„Mi se pare esențial să fii împotriva sistemului“ – interviu cu scriitoarea Elena VLĂDĂREANU

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
„Mi se pare esențial să fii împotriva sistemului“ – interviu cu scriitoarea Elena VLĂDĂREANU jpeg

Scriitoare și jurnalistă, Elena Vlădăreanu a inițiat premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei. Gala va avea loc pe 10 decembrie, la Rezidența Scena9. 

De ce ați inițiat aceste premii „pentru literatură scrisă de femei“?

Eu nu aș pune premiile în față, pentru că ideea mea inițială a fost să fac ceva. Nu știam exact ce anume, dar în ultimii ani, în foarte multe evenimente literare, de diferite facturi și în care erau implicați oameni din generații diferite, raportul de gen era nejustificat de dezechilibrat. Un lucru despre care nu se vorbește la noi, iar atunci cînd se face, discuția este dusă în derizoriu sau închisă cu veșnicul argument de la care o să fac și bube în curînd: cărțile nu au sex, doar valoarea contează. Și am început să fiu tot mai atentă la acest aspect, care pînă atunci, recunosc, nu mă interesa sau mă interesa, dar prea puțin. Cînd însă îți propui o grilă de lectură a realității din jur, imediat observi și ce nu e de observat. Adică vezi și acele lucruri atît de subtile, atît de bine așezate în structura noastră că devin instinctuale, devin automatisme. Revenind, Gala nu va însemna doar că dăm niște premii. Vor fi întîlniri cu elevi, vor fi lecturi, va fi un DJ set by Maria Balabaș după Gală. Au fost mai multe idei la început, printre care și o conferință, dar din motive financiare nu ne-o permitem. Noi am făcut aplicație pentru proiect la minister, la a doua sesiune pentru Centenar, am fost respinși administrativ (e eroarea noastră și mi-o asum, sînt convinsă că altfel am fi luat finanțare) și a trebuit să regîndim totul. Am tăiat anumite lucruri, am păstrat doar esențialul. Și asta pentru că acest proiect e făcut nu de mine, ci de mai mulți oameni, și cofinanțat de Fundația9. Care ne-a ajutat cu o parte semnificativă din bugetul necesar, altfel am fi avut un eveniment restrîns, foarte restrîns, că nu ne-am fi permis să acoperim costurile de transport și de cazare pentru toate scriitoarele nominalizate.

Modelul meu a fost Orange Prize (care se acordă de aproape treizeci de ani în Marea Britanie, nu se mai numește așa, ci chiar Women’s Prize for Fiction, dar cred că e mai cunoscut ca Orange Prize), care a pornit tot ca o inițiativă independentă ce a coalizat editori, jurnaliști, agenți literari și scriitori din Marea Britanie, după ce pe lista scurtă a Booker Prize din 1991 nu se regăsea nici o carte scrisă de o femeie, deși 60% din cărțile publicate în acel an erau semnate de femei. M-am regăsit și în argumentele inițiatoarei, scriitoarea Kate Moss, și o să citez acum din ce spune ea: „Da, avem nevoie de acest premiu, oricît de ciudat ar fi că trebuie să-i justificăm existența după atîta timp“, scria ea în 2013, pentru volumul Cincizeci de nuanțe ale feminismului, apărut la Editura Hecate. „Cînd în nenumărate comunități de pe tot cuprinsul lumii este atacat accesul fetelor și femeilor la educație – chiar și numai permisiunea de a citi și de a scrie, darămite de a publica –, celebrarea la vedere a prozei (și a literaturii – n. mea, E.V.) scrise de femei în fiecare an e mai importantă decît oricînd. Pentru a sărbători excelența, originalitatea și accesibilitatea scriitoarelor de pretutindeni. Pentru a încuraja generații noi de scriitoare și cititoare. Și pentru a aduce ficțiunea de excepție în mîinile femeilor și bărbaților care o vor aprecia. Ce poate fi mai important decît asta?“

Dar nu vreau să ne oprim la premii, mă interesează să construim treptat o bază de date cu scriitoarele active din România, să scoatem niște cărți tematice, să organizăm conferințe, să oferim o scenă pentru dezbatere. Așa e feeling-ul meu în momentul ăsta, că e nevoie de asta, că ar trebui să ne oprim din a vedea în feminism și în discuțiile de gen un bau-bau, nu știu cum va fi la anul, poate totul se va echilibra și nu va mai fi nevoie să punem nimic în discuție.

Care ar trebui să fie rezonanța acestui premiu? E politic sau literar?

