Multiculturalitatea „dulcelui tîrg al Ieșilor“

Bogdan APĂVĂLOAEI
Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Multiculturalitatea „dulcelui tîrg al Ieșilor“ jpeg

– un ghid –

Fără îndoială că municipiul Iași, prin istoria sa specială și pe alocuri spectaculoasă, fascinează. De la bun început, Tîrgul Ieșilor a fost întemeiat, după cum au observat bătrînii cronicari urmați de o pleiadă de istorici, pe locuri bune. Evoluția Iașilor, începînd cu a doua jumătate a veacului al XIV lea, într-o zonă de contact a unor mari unități de relief (Podișul Central Moldovenesc, Podișul Sucevei și Cîmpia Moldovei), la întretăierea unor importante rute comerciale ce legau Marea Baltică de bazinul răsăritean al Mediteranei și Europa Centrală de Părțile Tătărăști, a favorizat mutarea capitalei Țării Moldovei în acest oraș (din a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu) și stabilirea aici a unei populații eterogene. Joris van der Does remarca, în anul 1598, că „din vama mărfurilor care trec pe aici, atît spre Polonia cît spre Turcia, rezultă cel mai mare venit pentru principe“.

Alături de populația locală și-au găsit un rost pe aceste meleaguri numeroase etnii purtătoare de valori diferite și complementare, de multe ori aflate într-o competiție/rivalitate acerbă, fapt specific marilor aglomerări urbane de pe tot mapamondul.

Pe la 1585, potrivit lui Henry Austell – emisarul lui William Harborne, ambasadorul Angliei în Imperiul Otoman, Iașii era „orașul cel mai de seamă din Moldova, unde își are reședința Petru Voievod“ (n.n. – Petru Șchiopul). În capitala principatului locuiau diverse etnii cu orientări religioase felurite. Aproximativ în aceeași perioadă, călugărul iezuit Giulio Mancinelli constata că „aproape toți creștinii catolici, care fuseseră foarte numeroși, trecuseră, din lipsă de preoți catolici, la ritul ortodox“, inclusiv cei din Italia. Biserica catolică „a găsit-o pîngărită de preoții luterani, care veneau adeseori în acel loc spre a face slujbă pentru meseriași, care sînt aproape toți nemți sau unguri luterani“. Comunitatea armenească era înfloritoare „mulțumită negoțului pe care îl fac cu mirodenii“. Armenii, „cu mult mai bogați și mai înlesniți decît toți ceilalți“, au rugat pe călugărul iezuit să slujească la biserica lor, dar au fost refuzați pentru că „le părea rău grecilor și latinilor, care îi erau prieteni, că el le făcea această cinste armenilor deoarece nu-i iubeau și îi disprețuiau“. François de Pavie, baron de Fourqueaux, a fost impresionat de mulțimea și stilul de viață al țiganilor din oraș: „în afara înconjurului Iașilor se află un număr de case ce socotesc eu că ajung la două mii, toate clădite din paie și din lemn și în care locuiesc multe familii din acele neamuri rătăcitoare numite țigani, care plătesc tribut ducelui“.

Pe parcursul veacurilor următoare, orașul Iași și-a păstrat caracterul multietnic, fiind „piața negustorilor ce roiesc din Asia și țările înconjurătoare din Sciția, Polonia, Transilvania și chiar din Italia“ (după cum mărturisea iezuitul ungur Paul Beke la mijlocul secolului al XVII-lea) sau locul unde „se aduc mărfurile cele mai felurite din Turcia, din Țara Tătarilor și din Moscovia și de unde se răspîndesc articolele turcești de vînzare în Polonia, Ungaria și Transilvania“ (aspect reliefat de episcopul catolic Marco Bandini).

Sărind peste veacuri, pentru că spațiul prezentării ne silește la treceri rapide prin timp, caracterul multicultural al capitalei Moldovei s-a accentuat la mijlocul secolului al XIX-lea. În lucrarea Iașii și locuitorii lui în 1840, Alecu Russo ne relata că „populația lui de 60 mii de suflete e tot așa de felurită ca și costumele și un observator de moravuri, stînd la fereastră o jumătate de ceas, ar avea de observat destul ca să poată face cunoștință cu zece popoare și să călătorească totodată în Franța, în Germania și în Orient“. Ovreiul cu anteriul negru „bătut și batjocorit de mulțime“, armeanul „adevărat copil al leneșului Orient“, lipoveni „vechi sectari pribegiți din Rusia“, neamțul „liniștit și meșter“, greci, sîrbi, bulgari „neamuri corcite, care sînt băcani, pitari, hangii, mijlocitori în luptă de moarte cu ovreii care se amestecă în orice meșteșug“, copiii faraonilor, enigmaticii egipteni, „țigani pe moldovenește… popor ciudat cu care viețuim de veacuri fără să-l cunoaștem încă, nenorocit și gol, trăind totuși vesel și fără grijă sub cortul nomad, furînd, cîntînd din scripcă prin crîșme, necunoscînd altă religie și altă patrie decît șatra și cerul“, cu toții alături de daco-romanul „nalt și voinic, cu vorba deschisă, pitorească și energică“ ce disprețuiește odihna orașului și belșugul prăvăliei, oferă Iașilor un aer special, inconfundabil, de Orient și Occident. După cum istorisește același autor, observator fin al realităților ieșene de acum un veac și jumătate, „neamurile acestea amestecate vorbesc fiecare în limba lor: rusește, nemțește, grecește, leșește și-n alte idiome stîlcite și barbare ale tuturor limbilor; peste toate stăpînește româneasca, limba limbilor pentru popor“.

