Ascultînd jazz şi hip-hop în restaurantul Milliways
BadBadNotGood & Ghostface Killah, Sour Soul, Lex Records, 2015.
În 2011, Matthew Tavares, Alexander Sowinski și Chester Hansen îl apucau pe Dumnezeu de picior. Puștani talentați, abia ieșiți de pe băncile unui colegiu politehnic din Toronto în care studiaseră, printre altele, și jazz-ul, cei trei se filmează cîntînd o repriză muzicală pe care o numesc „The Odd Future Sessions Part 1“ și o postează pe YouTube. Tyler, The Creator, liderul celui mai important gang din hip-hop-ul ultimilor ani – cel căruia Tavares, Sowinski și Hansen îi dedică acea sesiune, numit amenințător Odd Future Wolf Gang Kill Them All – vede înregistrarea. Asta devine suficient pentru ca video-ul să devină viral, iar BadBadNotGood, trupa pe care cei trei o formau, să ajungă faimoasă peste noapte. În același an 2011, BBNG vede monstruos: două albume aruncate pe Bandcamp, unul de cover-uri după monștri sacri ai hip-hop-ului, altul, înregistrat în doar trei ore, și un live din subsolul casei lui Alexander „Cap de Porc“ Sowinski la care participă – nici o surpriză! – însuși Tyler, The Creator. De aici încolo, povestea succesului acestei formații canadiene poate fi una banală. BBNG2 vine în 2012 și are atașată o atenționare: „Nimeni cu vîrsta de peste 21 de ani n-a fost implicat în crearea acestui album“. Umor juvenil, frondă pe măsură și un album, împărțit între compoziții originale și piese preluate de la Kanye West, My Bloody Valentines, James Blake sau Feist, care sună surprinzător de digerabil. În 2014 vine un nou LP, botezat III, și, odată cu el, o confirmare. BadBadNotGood e trupa de jazz a restaurantului Milliways de la capătul Universului, din The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, pentru care Sfînta Treime e compusă din Ian Curtis, J Dilla și Koji Kondo – un cap de porc pe capul lui Sowinski, un sintetizator polifonic Prophet ’08, jucăria perfectă pentru toți acei geeks care, deși născuți în era digitală, pulsează erotic la sound-ul retrofuturist al instrumentarului analogic, și-o lejeritate stilistică aproape seducătoare. Adăugați aici cuvinte precum Twitter, Facebook, Instagram, followers și nume ca Wu-Tang Clan, Frank Ocean, Danny Brown, Black Milk pentru a înțelege mai bine condițiile succesului în muzica de astăzi.
Un alt nume completează în 2015 lista de mai devreme: Ghostface Killah. Membru fondator al faimosului Clan condus de vizionarul rapper RZA, GK împarte coperta unui disc foarte proaspăt cu trio-ul din Toronto. Un alt canadian, Frank Dukes – numit de Vice Magazine drept „cel mai ocupat producător de hip-hop de care n-ai auzit niciodată“ –, e cel care a făcut această legătură, el fiind, totodată, și unul dintre producătorii noului disc. Sour Soul, apărut la label-ul londonez Lex Records, e o afacere funcțională. Surprinzător de funcțională pentru un proiect care include o trupă canadiană ieșită nu foarte de mult din liceu și unul dintre personajele grele ale hip-hop-ului din Statele Unite. Dacă acest gen muzical își arogă acum un univers care se întinde între Yeezus (Kanye West), Good Kid, M.A.A.D City (Kendrick Lamar) și Run the Jewels 2 (Run the Jewels), SS stă pe altă hartă. Lucrate de BadBadNotGood ca un film în contrapunct cu filmul flow-ului la liber al lui Ghostface Killah, instrumentalele lui Sour Soul, performate în manieră live band, își extrag inspirația din soundtrack-ul șaptezecist. Între pulp cinema și blaxsploitation, spaghetti western și library music, film noir și psych funk, fără a depăși o anumită simplitate a temelor și apropiindu-se uneori periculos de mult de trucurile sonore ale Wu-Tang Clanului, BBNG îi livrează rapper-ului american un suport coerent, securizat și vintage pentru a-și plasa textele relaxate, mai mereu anecdotice, în ciuda faptului că uneori o face pe răul: „I’m an activist, socialist, deadly-ass poetrist / Supreme Clientele, I’m a goddamn vocalist“. Avînd atmosferă, jucîndu-se cu nuanțele, balansînd între liniile de bas melancolice și tobele crocante, Sour Soul e un album de ascultat de la una dintre mesele restaurantului Milliways de la capătul Universului, cîntat de formația de jazz a localului.
Paul Breazu este jurnalist.
