Din ʼ95, cu dragoste, ironie și vinil
● Sarmalele Reci, Țara te vrea prost*, Trei Bețivi Bar, 2021.
Există cîteva albume referențiale ale istoriei locale recente – haideți să presupunem, preț de un articol, că asta înseamnă ultimii 30 de ani –, marcate fie de sound-ul lor, fie de faptul că au captat discursiv anumite perioade. Sau de ambele, ca în cazul primului release al formației Sarmalele Reci, Țara te vrea prost, apărut la mijloc de ani ʼ90 la una dintre primele case de discuri private din România, Vivo. Grupul bucureștean fusese înființat în 1993, la inițiativa lui Florin Dumitrescu și a lui Mihai Iordache. „Mihai cînta ocazional cu Timpuri Noi. Eu și el aveam tot felul de idei și li le propuneam celor de la Timpuri Noi: «Hai să facem așa! Cum ar fi să spuneți și chestia asta?». Dar nu prea se uitau la noi pentru că aveau agenda lor, erau și mai mari decît noi… Și atunci ne-am zis: «Hai să ne facem noi trupa noastră și să dezvoltăm tot ce am gândit aici!». Acum e libertate, putem spune niște lucruri, putem să exagerăm, să ne distrăm, să uzăm de sloganistica de impact a punk-ului. Așa, ca la Dead Kennedys, ca la Sex Pistols…”, îmi spunea Dumitrescu într-un interviu de acum doi ani, făcut pentru Rețeaua Critică. Completată ulterior cu vocalistul Zoltán András, chitaristul Emil Viciu, basistul Ciprian Voinea și toboșarul Ștefan Pelinel (ultimii doi înlocuiți pînă la apariția primului LP cu Sorin Romanescu și Lucian Maxim), trupa Sarmalele Reci își înregistra, în primăvara anului 1995, albumul de debut, botezat cu numele celei de-a doua piese de pe el: „Țara te vrea prost”. Dacă Florin Dumitrescu vorbea despre punk în amintita conversație, o să spun din capul locului că primul LP al SR e punk doar într-un fel care propune spargerea unei convenții oarecare din joacă. Pentru un album atît de pestriț sonor, în care compozițiile oarecum naive și ironic-mimetice ale lui Mihai Iordache jonglează cu (prog) rock-uri și blues-uri, jazz-uri și cîntece pionierești, ska-uri și aluzii lăutărești, ȚTVP sună al naibii de coerent și adictiv de la un capăt la celălalt. Adăugați aici textele crocante ale lui Florin Dumitrescu, care scrutează și scrijelesc display-ul sociopolitic al momentului cu aceeași pasiune ludică, și dinamica surprinzătoare a unor muzicieni, componenții grupului, pe care-i simți uneori cam prea diferiți, dar care, împreună, reușesc să funcționeze admirabil în tot acest mozaic acrobatic. Inevitabil, toate astea fac din Țara te vrea prost, cel puțin pentru mine, unul dintre cele mai bune albume de... pop (cu chitare) ale muzicii românești.
* Este vorba despre reînregistrarea și lansarea pe vinil a albumului Țara te vrea prost. Inițiativa aparține grupului de la Trei Bețivi Bar. „Conceput în ʼ95 și reînregistrat în 2021, dar la fel de actual. Cu Mihai Iordache, cu un sound mai fresh, cu o tehnologie mai nouă, cu voci mai mature, cu o energie mai punk, cu un saxofon mai iscusit”, spun inițiatorii pe pagina de Facebook a evenimentului de lansare, care va avea loc la data de 18 decembrie la clubul Quantic din București.
Paul Breazu este jurnalist.
