Le Nouvel Observateur
8 iunie 2011
La începutul lunii iunie, presa din toată lumea anunţa că scriitorul francezo-spaniol Jorge Semprún a murit la vîrsta de 87 de ani. Portretele făcute scriitorului aminteau toate că a fost deportat la Buchenwald, scenarist al lui Costa Gavras, ministru de Cultură în Spania, academician Goncourt la Paris, şi, mai ales, că este autorul unei capodopere – Scrisul sau viaţa (1994). Tot în semn de omagiu, au fost reluate interviurile pe care Jorge Semprún le-a acordat în ultima parte a vieţii. Fragmentul ales face parte din discuţia la care autorul a fost invitat, alături de Hans Magnus Enzensberger, publicată în Le Nouvel Observateur din 18 martie 2010:
„NO: Jorge Semprún, scrieţi că «memoria istorică a poporului german îi priveşte pe toţi europenii, căci el este singurul în Europa care poate şi trebuie să ia în considerare cele două experienţe totalitare ale secolului al XX-lea: nazismul şi stalinismul».
Jorge Semprún: Trăim într-o epocă în care, pentru prima dată în istorie, din secolul al XVII-lea, Germania joacă un rol pozitiv în Europa. (…) Pentru prima dată Germania e o mare putere democratică, nu doar din motive economice sau sociale, ci şi din raţiuni culturale. (…) Desigur, crimele nemţeşti au fost deosebit de grele, dar munca colectivă a memoriei şi autocritica trecutului au fost făcute mai mult în Germania decît în Franţa sau în Spania. Pe de altă parte, Germania a suferit două sisteme totalitare. Este motivul pentru care Buchenwald e un loc unic în Europa, care a văzut un lagăr stalinist înlocuind un lagăr nazist. Buchenwald a fost închis o lună în 1945 şi a fost redeschis ca lagăr special nr. 2 cu poliţie sovietică din zona de ocupaţie, pînă în 1950. RDG a golit apoi lagărul de ultimii prizonieri şi a făcut aici un loc al memoriei. Au ras lagărul, e un loc tragic şi gol. Şi cînd intri azi la Buchenwald, vezi coşurile de la crematoriile care nu mai funcţionează. Sînt ororile nazismului. La picioarele colinei, a fost plantată o pădure tînără, de către reprezentanţii RDG-işti, pentru a ascunde gropile comune ale lagărului stalinist. Acolo se află încă mii de victime anonime. Avem, deci, pădurea şi crematoriul.“
