzicale şi şi-a încercat mîna (mă rog, vocea) cu ele: jazz metal onomatopeic cu John Zorn, fusion rock spasmodic cu Mr. Bungle, trip-hop erotic cu Loveage, hip-hop lătrat cu X-Ecutioners, noizz dement cu samuraiul Merzbow, coloane sonore horror cu Fantomas, death metal (sau chiar mai rău) cu Dillinger Escape Plan, ambianţă simfonică alături de norvegianul John Kaada şi horcăielile monştrilor din filmul I Am Legend. 

În 2010, Mike Patton a lansat un proiect aşteptat de vreo trei ani şi promovat în acest interval prin cîteva apariţii live surpriză. E vorba de albumul Mondo Cane, compus exclusiv din canţonete italiene de mare succes la mijlocul secolului trecut, reinterpretate cu orchestră simfonică şi o limbă italiană pervertită de un accent californian şugubăţ. Avînd în vedere obiectivul experimentului, nu e vorba de muzică originală – cu trecerea timpului, Patton pare tot mai puţin dispus la compoziţie şi mai predispus la colaj. Canţonetele lui Mike Patton sînt expresia perfectă a comediei tragice pe care artistul o promovează de cînd a intrat în atenţia camerelor de filmat. Nu sună tocmai în spiritul pieselor originale, sună în spiritul lui Patton, dar nici acela nu mai e ce era, ci o variantă domolită de mariajul cu o italiancă (şi cu Italia). 

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.

1016 16 cop jpg
1016 17 foto Marius Sumlea 37 de chibrituri sau Viata furata jpg
Teatru de Piatră
Este aici o metaforică poveste despre relația Est-Vest la nivel european, marcată de colonialism și precaritate.
foto Corneliu Cazacu jpg
Ben Wendel la București
Trebuie menționată și felicitată echipa de sunet care a asigurat un sound extrem de bun pe tot parcursul festivalului.
1015 16 Anagaia jpg
Pagini bizare
N-aș fi aflat de acest eseu (sau, în tot cazul, nu în timp util pentru a-l recenza) dacă n-ar fi adus vorba de el Dan Gulea, chiar aici, într-un dosar recent al Dilemei vechi.
p 17 2 jpg
Melodramă pentru mileniali
În fond, între lacrimi (manipulare emoțională) și nostalgie (patină retro) nu trebuie neapărat ales.
1015 21 iamandi biblioteca lui stalin geoffrey roberts editura corint istorie 01 jpg
Bibliotecile dictatorilor
Este un fapt clar: Hitler și Stalin pozau în oameni citiți. Hitler, la propriu, a făcut o ședință foto în biblioteca sa, la începuturile carierei politice.
03 Annie Lennox POSTER 370x545 jpg
DokStation no. 7
Ajuns la a șaptea ediție, DokStation Music Documentary Film Festival – singurul festival din țară dedicat documentarelor muzicale – revine.
1014 16 Horia David Munteanu coperta jpg
Literatura și hărțile sufletelor
Precauția empatiei, cuvînt folosit explicit în aceeași mărturisire, e justificată de acest veritabil mozaic sociologic și psihologic pe care-l desfășoară volumul.
p 17 jpg
Dincolo de Cortina de Fier
Cineastul John Scheinfeld are totuși bunul-simț să prezinte și urmarea acestui tur, care se va fi dovedit pînă la urmă o falsă bună idee
1014 17b audio foto jpeg
Despre rezistența la șocuri
Algiers va concerta pe 4 octombrie la Control Club.
Bernardine Evaristo Photo Wikimedia Commons jpg
Despre cum să nu renunți niciodată, Bernardine EVARISTO
Am schimbat și forma poetică, spărgînd calupurile de poezie lungi de pagini întregi în dublete de versuri mai ușor de citit.
1013 5b Abecedarul gandirii jpg
Un filosof creștin
În aforismele sale, Ioan Miclea se răfuiește la rîndul lui cu filosofia oficială marxistă.
Regozul documentarului Alexandru Solomon Credit foto Sabina Costinel
„Complicitatea clasei politice cu instituția Bisericii nu s-a schimbat” – interviu cu regizorul Alexandru SOLOMON
„Noi avem monopolul reprezentării lui Arsenie Boca și orice reprezentare „civilă“, lumească a lui este iconoclastă și nepermisă.”
1013 16 Coperta jpg
Literatura vinovăției
„Literatura vinovăției”: produsă de „marginalizați” pentru consumul „privilegiaților”.
p 17 jpg
Infern TV
S-au împlinit, de curînd, 29 de ani de la lansarea lui Natural Born Killers.
p 17 (1) jpg
Cel mai vechi
Prefer oricînd festivalurile de provincie față de megaconcertele bucureștene cu presiune socială.
banner Ana Blandiana  Mai mult ca trecutul Jurnal 11080x1080px V2 jpg
Ana Blandiana, Mai-mult-ca-trecutul: Jurnal. 31 august 1988–12 decembrie 1989 (fragment)
„Pentru ca să fie spălată vreodată mocirla de vorbe depusă pe istoria noastră, ca să se mai nască generații pentru care istoria noastră să fie prilej de emoție și de mîndrie, va fi nevoie de o exorcizare fără egal.”
Lunga scurtime a vietii jpg
Lunga scurtime a vieții, Antonio Lobo Antunes - fragment
Publicată de Fialho de Almeida în 1881, povestirea Ruiva („Roș­cata“) vorbește despre fiica unui gropar care descoperă sexualitatea și viciul.
Enescu 7 sept FB cover event 1920 x1005px jpg
Două seri de muzică barocă în programarea Festivalului Internațional George Enescu.
„Sempre Vivaldi” (7 Septembrie) și „Rameau. Le musicien des rois” (14 Septembrie) programate în cadrul Festivalului Internațional George Enescu
1012 16 adio fratele meu jpg
O seară cu regi în haine aurite
La Cheever, stranietatea vine dintr-o sciziune profundă și radicală aflată în inima fiecărei povestiri.
1012 17 foto1 Andrei Gindac jpg
#metoo de la Shakespeare citire
Măsură pentru măsură este un spectacol viu și contemporan prin modul în care narațiunea clasică devine expresia unor probleme actuale.
MBA09160 01 jpeg
Lansare de carte: DUSÎNTORS de Mihai și Vladimir Barbu
DUSÎNTORS conține două jurnale de călătorie spre Mongolia, spate în spate, din 2009 și 2017, al unui tată și al fiului său.
image png
1011 5b IIamandi jpg
Banalitatea absurdului
Dar ar fi putut să nu fie, pentru că și absurdul, și răul sînt evitabile dacă societatea are la timp o reacție comună de respingere.

Adevarul.ro

image
Primul tren de mare viteză din China care circulă deasupra apei VIDEO
Ambițiile feroviare ale Chinei continuă să crească. Cea mai recentă inovație a țării este o linie de tren de mare viteză, cu un traseu ce măsoară 277 de kilometri de-a lungul coastei de sud-est.
image
O elevă a reclamat la 112 că i-a fost ocupat locul din bancă. Apelul, înregistrat în Neamț
Sute de mii de solicitări false sau neîntemeiate se înregistrează, anual, la serviciul unic de urgență. Un astfel de apel la 112 a fost primit zilele trecute, o elevă din Neamț reclamând că i-a fost ocupat locul din bancă.
image
Britney Spears, „vizitată” de polițiști. Detaliul dintr-un videoclip al cântăreței care i-a îngrijorat
Polițiștii au fost chemați, în cursul acestei săptămâni, acasă la Britney Spears, în sudul Californiei, pentru a efectua un control al stării de sănătate.

HIstoria.ro

image
Când sașii se întorc acasă, în Ţara Ovăzului
De 11 ani, în toiul verii, în satele săsești din Haferland, Ţara Ovăzului, se întâmplă ceva cu totul deosebit.
image
Operațiunea Citadela, aliații și spionii
Stabilită inițial pentru primăvara anului 1943, lansarea Operațiunii Citadela a fost amânată de mai multe ori, iar ofensiva a fost declanșată la începutul lunii iulie.
image
Constanţa Magoş. Prima răpire a unui membru al exilului românesc
În august 1952, spionajul comunist de la București punea în aplicare prima sa acțiune de răpire a unui membru al exilului românesc.