Peste standarde
Up To Eleven, Ce simţi, Universal Music Romania, 2014.
Una din consecinţele tragediei de la Colectiv este că lumea a început să bage în seamă scena rock-metal din underground-ul românesc, o scenă care agonizează în activităţi Do-It-Yourself şi improvizaţionalism entuziast încă de la Revoluţie. E vorba de o scenă sistematic marginalizată – uneori din sinceră pudoare ortodoxă, alteori din raţiuni de insuficienţă comercială, ori chiar de imaturitate profesională.
A doua trupă afectată direct de tragedia din Colectiv, deşi nu se afla pe scenă, este Up to Eleven, care au tot ce era mai bun la Nirvana (chiar au avut un cover-band Nirvana la un moment dat), mixat cu alternative-ul românesc à la OCS. Albumul de debut prezintă un mix grunge cîntat în română şi în engleză care, ca şi în cazul Goodbye to Gravity, depăşeşte standardele uzuale de calitate tehnică ale underground-ului. Up to Eleven apucaseră să-şi lanseze albumul în acelaşi Colectiv şi făceau parte din public, unul ce constă în bună măsură din trupe prietene care se susţin reciproc în încercarea de a forma masa critică a unei comunităţi de nişă. La început de drum, astfel de trupe au nevoie de experienţă ca să fie băgate în seamă şi trebuie să fie băgate în seamă ca să capete experienţă (situaţia Catch-22 a tineretului în capitalismul românesc), aflîndu-se aşadar la cheremul celor deţin cheia deblocării acestui paradox.
În ciuda entuziasmului rock care ne-a apucat naţia în ultima lună, efectul imediat înseamnă mai puţine concerte de club, mai puţină lume dispusă „să-şi rişte viaţa“ frecventînd trupe ale căror nume nu sînt suficient de populare încît să merite pomenite pe propriul Facebook wall. Dezinteresul faţă de underground-ul rock românesc se repoziţionează sub principiului prudenţei, asta în condiţiile în care victimele de la Colectiv şi-ar fi dorit mai multă atenţie (deci sustenabilitate) acordată underground-ului, mai mulţi oameni care să participe la concerte cu trupe de care n-au auzit niciodată. Foarte mult din ce se întîmplă în respectivul underground o fi imatur, necopt, mînat de un entuziasm nerafinat, însă aşa au crescut şi Judas Priest, Metallica ori Pantera, iar cei care au fost părtaşi la începuturile lor au amintiri de mare preţ (debuturile unora din aceste trupe sună, de fapt, mai prost decît debutul Up to Eleven – afirmaţie făcută, desigur, cu rezerva decalajului istoric).
Rezoluţia post-Colectiv ar trebui să fie să nu treacă o lună fără să participăm la concertul unei trupe de care n-am auzit niciodată. Folosul este, pînă la urmă, acela de a fi martorii unei realităţi culturale contemporane care se întinde mult dincolo de politeţurile de parastas din această perioadă. În felul ăsta, poate trupele vor avea şansa să se bucure în timp util de aprecieri.
Universal Music Romania va dona victimelor tragediei din clubul Colectiv toate încasările colectate în urma vînzării albumelor Up To Eleven – Ce simţi şi Goodbye To Gravity – Mantras of War. Mai multe la music.ro/impreunarezistam.
Aron Biro este autorul blogului aronbiro.blogspot.com.
