Gang of One
Gang of Four, What Happens Next, Metropolis Records/Membran, 2016.
În 1977, Elisabeta a II-a își celebra cu fast Jubileul de Argint. La începutul acelei veri, „God Save the Queen“, un single pe 7 inci, devenea imnul unei generații, dar și cîntecul de lebădă al punk-ului britanic, așa cum fusese el desenat de Sex Pistols. Refuzată de BBC, dar ajunsă pe locul al doilea în UK Singles Chart – zice-se chiar că, de fapt, „GStQ“ n-ar fi fost lăsată să urce pe primul loc pentru a nu provoca un scandal și mai mare –, piesa formației londoneze arăta furioasă cu degetul: „There is no future in England’s dreaming!“ Pînă la teribila și lunga Iarnă britanică a Vrajbei mai rămăsese doar un an și ceva. Primul val al punk-ului britanic era și răspunsul tinerei generații la politicile catastrofale ale guvernului laburist condus de James Callaghan, cele care au adus în 1979 la putere o calamitate din cealaltă parte a axei ideologice, Margaret Thatcher.
În exact aceeași perioadă, un oraș din nord, Leeds, murea în picioare de boala problemelor sociale. Motorway City visase la un viitor strălucit, dar devenea o distopie încărcată cu formidabile item-uri brutaliste. Peste ele, cîntece precum „Damaged Goods“, „Armalite Rifle“ și „Love Like Anthrax“ construiau o coloană sonoră emblematică pentru Zeitgeist-ul problematicului sfîrșit de ani ’70. Pe fundația turnată de Sex Pistols o cohortă de proiecte muzicale derivative umpleau așa-numita dimensiune post-punk. Unul dintre ele, Gang of Four, debuta cu un 7" produs de un label din Edinburgh, Fast Product, în 1978, pentru a semna un an mai tîrziu cu un major, grupul EMI, speculînd, după cum avea să spună mai tîrziu co-fondatorul trupei, Andy Gill, dorința corporațiilor de a înghiți un pic de rebeliune. Rebeliunea aceasta Gang of Four presupunea un sound aflat la intersecția dintre punk, funk, dub, blues & disco și o lirică în care marxismul se întîlnea cu situaționismul și cu un sarcasm anticonsumerist mare cît Cottingley Towers. Primele două albume ale grupului din Leeds, esențialele Entertainment! și Solid Gold, apăreau în 1979, respectiv 1981 și creau un standard redescoperit la ani lumină distanță de generația post-post-punk. Trupa a continuat să existe, cu plusuri și minusuri, pînă în anii ’90, răstimp în care i-au mai apărut patru LP-uri de studio, Songs of the Free, Hard, Mall și Shrinkwrapped.
În 2004, Gang of Four s-a reformat în componența inițială – Jon King, Andy Gill, David Allen și Hugo Burnham –, pentru ca un an mai tîrziu să editeze un disc, Return the Gift, cu piese reînregistrate de pe primele trei albume. Solidul Content va apărea în 2011, iar What Happens Next, primul album care-l conține, dintre membrii fondatori, doar pe Gill – în februarie 2015. Noul album arată, așa cum spunea chitaristul într-un interviu, ca o reformatare radicală a iconicei formații din Leeds. Fără vocea mușcătoare și nevrotică a lui King și fără elasticitatea secției ritmice Allen-Burnham, Gang of Four e o mașinărie mai aventuroasă astăzi, dar aflată într-o de multe ori sîcîitoare criză identitară, WHN comportîndu-se mai degrabă ca un proiect solo al lui Gill decît precum continuarea unui traseu început cu Content.
Pe 31 martie 2016, Gang of Four va concerta pentru prima oară în România, la Control Club din București. Evenimentul va începe la ora 21.
Paul Breazu este jurnalist.
