Derivații
● Good Sad Happy Bad, Shades, Textile Records, 2020.
Cînd repeta „wanna feel sad” de opt ori pe unul dintre single-urile albumului din 2015, Micachu and the Shapes, trio-ul format din Mica Levi (chitară, voce), Marc Pell (tobe) și Raisa Khan (keyboards), se afla într-un moment creativ perfect, făcînd din Good Sad Happy Bad o operă cu un loc particular în peisajul indie pop-ului contemporan – minimalism, improvizație, hipnoză, adictiție, lo-fi, avangardism. La cinci ani distanță, titlul acelui LP devine numele unui cvartet căruia, pe lîngă cei trei amintiți mai devreme, i se adaugă CJ Calderwood (saxofon, electronics, recoder). În plus, locul lui Levi, de vocalistă și producătoare, este luat de Khan. Shades, primul album în această formulă, pleacă pe urmele anteriorului ca manieră – este și el rezultatul unor reprize improvizaționale, al unor jam session-uri –, numai că acolo unde, în 2015, Mica Levi nu intervenea atît de intruziv în ceea ce se întîmplase în studioul de înregistrări, Raisa Khan schimbă metoda, refăcînd jamming-ul inițial, reînregistrînd părțile cîștigătoare. Acesta este și motivul pentru care release-ul editat de label-ul independent francez Textile Records nu mai sună atît de fragmentat și accidentat ca în trecut. Shades este un album care are și lustru, și optimism, pe care pop-ul s-a instalat mai confortabil și mai acurat, iar referințele se decupează cu relativă ușurință între sunetul jingle-jangle al, să zicem, seminalei compilații C86, accentele extrase din shoegaze și, pe alocuri, dispoziția asemănătoare cu cea a psihedeliștilor pastorali Broadcast.
„It’s out of our control now, / Bright sides are all that’s left now, / It’s snowing in August / And it’s sunny at Christmas” – piesa care împrumută titlul LP-ului și lead single-ul său își aruncă privirea către una dintre temele politice ale momentului. Sound-ul este unul fluent și fluid, tăieturile operate de Khan în studio sînt relevante pentru o construcție care susține, în fond, arhitectura albumului. Dacă opener-ul instrumental „Do It”, cu a sa aparentă intervenție consistentă din partea lui Calderwood, se revendică mai degrabă de la o manieră care amintește de vechile release-uri semnate de Micachu and the Shapes, ceea ce urmează este un foarte consistent desant de piese de pop derivativ. „Universal”, „This Skin”, „Taking” flexează grunge, ultima plasîndu-se într-o mantră farmaceutică satirică: „This pill’s for my blood, / This pill’s for my heart, / This pill’s for my trust, / This one's for luck”. „Blessed” și „Bubble” se extrag dintr-un impuls avant-pop atît de confortabil trupei britanice, în timp ce „Pyro” îi oferă din nou unul dintre rolurile principale lui CJ Calderwood, celălalt fiind arondat unei estetici post-punk. Trăgînd linie, Shades este în mod definitiv travaliul unui grup care știe cum să navigheze în diverse ape pentru a ieși de acolo cu opere admirabil de coerente.
Shades, primul album sub titulatura Good Sad Happy Bad, poate fi ascultat parțial și cumpărat, în format digital, CD și vinil, de pe pagina de Bandcamp a label-ului Textile Records, la adresa textilerecords.bandcamp.com/album/shades.
Paul Breazu este jurnalist.
