Capsule de timp
● Saâda Bonaire, 1992, Captured Tracks, 2022.
Acum nouă ani, Mike Sniper, șeful unui label independent american, dădea o mică lovitură, Pe o piață suprapopulată de toate acele reissue labels apărute ca ciupercile după ploaie în ultimii 15 ani, Sniper lansa un dublu album numit Saâda Bonaire, după numele unei formații fondate la începutul anilor ’80 în Bremen, Republica Federală Germania. Povestea acestui proiect este ea însăși spectaculoasă. Înființat în 1982 de DJ-ul Ralph Behrendt – pe numele său de scenă Ralph von Richthoven – și semnat de major-ul EMI pentru a-și lansa albumul de debut în 1984, grupul s-a trezit fără buget pentru editarea și promovarea lui, după ce casa de discuri a investit de cîteva ori mai mult decît era programat – se va dovedi mai tîrziu că n-a fost deloc o risipă, dimpotrivă – în lansarea albumului Private Dancer al Tinei Turner. Rămasă cu buza umflată și cu doar un single publicat, unul care nu prea mai avea cum să ajungă atunci și acolo la urechile oamenilor, formația Saâda Bonaire s-a scufundat într-o obscuritate întreruptă cînd și cînd de uimirea descoperirii accidentale, prin vreun magazin de vechituri oarecare, a micului disc de vinil pe care stăteau cele trei piese produse de EMI – memorabila „You Could Be More As You Are”, „Invitation” și „Funky Way”.
Compusă inițial din amintitul Behrendt, logodnica lui, Stefanie Lange, și Claudia Hossfeld, cele două vocaliste, o mînă de muzicieni kurzi din filiala germană a Partidului Comunist Turc, dar avînd, în fapt, o componență de studio numeroasă și multiculturală, formată în principiu din imigranți, Saâda Bonaire a mixat sound-ul european la modă în acea epocă, post-punk & new wave, cu intervenții venite deopotrivă din Sud și Est și cu mesaje feministe, și și-a înregistrat piesele din anii ’80 în studioul din Köln al Kraftwerk-ului, Soundstudio N, sub supravegherea fostului lider al trupei de reggae Matumbi, producătorul Dennis Bovell, om care a lucrat și cu The Slits, The Pop Group sau Fela Kuti. N-a fost să fie în 1984, dar s-a putut întîmpla aproape 30 de ani mai tîrziu, cînd Captured Tracks, label-ul lui Sniper, lansa un excelent disc dublu cu vechile piese ale Saâda Bonaire, recuperate de pe niște benzi învechite din debaraua lui Ralph Behrendt. Însă poveștile astea nu se termină niciodată aici. Pentru că undeva, în altă parte, în casa unei rude de-ale lui Behrendt, vor mai fi existînd niște benzi cu niscaiva înregistrări și o istorie care spune că Saâda Bonaire nu s-a oprit în anii ’80.
Iar 1992, colecția de demo-uri lansată de Captured Tracks în primăvara acestui an, este exact asta – la începutul anilor ’90, Saâda Bonaire, într-o componență oarecum schimbată – Andrea Ebert o înlocuise pe Claudia Hossfeld – își încerca din nou norocul, dar nu reușea să convingă nici o casă de discuri că ceea ce se auzea pe aceste înregistrări merita să meargă mai departe. Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
1992, albumul lansat de label-ul independent american Captured Tracks în mai 2022, poate fi ascultat și achiziționat, în format digital sau fizic – ca dublu disc de vinil și CD –, de pe pagina de Bandcamp a artiștilor germani, la adresa saadabonaire.bandcamp.com/album/1992.
Paul Breazu este jurnalist.
