Gărîna douăzeci
Nu s-a vorbit suficient despre ce înseamnă Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna (7-11 iulie, garana-jazz.ro), despre felul cum peisajul montan fabulos se împletește în mod unic cu cel muzical și, mai presus de toate, cu oamenii care vin aici. E o mare șansă să avem în România un festival de o asemenea amploare și importanță, iar necesara deschidere spre genuri conexe, pusă în practică de la an la an cu o tot mai mare hotărîre, o consider una dintre mărcile festivalului și o garanție a vitalității lui. La aniversarea a douăzeci de ediții, line-up-ul alcătuit de către organizatori punctează cîteva dintre aparițiile-cheie care, de-a lungul vremii, au produs unele dintre momentele cele mai încărcate de emoție.
S-a discutat mult despre formula ideală pe care ar trebui s-o îmbrace festivalul: trei, patru sau cinci trupe pe seară? Varianta cu trei trupe, iată, a cîștigat. S-a adăugat în schimb încă o zi, cea de luni, cînd avem ocazia de a vedea niște muzicieni care merită clar efortul să mai tragem puțin de week-end. Deși unii deplîng zilele liniștite ale primilor ani de festival, cînd lucrurile se desfășurau tihnit, la un nivel mai degrabă intim, nu pot să nu mă bucur că manifestarea a depășit cadrul unei întîlniri între vechi prieteni și a deschis în același timp uși pentru promoterii de jazz din toată țara.
Joi, 7 iulie, debutează cu Yuri Honing Acoustic Quartet (Yuri Honing – saxofon tenor, Wolfert Brederode – pian, Gulli Gudmundsson – bas, Joost Lijbaart – tobe). Dacă pentru mulți deliciul serii îl va constitui trupa fostului toboșar din Esbjörn Svensson Trio, Magnus Öström Band (Magnus Öström – tobe, percuție, voce, Andreas Hourdakis – chitară electrică și acustică, Thobias Gabrielson – bas, sintetizator de bas, clape, Daniel Karlsson – pian, clape), pentru mine punctul culminant va fi de departe recitalul Carlos Bica & Azul feat. Jim Black + Frank Möbus. Melodioasă, sensibilă, dar plină de forță, ultima lor performanță (pun intended) de la Gărîna a intrat într-un top zece personal all time al concertelor din Poiana Lupului.
Vineri, 8 iulie, vor cînta Wojtek Mazolewski Quintet (Wojtek Mazolewski – bas, Joanna Duda – clape, Oskar Török – trompetă, Marek Pospieszalski – saxofon tenor, clarinet, Jakub Janicki – tobe) și Kari Ikonen Trio (Kari Ikonen – pian, Olli Rantala – contrabas, Markku Ounaskari – tobe). Știind că polonezii nu pot oferi decît surprize plăcute și păstrîndu‑i pe Kari Ikonen & Co. printre posibilele surprize ale festivalului, cel mai curios sînt de sîrbii de la Eyot (Dejan Ilijic – pian, Sladan Milenovic – chitară, Miloš Vojvodic – tobe și Marko Stojiljkovic – bas). Despre ei am auzit doar lucruri la superlativ și, deși nu i-am văzut încă live, înțeleg, din spusele celor care au făcut-o, că mulți vor rămîne surprinși de evoluția lor eterogenă, bine ancorată în genuri și tradiții diverse.
Sîmbăta, 9 iulie, începe cu legendarul Louis Sclavis și al său trio (Louis Sclavis – clarinet, Vincent Courtois – violoncel, Dominique Pifarély – vioară), dar duoul Food (Thomas Strønen – tobe, electronics, Iain Ballamy – saxofon) e cel pe care-l aștept cu cea mai mare nerăbdare. Revoluționari și provocatori, Food au creat un univers al muzicii improvizate de o mare profunzime și frumusețe. Echilibrul dintre interpretarea melodică a lui Ballamy și peisajele sonore electronice sau ritmurile complexe create de Strønen sînt dovada unei abordări inovatoare, originale și avangardiste, iar sunetele, spațiile și texturile se combină pentru a crea atmosfera magică ce caracterizează compozițiile și improvizațiile lor. Cel mai recent album al lor, This is not a miracle, e al treilea lor disc lansat la casa de discuri germană ECM și a avut parte de o primire elogioasă din partea presei internaționale. Încheie seara cei de la Kurt Rosenwinkel Trio (Kurt Rosenwinkel – chitară, Tim Motzer – chitară, Gintas Janusonis – tobe), moment pe care-l aștept cu curiozitate, grație formulei inedite – două chitare plus tobe.