Bineînțeles că e politic, bineînțeles că e literar. Cele două aspecte merg împreună, eu nu le văd separate, dimpotrivă, le privesc ca pe un binom necesar, esențial și, cînd e asumat și conceput ca atare, indestructibil. Și nu doar în discuția aceasta, ci chiar și în ceea ce privește literatura, ea poate fi și politică, poezia, de exemplu, este politică prin ea însăși, cred că am putea înceta să ne mai temem de a fi politici în arta pe care o facem. Bineînțeles că este un premiu politic, aduce în discuție reprezentarea și de cîte ori este vorba despre reprezentare (a corpului, a femeii, a marginalității, a individului) este politică.

p14 afis 1 jpg jpeg

Literatură scrisă de femei / literatură feminină / literatură feministă… Aici ar merita făcute niște distincții.

Da, merită făcute distincții pe care nu știu cît de capabilă sînt eu să le fac și nici dacă e locul aici, poate într-un spațiu separat. Literatura scrisă de femei este -ceea ce spune, nu cred că trebuie să insist. Literatura feminină, în schimb, cred că implică un anumit mod de a citi și de a reprezenta lumea, care poate fi denumit feminin. În ceea ce privește literatura feministă, aici deja lucrurile se complică, pentru că intrăm pe un teren ideologic și teoretic, ne îndepărtăm de zona stilistică. Aici intră acele texte care își asumă chestionarea unor situații și teme ale realității, care își asumă discutarea echității sociale, politice, culturale din punctul de vedere al genului, care pune sub lupă raporturile de putere, literatura feministă poate fi scrisă atît de bărbați, cît și de femei.

Cît de preocupate sînt scriitoarele din România de temele feministe? Se conturează vreun curent?

Cred că sînt preocupate în măsura în care sînt interesate de multe alte teme. Nu știu dacă se conturează un curent, dar măcar se discută. Sînt scriitoare care își asumă feminismul (precum Medeea Iancu, Iuliana Lungu, aflată acum la debut), sînt edituri care publică în mod asumat literatură feministă (TACT, Hecate, Black Button Books, Fractalia), au început să fie evenimente asumat feministe, precum Nesupusele. Și astea sînt doar cîteva exemple, sînt mai multe și știu că vor mai fi. Era și timpul…

De ce ați numit premiile „Sofia Nădejde“?

Am avut o altă variantă înainte, la început de tot, cînd era doar un mic eveniment intimist și independent pentru care, o să rîdeți, modelul era Mihail Vakulovski cu premiile sale superunder-ground, Tiuk. Noi le-am fi numit Premiile „Niște Fete“, ni se părea jucăuș și ușor autoironic. Dar treptat ideea a început să prindă contur, m-am mai consultat cu oameni din jurul meu, cu prieteni și colegi, și așa am ajuns la concluzia că trebuie să ne luăm mai în serios și că avem în primul rînd nevoie de un nume. Ne-am gîndit la Sofia Nădejde pentru că a fost o badass cînd de la fete nu se aștepta nimeni decît să fie cuminți. A studiat cînd rata analfabetismului pe teritoriul românesc era foarte mare, a chestionat legile din punctul de vedere al echității între bărbați și femei, a scris literatură feministă, a fost prima fată căreia i s-a permis să dea bacalaureatul într-un liceu de băieți, a fost de stînga (și noi sîntem de stînga, ca să nu ne mai ferim atît de culori politice, a fi de stînga acum mi se pare aproape o datorie).

Ca scriitoare, credeți într-o misiune, într-un imperativ politic al literaturii?

Deși întrebările erau adresate la persoana a II-a plural, pînă acum am vorbit doar eu în numele echipei, pentru că se refereau la acțiuni pe care le-am gîndit împreună. De data asta nu pot să vorbesc decît în nume propriu și în numele literaturii mele. Da, mi se pare esențial ca nu doar literatura, ci arta să fie politică. Nu mă interesează evazionismul acum, dar e posibil ca în scurt timp, cînd toată arta va fi politică, să devină politic cu adevărat să fii evazionist. Mi se pare esențial să fii împotriva sistemului, indiferent de ce sistem e vorba, dacă poți să-l subminezi, să o faci, mi se pare esențial ca arta să nu fie cuminte, să nu fie previzibilă, să nu fie așezată, să nu continue, să creeze puncte de fugă, să disturbe, să chestioneze și să se chestioneze în permanență. Să fie într-un laborator continuu, într-o continuă căutare. Să nu fie pentru premii, trebuie să spun asta, dar să existe premii care să o poată răsplăti atunci cînd e cazul.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: M. Alexandra

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.