''<i>Generaţia de aur</i> nu există, din fericire, şi în muzică<p>-<i> interviu cu Adrian DESPOT </i>-
Cred că e un mod superficial acela de a judeca muzica în termeni de soft, hard, mellow etc. Există muzică bună şi muzică proastă. Soft, hard, mellow... Pentru o trupă de rock, în România, singurele melodii care se difuzează la radio şi la TV sînt cele soft (fără distors), aşa că pentru un ascultător neavizat putem părea soft, pentru că astea sînt singurele piese cu care el va intra în contact. Nu ne-am propus niciodată să cîntăm un gen sau altul. Piesele vin de la sine, unele dulci, altele acide, unele agresive şi altele tandre. Toate aceste stări ne compun şi ne definesc ca entitate. Ar fi păcat să cenzurăm unele dintre ele doar pentru că nu e "cool" sau să plusăm pe altele pentu că e "cool". Cu toate astea, Egon nu mai are nebunia de pe Fenomental, deşi versurile sînt, poate, tot ce aţi scris mai bun. Citeşti literatură? Citesc şi citim. O mare parte din versuri e scrisă de Sorin Dănescu, clăparul trupei. Cît despre nebunia Fenomental-ului, aceasta este doar nebunia specifică vîrstei la care am intrat în contact cu el. Nu e un album nebun. E doar un album VdV din 1999. Aprecierea sa pînă la cult de către public ţine mai mult de o aliniere favorabilă a planetelor decît de calitatea lui intrinsecă. Doi şi Egon mi se par cel puţin la fel de bune. VdV trebuie văzută ca o entitate vie, care se naşte, trăieşte, simte şi se maturizează. Nu putem rămîne izolaţi în timp şi în stări pe care să le reproducem la infinit. Simţul muzical se dezvoltă odată cu vîrsta. Mihnea Blidariu de la Luna Amară e foarte politic, la fel, Altar, Implant pentru Refuz ş.a. - e un trend dacă ne gîndim la numărul extrem de mare al trupelor americane, de pildă, care fac acum politică prin muzica lor... Tu? Eu sînt un om care îşi trăieşte stările foarte intens. Politica mă dezgustă şi nu vreau să mă las condus de lucrurile care mă dezgustă. Din punct de vedere muzical, am rupt relaţia cu societatea, în momentul în care nu m-am mai regăsit în ea. Cît de greu este totuşi să eviţi clişeele, vulgaritatea, protestul de dragul protestului atunci cînd cînţi rock? Nu îmi pun aceste probleme. E o pierdere de timp să te concentrezi ce anume să eviţi cînd poţi să te gîndeşti la ce să faci. Clişeele sînt bune pentru marketing. Noi facem muzică, nu marketing. În România muzica rock nu se promovează, nici la radio, nici la TV. Aproape e interzisă pe tot ce înseamnă media. De aici poţi deduce că rock-ul şi manelele au lucruri în comun. Trupele tinere de rock nu au cum să se facă suficient de cunoscute pentru a deveni profesioniste. Albumele se transformă în mp3-uri şi formaţiile nu mai sînt semnate pentru că nu vînd. Muzica nu mai este privită ca o artă, ci ca un bun de consum etc. Există totuşi un post de radio foarte bun - City FM - care emite numai rock, iar muzica voastră, de pildă, se aude constant şi la News FM, şi la Guerrilla; iar clipurile pot fi accesate oricînd pe YouTube... În fine, impresia mea este că românii încep să mai cumpere şi CD-uri - nici nu sînt scumpe, cît un happy-meal la McDonaldâs. Cum e, se poate trăi din rock? Da, dar CD-urile nu se mai vînd oricum. Totul se downloadează. Cînd se va putea downloada şi happy-meal-ul vom putea vedea care are mai mult trafic. Singurul lucru care încă nu se poate downloada este starea pe care ţi-o dă un concert live. Cînd se va putea downloada şi asta, muzica va muri. Revista Sunete v-a situat la începutul anului pe locul 10 al celor mai importante nume din istoria muzicii româneşti. Te