Duminică, 10 iulie, începe cu Rusconi (Stefan Rusconi – pian, space echo & sound preparations, voce, Fabian Gisler – contrabas, distortion & feedback, voce, Claudio Strüby – tobe, tape recorder & glockenspiel, voce, percuție), una dintre posibilele surprize ale actualei ediții, care sînt urmați de explozivul power trio KTU (Kimmo Pohjonen – acordeon, Pat Mastelotto – tobe, Trey Gunn – chitară). Punct culminant al serii rămîne totuși Nils Petter Molvær Quartet (Nils Petter Molvær – trompetă, Geir Sundstøl – chitară, Jo Berger Myhre – bas, Erland Dahlen – tobe). Cunoscut în primul rînd ca pionier și exponent al nu-jazz-ului, NPM este venerat și pentru felul în care a îmbinat elemente tradiționale, de muzică electronică și jazz într-un mix exploziv deopotrivă admirat și copiat de o serie de alți muzicieni. În încheiere, Liviu Butoi and French Connection feat. Mircea Tiberian (Liviu Butoi – flaut, saxofon tenor, sopran, sopranino, David Patrois – vibrafon, Arnault Cuisinier – contrabas, Edward Perraud – tobe, Mircea Tiberian – pian).
Luni, 11 iulie, e o zi deosebită. Trioul DeJohnette/Coltrane/Garrison (Jack DeJohnette – tobe, Ravi Coltrane – saxofon, Matt Garrison – bas) îl aduce pe scenă pe unul dintre cei mai importanți și influenți toboșari de jazz ai tuturor timpurilor, care își promovează în Europa cel mai recent disc, In Movement. Merită văzut, ascultat, simțit ca un gigant ce e. Pentru gărînezii veterani, revederea cu Arild Andersen și al său Quartet (Arild Andersen – bas, Tommy Smith – saxofon, Helge Lien – pian, Paolo Vinaccia – tobe) este mereu o plăcere. Alchimia lor perfectă a emoționat și a surprins de fiecare dată, jazz-ul nordic ai cărui exponenți sînt numărîndu-se printre pasiunile majorității publicului. Vor închide seara Per Mathisen Trio (Per Mathisen – chitară bas, Hans Mathisen – chitară, Utsi Zimring – baterie).
Găsim și în anul acesta mici surprize care ar putea trece nebăgate în seamă, strecurate, precum niște păpuși Matrioșka, printre nume cu sonorități excentrice. Astfel, trioului deja clasic al lui Arild Andersen i se adaugă Helge Lien, eroul incontestabil al unei ediții de acum cîțiva ani, cînd, în urma unei pene de curent, pianistul a fost nevoit să ofere alături de trupa sa un recital unplugged – care a atins proporții mitice – pentru doar o mînă de fani norocoși și încăpățînați. Iar alături de Yuri Honing va urca pe scenă ca side-man Wolfert Brederode, un superpianist care a mai vizitat, la rîndu-i, Gărîna.
A nu se rata concertele complementare de peste zi de la Biserica din Văliug sau de la Hanul La Răscruce – locul de naștere oficial al festivalului – și, desigur, nici cartea Adrianei Cîrcu cu interviuri luate unor muzicieni, JazzStories, cinci dintre cei intervievați concertînd anul acesta la Gărîna, o excelentă cartografiere a peisajului jazzistic contemporan.
Scurt ghid de folosire. Dacă mergeți pentru prima dată la Gărîna – ceea ce e puțin probabil, dar posibil –, cîteva lucruri sînt bine de știut. Locurile de cazare la pensiunile din zonă s‑au epuizat, ca de obicei, prin februarie, așa că, dacă n-ați făcut o rezervare, cortul e o variantă viabilă, folosită an de an de sute sau mii de gărînezi. Nu uitați că e zonă de munte: hainele groase, cizmele de cauciuc și pelerinele impermeabile sînt nu doar binevenite, ci și necesare pentru o experiență plăcută. N-o să vreți să vă petreceți timpul storcînd cămăși și tricouri. O pernă/pătură de pus pe celebrii butuci pe care se șade la concerte va face minuni, trust me. În incintă găsiți mîncare & băutură după pofta inimii și a buzunarului, dar nu există bancomat, deci aduceți cu voi bani cash și totul va fi OK. Una peste alta, micile inconveniente dau farmec experienței. Peste ani, vă veți aminti de ele cu nostalgie și amuzament.
P.S. Biletele se pot cumpăra, ca de obicei, de la fața locului, dar și online.
Alex Moldovan este scriitor şi traducător. A publicat cartea pentru copii Olguţa şi un bunic de milioane, Editura Arthur, 2016. Este autorul blog-ului bicicletagalbena.ro.
