Lockdown punk
● Sleaford Mods, Spare Ribs, Rough Trade, 2021.
„Heʼs got short, short, short, short, shortcomings!” Linia asta de bas manipulată digital poate fi de oriunde. Dintr-o eră post-punk dominată de geniul resetant al lui Mark E. Smith în primul deceniu Thatcher. Sau din intervalul orgiastic al unui britpop în care feuda glossy va fi fost cîștigată definitiv de Damon Albarn, iar nu de dubiosul ăla de Tony Blair. Sau din uneori agasanta repriză recuperatorie și omagială a culturii (pop) britanice dinaintea Marii Crize și a demolantei austerități care i-a urmat – își mai amintește cineva: „People look like emails, / Wide smiles. / Shut down shops couldnʼt walk the paper trails / And in-house fighting / Gets the Tom, Dick and Harry smiling / Boris Johnson and Cheeky Girls”?!
„Heʼs gonna get all his dreams, / Heʼs got short, short, short, short, shortcomings! / Heʼs gonna mess himself so much / But itʼs all gonna come down hard” – pe „Shortcummings”, cel mai explicit dintre single-urile noului album al duo-ului Sleaford Mods, Dominic Cummings, strategul Brexit-ului și, pînă la data de 14 noiembrie 2020, chief adviser al lui Boris Johnson, își primește, prin vocea, metodica wutangclanistă și accentul lui Jason Williamson, rația de antipatie. Lansat la începutul lui decembrie, videoclipul era însoțit pe Twitter de un thread care merită citat parțial: „Aroganța celor privilegiați conduce în general la aceste eșecuri sistemice – n.a.: „shortcummings” ca „shortcomings” – plătite cu prețul suferinței oamenilor obișnuiți și cu exploatarea fără scrupule a banilor publici de către clasa conducătoare”. Sună ca 2020, și ca mulți alți ani, în Marea Britanie și în multe alte locuri, nu-i așa?!
În fond, pentru ceea ce reprezintă de mai bine de 15 ani Sleaford Mods, cuvintele rostogolite de Williamson înseamnă evident mult mai mult decît orice linie de bas manipulată digital de Andrew Fearn. Dacă rama instrumentală este făcută să sune ademenitor sau să imprime, pe acest album mai mult ca vreodată în istoria grupului, un soi de smartness ultrareferențial, textele își croiesc propriul drum în ceea ce am putea numi muzică aptă să adreseze coerent problematici socio-politice. Tonul ei este, din nou, cît se poate de direct, urgent, ironic, necomplicat, uman, politic, sastisit de incompetența, vanitatea și erorile conducătorilor – „And weʼre all so Tory-tired / And beaten by minds so small”. Pe Spare Ribs, Sleaford Mods păstrează template-ul claustrofobic al muzicii lor și astăzi ca pe vremea unui Austerity Dogs, de exemplu. De fapt, astăzi, din motive cît se poate de transparente, mai mult ca niciodată: „I looked out on the throw outside of my window, / Outside there wasnʼt anything nice to see. / I wanted things to smell, like meadows not like hell / Dying dandelions and bumble bees”.
Spare Ribs, cel mai nou album al Sleaford Mods, poate fi ascultat și cumpărat, în format digital, de pe pagina de Bandcamp a formației, la adresa sleafordmods.bandcamp.com.
Paul Breazu este jurnalist.
