Leipzig printre file de carte

"Leipzig liest" (Leipzig citeşte) - acesta este sloganul Festivalului de Literatură care însoţeşte Tîrgul de Carte de la Leipzig. Nu este o generalizare forţată; preţ de cîteva zile, se citea chiar peste tot: pe culoarele tîrgului de carte, în pieţe, în tramvaie, în cafenele, ba chiar şi în saloanele de coafură. De fapt, toată Germania citeşte, căci Tîrgul de Carte de la Leipzig e urmărit, peste tot, cu sufletul la gură. Posturile publice ofereau zilnic, la finalul ştirilor, un buletin special despre Leipzig, şi toate ziarele serioase - naţionale sau regionale - au scos suplimente literare consistente şi interviuri cu vedetele tîrgului. Scriitori precum Günter Grass, Martin Walser, Hans Magnus Enzensberger, Christoph Hein, Thomas Brussig sau Volker Braun au făcut din Leipzig o staţie obligatorie în circuitul de promovare al operei lor. Însă nu ei sînt "crema": "Nu veţi găsi, la Leipzig, vedete ale literaturii. În schimb, îi puteţi întîlni aici pe marii autori de mîine" - cam aşa rezumă directorul Oliver Zille formatul acestui tîrg de carte. Sute de autori din Germania, Austria, Elveţia şi nu numai au transformat tîrgul şi festivalul de la Leipzig în cel mai important eveniment literar din spaţiul vorbitor de limbă germană. Ei vin aici pentru întîlniri directe cu cititorii, iar lecturile publice şi discuţiile pe marginea cărţilor sînt deopotrivă un spectacol în sine, dar şi un test de rezistenţă. Lecturile publice sînt, de altfel, în spaţiul german, o adevărată tradiţie, un must pentru orice scriitor, dacă nu chiar o ramură aparte a industriei literare. Această tradiţie a lecturilor publice a generat şi o permanenţă a dezbaterilor - iar cum Leipzig găzduia Tîrgul de Carte şi în vremea fostei Republici Democrate Germane, multe dintre aceste dezbateri vizează politica şi cultura din Estul Europei. De altfel, Leipzig este o platformă foarte sigură de lansare pentru literaturile din această regiune: solidaritatea intelectualilor (impusă de regim) din perioada Cortinei de Fier s-a menţinut şi după instaurarea economiei de piaţă şi a libertăţii de exprimare, astfel încît, an de an, la Leipzig sînt privilegiaţi scriitorii est-europeni. Anul acesta, invitat de onoare a fost Slovenia, campioană est-europeană la cursa pentru integrare din 2004 şi "ţara cu cea mai mare densitate de poeţi pe metru pătrat", după cum am aflat la stand. Un stand foarte mic - Slovenia însăşi e o ţară mică -, dar foarte cochet şi complet. Te îmbie nu numai poezia, ci şi cele patru soiuri de vin oferite cu generozitate de un oenolog poliglot, sau ghidurile turistice atrăgătoare, presărate printre cărţi... Aceeaşi efervescenţă s-a văzut şi la standul Croaţiei; aici, sloganul "insula în literatură" a fost un pretext pentru a vorbi despre caracterul specific al temelor literare croate şi, din nou, despre oferta turistică exotică a fostei republici iugoslave. Programul zilnic cuprindea cîteva lecturi publice, o discuţie despre tendinţe şi situări ale literaturii croate, prezentări de carte, întîlniri cu editorii. Nimic din toate acestea nu s-a văzut la standul României, asemănător ca mărime celor două deja menţionate, dar mult mai şters: cîteva zeci de volume înşirate pe rafturi, un catalog general subţirel, o foaie cu adresele de Internet ale principalelor edituri. Editura Polirom a venit cu propriul catalog şi cu doi autori care au şanse bune să fie publicaţi la o editură germană: romanul Trimisul nostru special al lui Florin Lăzărescu a fost deja tradus şi publicat în Austria, iar Dan Lungu, al cărui roman Raiul găinilor a apărut deja în Franţa, speră şi el să găsească o editură germană pentru noua lui carte, Sînt o babă comunistă. Au mai fost la Leipzig Grete Tartler, Lucian Dan Teodorovici şi Adela Greceanu - cei din urmă evoluînd în cadrul secţiunii "Kleine Sprachen, grosse Literaturen". Cu toţii au fost bine primiţi de public. E însă cam puţin pentru un tîrg de anvergura celui de la Leipzig, unde se urmăresc, mai mult decît oriunde, tendinţele literare est-europene... N-au lipsit doar un contingent mai convingător de autori, un catalog mai arătos şi nişte fragmente de text traduse în germană, ci şi o prezentare serioasă a programului "Sibiu/Hermannstadt - capitală culturală europeană". Scriitorii români contemporani încep - încetul cu încetul - să fie traduşi în străinătate. De cele mai multe ori, este meritul lor şi al unor iniţiative personale (ca în cazul lui Filip Florian, al cărui roman Degete mici a fost preluat de două edituri importante din Germania şi SUA) sau al unor instituţii culturale din străinătate (ca în cazul lui Florin Lăzărescu sau al altor tineri autori). Dacă măcar la marile tîrguri internaţionale de carte România ar fi reprezentată corect, atunci, cu siguranţă, n-am mai auzi atîtea vorbe cum că ungurii, slovenii, croaţii sau bulgarii ne-au luat-o înainte.