flatează, te satisface? Sînt singurul om care mă poate flata şi satisface în mod real atunci cînd vine vorba de muzica mea, iar clasamentele mă indignează atunci cînd e vorba de muzică în general. Nu există aşa ceva precum "cea mai bună formaţie din lume". Există multe formaţii foarte bune, cu mesaje şi genuri diferite. Contribuţia muzicală poate fi totuşi apreciată la fiecare în parte. Te întreb atunci cum îţi explici faptul că primele locuri din topul Sunete sînt ocupate de trupe oldies? Crezi că avem suficiente trupe cu adevărat bune pentru o "istorie a rock-ului românesc"? E ca şi cum te-ar pune cineva să înjuri în biserică. Chiar dacă eşti ateu, nu ai curajul să o faci. Aşa e şi cu trupele vechi. Nimeni nu are curajul să le critice, sînt bune by default pentru că sînt vechi. E singura lor calitate muzicală prezentă. Istoria rock-ului românesc se scrie încă. "Generaţia de aur" nu există, din fericire, şi în muzică. Cu siguranţă, erau alte vremuri înainte de Revoluţie, mesajul trebuia ascuns şi de aici venea şi pofta de descifrare. Azi, cînd toată lumea poate spune orice, să încerci să ascunzi un mesaj pare mai degrabă un gest de sinucidere. Trăim în perioada lui "mură în gură" (or die!). Cît despre originalitatea rock-ului românesc în plan muzical-istoric nu cred că mai trebuie făcut nici un comentariu. Ce poţi spune despre critica muzicală de la noi Nu cunosc nici un critic muzical. Criticile muzicale făcute în reviste se bazează pe şpriţuri şi prietenii între redactori şi artişti. Noi nu avem obiceiul să stăm la şpriţ pentru favoruri. Alt gen de critici sînt cei de la alte formaţii. Avînd în vedere că sîntem într-o oarecare competiţie cu unii dintre ei, nu cred că îşi pot păstra obiectivitatea. În plus, farmecul muzicii este că acelaşi subiect (melodie, formaţie etc.) înseamnă lucruri total diferite pentru mai mulţi receptori. Fă totuşi şi un un mic exerciţiu de admiraţie. Îmi plac. Dar te simţi în vreun fel, cultural vorbind, solidar cu tinerii regizori de film, de teatru, cu scriitorii din generaţia ta? Crezi că aveţi lucruri în comun? Nu cunosc nici regizori, nici scriitori - mai există? - din generaţia mea. Egoismul creativ, însă şi principiile mele muzicale cred că mă exclud din curentele actuale. Sînt atemporal în esenţă, în sensul în care sînt influenţat de aroma trecutului în aceeaşi măsură în care sînt influenţat de duhoarea prezentului şi de incertitudinea viitorului. Cum aţi ajuns să cîntaţi pentru cei care suferă de sindromul Down? Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat şi încercăm să îi ajutăm la rîndul nostru pe cei care nu s-au bucurat atît de mult de dărnicia Lui. Este un proiect iniţiat de noi şi derivat din faptul că ne-am produs singuri albumul Egon, în procent de 100%. Obişnuiţi din contractele anterioare cu diverse case de discuri cu un cîştig (procent) de 50%, am ales să donăm restul de 50% unei alte case care urmează să fie construită de Asociaţia UpDown ca sediu de zi pentru copiii afectaţi de acest sindrom. Eşti - sau cel puţin aşa pari - un rocker serios, care vorbeşte îngrijit, ai spirit critic şi, pe deasupra, eşti şi familist... N-ai avut derapaje niciodată? VdV îmi permite să defulez atunci cînd am nevoie şi reuşesc să o fac într-un mod artistic, mai mult, cîştigînd şi bani din asta. Îmi iubesc viaţa, cu tot ce ţine de ea, şi îi sînt recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a oferit. Ai un băieţel foarte simpatic; ce-ţi displace cel mai mult la faptul că îl creşti în Bucureşti? Tot. De la mitocani la jeg. a consemnat Marius CHIVU