Urgisitul secol al XX-lea, cu marile lui conflagrații și transformările politice radicale, în împrejurări binecunoscute și analizate de o sumedenie de specialiști, a șters caracterul compozit multietnic și multicultural al Iașilor. Astăzi, comunitatea armenească, cea evreiască și cea grecească abia mai numără cîteva sute de membri, iar organizațiile nemților, francezilor, italienilor, sîrbilor au dispărut cu totul. Comunitatea țigănească este lipsită de coeziune și are reale dificultăți în a se defini. Ieșenii de astăzi sînt, de fapt, cu totul alții față de cei din secolul al XIX lea sau de la începutul secolului al XX-lea. Cu greu putem găsi un locuitor al Iașilor care să-și revendice bunici ieșeni.

iasimulticultural.ro

De aceea, a cunoaște istoria locului este modul prin care ne legăm de comunitatea din care facem parte. Urmele ei se văd în Iași pe fiecare stradă importantă, fie datorită unor case a căror arhitectură este ruptă din alte vremi, cînd răbdarea și grija pentru frumos și lucrul făcut cu trăinicie erau un ideal, fie datorită unor statui impozante sau unor însemne care precizează, de pildă, că în acel loc a ființat primul teatru evreiesc din lume, în 1876. Sau – fără a fi semnalizat în vreun fel – că în parcarea din fața librăriei Junimea se afla în secolul al XIX lea Hanul lui Petrea Bacalu (un armean unionist), în care a fost ales Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și în fața căruia s-a făcut Hora Unirii, pentru prima oară, în ianuarie 1859, motiv pentru care, după cîteva decenii, edilii Iașiului au hotărît ca acel loc să fie numit Piața Unirii. Oricine are acum prilejul să se informeze despre istoria multiculturală a Iașului folosind un site dezvoltat recent în cadrului unui proiect implementat de o echipă interdisciplinară: www.iasimulticultural.ro.

Odată intrat pe site, ai la dispoziție un ghid de vizitare a orașului pe mai multe trasee organizate după criterii etnice. Găsim ușor, folosind filtrele oferite de interfață, nu mai puțin de zece astfel de posibile tururi: de la evreiesc (cel mai bogat ca puncte pe hartă) la grecesc, armenesc, francez, italian, lipovenesc/rusesc, țigănesc, austriac, german, polonez. Prezența acestor etnici a lăsat mărturii care pot să se constituie în adevărate povești, cel puțin așa rezultă din textele semnate de Rodica Pop (cercetător în filozofie, ce-i drept, dar licențiată în istorie) și Sorin Iftimi (un distins istoric ieșean, muzeograf la Complexul Muzeal Național Moldova, Iași), care sînt scrise într-un stil foarte accesibil, dinamic, fără note de subsol și lux de amănunte care să încarce informațiile clar relatate. La urma urmei, fiind vorba despre viețile unor oameni, unele dintre ele de-a dreptul fabuloase, din rîndurile acestea răzbate atmosfera legendară a unei epoci de mult apuse, atmosferă generată de amănunte de viață cotidiană, de povești de dragoste, de gesturi de generozitate.

Trebuie remarcat că modul în care au fost concepute traseele și stabilite obiectivele este unul echilibrat, mai ales dacă avem în vedere criteriul numeric al fiecărei comunități, dar și contribuția acestora la dezvoltarea economică sau culturală a Iașiului. Cele mai multe repere sînt pe traseul evreiesc, pentru că evreii au constituit comunitatea străină cea mai mare (înainte de al Doilea Război Mondial constituiau jumătate de populația orașului). Fotografiile vechi care documentează textele sînt frumoase, bine alese și doar în puține cazuri nu s-a găsit o fotografie de epocă (pentru clădiri care nu mai există încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cum este cazul bisericii Sf. Grigore Luminătorul din spatele Halei Centrale, care a fost dărîmată de tot în 1899), însă totul este dublat de imagini realizate chiar în această vară (fotografi documentariști: Sînziana Ceteraș și Robert Bouariu), care arată stadiul monumentelor sau locurilor în zilele noastre, ceea ce ușurează identificarea lor în teren.

Recomand acest site nu doar călătorilor care decid să viziteze Iașiul, ci oricărui ieșean, dar mai cu seamă profesorilor și elevilor din oraș. George Pleșu, cel care a lansat proiectul la zece ani după primul site de recomandări culturale ieșene (altiasi.ro), care conținea deja o populară rubrică intitulată „O clădire“, nu s-a limitat la a oferi un produs virtual, ci a stabilit, împreună cu o echipă de ghizi conduși de entuziastul Mihai Bulai, nu mai puțin de 20 de tururi gratuite, derulate pe mai multe trasee și în mai multe limbi. Majoritatea tururilor au început din Piața Unirii, loc în care se găsesc urmele tuturor comunităților etnice din vechiul Iași.

De pildă, Hotelul Traian, care a fost conceput și construit de firma de arhitectură a lui Gustave Eiffel, sau Palatul Braunstein, proprietatea unui cunoscut om de afaceri evreu, care avea multe magazine pe Ulița Mare (Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt de astăzi), sau locul „la tei“ (chiar în capătul străzii Lăpușneanu), unde se adunau țiganii lăutari sau muncitorii zilieri, pentru a-și oferi serviciile. În imediata apropiere s a aflat, de asemenea, clădirea Academiei Mihăilene înființată de Mihail ­Sturdza, sau Cinema Trianon, tot o inițiativă evreiască. E un punct nodal perfect pentru a decide pe care traseu urmează să pornești călătoria printr-un alt Iași. 

Bobi Apăvăloaei este cercetător științific și arheolog medievist la Academia Română, Filiala Iași, Centrul de Istorie și Civilizație Europeană.

Foto: Piața Palatului, Iași, wikimedia commons

982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești