Ştiinţă vs. industrie

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Ştiinţă vs  industrie jpeg

● Rework_ Philip Glass, Kora Records, 2012. 

Philip Glass aparţine grupului celor pentru care muzica e ştiinţă, nu artă. Prin experimentele sale minimaliste, e asociat cu nume ca Steve Reich şi Terry Riley, însă, pentru că trebuia să mănînce şi o pîine, iar ştiinţa îţi bagă mai mult în cap decît în burtă, îi putem auzi compoziţiile şi pe diverse coloane sonore: de la filme care i-au adus nominalizări Oscar (Kundun, The Truman Show), la seria horror (gen preferat, din motive evidente, de numeroşi audiodesigneri) Candyman, la acompaniament pentru poeziile lui Leonard Cohen şi chiar pentru jocuri video (seria Grand Theft Auto). Peter Greenaway l-a ales ca unul din protagoniştii documentarului său Four American Composers. S-a alăturat în urmă cu un an mişcării Occupy Wall Street, recitînd din opera sa Satyagraha, mai relevantă ca oricînd prin temele sale protestatare, uşor comunistoide. A compus pentru Kronos Quartet, Ravi Shankar şi o mulţime de artişti pop. Nu poţi să nu-i admiri diametrul sferei de influenţă şi anvergura aplicaţiilor muzicale, care trădează faptul că a crescut în aceeaşi nişă pop art cu Lou Reed sau Andy Warhol. În comparaţie cu aceştia însă, nu a apucat să dea la fel de mult culturii populare. Compensează însă printr-o altă latură de inspiraţie comunistă a personalităţii sale – lipsa simţului posesiunii, chiar dorinţa activă de a-şi vedea opera terfelită, deconstruită şi reconstruită. Albumul de faţă îi remixează opera şi urmează să fie însoţit de o aplicaţie iPhone care le va permite utilizatorilor să altereze după propriul gust compoziţiile lui Philip Glass.

Rework îl găseşte pe artist în postura de sărbătorit ce primeşte cadou, cu ocazia împlinirii a 75 de ani, o serie de remixuri ale propriilor lucrări, coordonată de loser-ul post-grunge Beck, şi pomenita aplicaţie iPhone, proiectată de individul care a făcut ceva similar pentru albumul Biophilia a lui Björk. La „cadou“ au contribuit Amon Tobin, Dan Deacon, Cornelius (Beck al Japoniei) şi o sumedenie de laptopişti de care n-am auzit. Nu mă pot abţine de la a cita recenzia din Pitchfork, care rezumă perfect rostul participanţilor la acest album: „It doesn’t really demonstrate what they can do to Philip Glass, but what Philip Glass has already done to them“. După un început timid, bazat pe retexturări ale materialului original, albumul se diversifică semnificativ pe măsură ce se lungeşte peste două CD-uri, acoperind o plajă foarte largă între ambiental minimalist şi techno dansabil. Sînt remixate aici şi bucăţile mai pop ale lui Glass („Glassworks“), dar şi secţiuni din operele sale (în sens tehnic), bunăoară „Einstein on the Beach“. Cea mai consistentă contribuţie e chiar a lui Beck, „NYC: 73-78“ – o bucată de 20 de minute în care acesta îşi altoieşte propriile idei (inclusiv pasaje vocale) în tulpina muzicii lui Glass.

Materialul poate fi salutat drept un semn de reconciliere între muzica de înalt prestigiu ştiinţific, reprezentată de Glass, şi industria orientată spre producţia de masă, reprezentată de Beck. La o analiză mai atentă, lucrurile s-ar putea să fie ceva mai complicate: primul coboară o scară pentru că îşi permite şi se simte mai bine între muritorii de rînd, al doilea începe să urce una pentru că îşi doreşte să evadeze din lumea care l-a inventat. Următorul său album s-a anunţat a fi un volum de portative, cu cîntece pe care nu le poţi asculta decît dacă ştii şi ai la ce să ţi le interpretezi. O fi acesta răspunsul industriei muzicale la succesul audiobook-urilor? O tentativă de stimulare a conexiunilor frînte dintre raţional şi senzorial? La urma urmei, cuvîntul citit poate genera imagini în mintea umană; ce ne lipseşte pentru a închipui, prin metode similare, şi sunet? Personal, întotdeauna m-au scos din sărite restaurantele care te lasă să-ţi faci singur mîncarea, însă anunţarea albumului-portativ confirmă că, prin Rework, cel care are ceva să ne spună e mai degrabă Beck Hansen decît Philip Glass.

Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.