Audiobiografie 44,44
● The Microphones, Microphones in 2020, P.W. Elverum & Sun, Ltd., 2020.
„Aveam 17 ani, / Și era 1995, / Am scris Microphones pe niște casete pe care le înregistram noaptea tîrziu / După ce-mi terminam munca la magazinul de discuri. / Practicam deja de cîțiva ani buni acest sport ciudat, / Băteam la tobe, scriam pe pereții camerei mele versurile altora / Pînă cînd, într-o bună zi, am avut suficient curaj pentru a le scrie pe ale mele / Cu toate lucrurile astea care cîntă noaptea deasupra casei în care stau. / Ramuri în bătaia vîntului, / Arcuindu-se fără glas. / Le voiam pe toate înregistrate pe banda magnetică.” În 1999, la patru ani de la momentul pe care Phil Elvrum − ulterior, după o vizită în orașul norvegian Elverum, îi va adăuga un „e” numelui − îl rememorează astăzi, K Records, un label independent din Olympia, capitala statului Washington, îi publica primul LP sub numele acela „scris pe niște casete”. Se chema Don’t Wake Me Up și era atît de dens, atît de claustrofobic, atît de obscur, la urma urmei, în tot amestecul acela de field recording, folk-noise, punk, lo-fi americana, sparte cînd și cînd de vocea clară și calmă și de niște surprinzătoare pasaje atmosferice.
„La început mi-am semnat înregistrările cu un alt nume, / Abia pe a treia casetă a apărut scris «The Microphones» / Pentru că mi-a plăcut să înregistrez astfel, pentru că echipamentul părea să prindă viață astfel, / Cîntîndu-mi doar mie, ca interferențele statice / Ale unei mici stații radio pe unde medii de la capătul străzii. / Nopțile din Anacortes de la mijlocul anilor ʼ90, cu cisternele pline cu petrol zburînd pe șosele, / Stînd nopțile tîrziu să înregistrez, / Conducînd înapoi spre casa părinților, / Farurile luminînd copacii de pe marginea Heart Lake Road, / Coborînd valea întunecată. / Sub Muntele Erie / Eram cel care sînt.”
Patruzeci și patru de minute și patruzeci și patru de secunde durează unica piesă a acestui nou album, unul autobiografic, pe care stă, după 17 ani, numele de pe „a treia casetă”, în lunga pauză muzicianul american lansînd zece albume sub numele Mount Eerie − așa cum s-a numit și LP-ul The Microphones din 2003 −, printre care și A Crow Looked at Me, un devastant tribut adus partenerei ucise de cancer la 35 de ani.
Chitările acustice se tot buclează unele în altele pentru a crea poate un moment ca acela al serii care l-a făcut să scrie, ceva mai încolo, asta: „I saw Stereolab in Bellingham and they played one chord for fifteen minutes. / Something in me shifted. / I brought back home belief I could create eternity”. Eternitatea lui Elverum nu durează 15, ci aproape opt minute, pentru a lăsa loc singurului sunet care o poate sparge: vocea sa măsurată, fluidă, integră, foarte indie, care își începe povestea cu sfîrșitul − „The true state of all things: I keep on not dying, the sun keeps on rises”. Punct. Un punct care deschide fluxul rememorării vieții de pînă acum, viața unui artist, prin filtrele „unor vise în care n-am crezut”. Microphones in 2020 poate fi „citit” și în această cheie terapeutică, a recalibrării continue a existenței: „Anyway every song I’ve ever sung is about the same thing: / Standing on the ground looking around, basically. / If there have to be words, they could just be «now only» and «there’s no end»”.
