Lumea văzută prin oglinda retrovizoare
PJ Harvey, The Hope Six Demolition Project, Island Records, 2016.
„Cuvintele mi-au fost înghițite de oglinda retrovizoare.“ Zgomotul străzii, voci mai îndepărtate sau mai apropiate, claxoane, parcă și sunetul rotorului unui elicopter. O limbă pe care nu o știi se plimbă, luînd calea diferitelor glasuri, prin aerul dens al înregistrării. „The boy stares to the glass, / He’s saying «Dollar, dollar»…“ Pe străzile Kabulului, Polly Jean se întîlnește cu realitatea și își amintește, după exact zece ani – atîția s‑au scurs de la albumul făcut împreună cu John Parish, Dance Hall at Louse Point –, că vorbele nu salvează vieți. Piesa despre care vorbesc acum, „Dollar, Dollar“, ultima de pe cea mai nouă operă a muzicianei engleze PJ Harvey, aproape spune că tot ceea ce vrea să facă/afirme muzica de pe The Hope Six Demolition Project nu are, de fapt, nici o valoare practică. Cuvintele rămîn captive în burta oglinzii retrovizoare, un puternic sentiment de vinovăție bîntuie scena, în timp ce muzica asta nu poate salva un om: „The boy stares to the glass, / He’s saying «Dollar, dollar». / Three lines of traffic past, / We’re trapped inside our car…“.
THSDP e un album care are o istorie foarte particulară în discografia artistei născute în Bridport. Inspirat de călătoriile în Afganistan, Kosovo și Washington făcute alături de fotograful Seamus Murphy* – rezultatul lor e o carte de poeme scrise de ea și ilustrate de Murphy, The Hollow of the Hand –, cel de-al nouălea LP al britanicei a fost produs în urma unor sesiuni de înregistrări care au amestecat instalația de artă cu marketingul. Prin unicul geam, unul cu vedere unilaterală, al unei cutii uriașe, plasate în subsolul Somerset House din Londra, Harvey și echipa care a lucrat la The Hope Six Demolition Project puteau fi văzuți de public construind acest album. Iar Recording in Progress, titlul instalației exhibiționiste, i-a adus cîntăreței un disc în care momentele bune și cele mai puțin reușite se împart echitabil.
Dacă din punct de vedere muzical reîntoarcerea frugală la mîlosul și, concomitent, abravizul sound american din epoca Stories from the City, Stories from the Sea funcționează, tonul jurnalistic și de multe ori arid al textelor nu cuplează întotdeauna ca la carte. Pe THSDP, ca și în The Hollow of the Hand, Polly Jean Harvey e o poetă rămasă uneori fără capacitatea de a mai transfigura imaginile văzute-n oglinda retrovizoare. Mantrele naturaliste și abuzul de saxofon au efect, dar parcă nu reușesc să te transporte dincolo de mizanscena unei realități la care avem, totuși, acces cu toții. Ce lipsește de aici e lumea de dincolo de aparențe, cea în care bătrîna femeie kosovară din „Chain of Keys“ nu îi permite accesul: „We ask, but she won’t let us in“.
* Seamus Murphy, un fotograf britanic cunoscut pentru documentarele realizate în zone de conflict, a regizat cele 12 videoclipuri pentru piesele de pe precedentul album al lui PJ Harvey, Let England Shake, lansat în 2011.
Paul Breazu este jurnalist.
