Lecţie deschisă la Ateneu*
„Ăsta e un concert privat. (?!) Presa nu are acces. Mergeţi la casă!“ Sîntem în anul de graţie 2013, la deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului „Vară Magică“, organizat în perioada 10 iulie-21 august la Ateneul Român. Primul concert a stat sub bagheta dirijorului Horia Andreescu; solist Andrei Licareţ – pian. Partener principal: Apa Nova. Tînărul înalt şi subţiratic, care verifica biletele şi invitaţiile la intrare, continua să manevreze piuitorul pe codul de bare al invitaţilor săi. Unealta devenise sceptru, îl învestise cu puteri „magice“. Era factotum. Pe fondul răstit la adresa unei doamne din personalul administrativ, „N-o să vă plătim nimic!“, mi-am ocupat locul în sală. În stînga mea, un tînăr cam de 28-30 de ani. „Vă rog să-mi spuneţi cînd se aplaudă, de ce nu s-a aplaudat cînd s-a oprit?“ I-am spus. Apoi: „Da’ pictura asta e reală? Adică aşa a fost? Şi regii?“ I-am explicat, „povestindu-i“ mai amănunţit cîteva „secvenţe. „Da’ cum de nu l-au băgat pe Ceauşescu? (rîde) „Da’ dă ce a dat mîna doar cu ăla?“ Gestul de firească cutumă de salut al solistului faţă de concertmaistru. „Bă, da’ ce ignorant sînt, sînt de nouă ani în Bucureşti şi n-am intrat niciodată aici.“ Important e să continuaţi. „Am mai luat o dată bilet, era 1 milion, da’ n-am putut veni. Vă mulţumesc.“ Mulţumiri Ateneului pentru încercarea de a-şi creşte şi educa publicul.
Şi totuşi... decît cu flori împăiate de jur împrejurul scenei, mai bine deloc. (v. şi 3,14 din nr. 489) Ateneul trebuie să rămînă aceeaşi instituţie de nobleţe culturală şi de rafinat bun gust. Fără ghirlande omagiale din cîrpă apretată. Chiar şi cînd găzduieşte un concert în regim de sponsorizare privată. Sau mai ales atunci.
*În loc de Post-scriptum la textul din Dosar, p. II.
Foto: L. Muntean
