La braț cu Marx, prin Berlin

Alice POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
La braț cu Marx, prin Berlin jpeg

De curînd am susţinut la Berlin conferinţa „O socio-psihanaliză a realismului socialist“ (în calitate de autoare a cărţii omonime, publicate la Editura Trei, în 2009). Evenimentul a fost organizat de ICR Berlin, în colaborare cu Institutul pentru Literatură Universală şi Comparată „Peter Szondi“ din cadrul Universităţii Libere din capitala germană. Prelegerii i-au urmat o interesantă prezentare susţinută de filozoful şi jurnalistul berlinez de origine croată Boris Buden şi un dialog despre condiţia postcomunistă. 

Boris Buden este un actor cultural important în spaţiul germanofon. A făcut studii de filozofie la Klagenfurt, Zagreb şi Ljubljana, apoi şi-a obţinut doctoratul în ştiinţe culturale la Universitatea Humboldt din Berlin. În fosta Iugoslavie a activat în mişcarea de eliberare şi a fost, în anii ’90, co-editor la revista Arkzin din Zagreb. S-a făcut remarcat ca traducător în croată al operelor lui Freud, Adorno, dar şi al Dicţionarului de psihanaliză de Laplanche-Pontalis. A fondat şi este redactor-şef al Editurii Bastard unde, în 1998, a fost editat, pentru prima dată în limba croată, Manifestul Partidului Comunist, cu o prefaţă de Slavoj  ˇZiˇzek. De altfel, colaborarea cu ˇZiˇzek nu este singulară, Boris Buden nutrind o simpatie conceptuală pentru autorul celebrei Aţi spus cumva totalitarism?. În Germania este cunoscut pentru volumele de eseuri Barricades I şi Barricades II şi pentru bogata sa activitate publicistică. Prestigioasa Editură Suhrkamp i-a publicat, în 2009, cel mai recent volum, Zone de trecere: despre sfîrşitul postcomunismului. La noi i-au fost traduse cîteva eseuri percutante în revista clujeană Idea arta+societate şi Observator cultural.   

În atmosfera boemă a Berlinului, dacă vii dintr-o ţară ex-comunistă precum România, nu prea ai chef să te plimbi la braţ cu Marx. Mi se va reproşa că fac parte din „monocultura liberală“ bucureşteană. Probabil; însă cred că lucrurile sînt puţin mai complexe decît atît. 

Mărturisesc că mă aflu tot atît de departe de iluzia liberală pe cît m-aş afla de cea marxistă, deşi îl iau cît se poate de în serios pe  Marcuse în chiar cartea pe care am scris-o. Totuşi, am o problemă în a înţelege de ce fiecare criză a capitalismului trebuie convertită automat într-o nouă şi revirginantă creditare a doctrinei marxiste, în condiţiile în care, pînă una-alta, capitalismul este singurul care s-a dovedit a fi cît de cît funcţional. Şi nu invoc motive economice, ci antropologice: în binomul egalitate-libertate, fiecare element pare să evolueze invers proporţional cu celălalt, prin urmare, ar fi de ajuns să ne întrebăm dacă viaţa este psihologic suportabilă în absenţa libertăţii. Nu. Dar în absenţa egalităţii? Se poate răspunde tot cu o întrebare: La ce le foloseşte sclavilor egalitatea? A fost aporia comunismului pe care eu l-am cunoscut. Aşa că nu mă grăbesc să îmi însuşesc definiţiile unor gînditori contemporani – altfel, cu adevărat fascinante – pentru fenomene pe care ei le analizează de pe poziţia observatorului (refugiaţi, precum Groys, din RDG, în „defectuoasa“ democraţie vestică, suficient de liberă, însă, încît să le tolereze opinii contrare), dar pe care eu le-am trăit altfel. Cred că este dreptul şi obligaţia celor din ţările în care totalitarismul nu a lăsat loc dubiilor să îşi facă singuri travaliul de conştientizare şi să îşi elaboreze propriile concluzii privitoare la experienţele care le aparţin. Pe de altă parte, pentru o participare corectă la discursul european, autori precum  ˇZiˇzek, Badiou şi Groys trebuie citiţi şi luaţi în serios în România. Dar mai  ales pentru datoria pe care o avem, faţă de noi şi faţă de cei care au trăit altfel de „comunisme“, de a completa acest discurs cu partea noastră de adevăr. Dacă nu, riscăm să ne anulăm istoria...  Ar fi trist să repetăm greşeala de a prelua din exterior interpretări de-a gata ale unor lucruri care ne aparţin ca experienţă şi de a le „înghiţi“ comod, marcînd încă o „sincronie“ forţată cu Europa, doar pentru a arăta cît de detaşaţi sîntem, intelectualmente, de propriul trecut, cît de la timp ne înscriem în trendul cultural contemporan şi cît de bine ne-am făcut temele în privinţa marxismului occidental. Pot să înţeleg perfect simpatiile de stînga ale lui Boris Buden, asentimentul său pentru teorii care relativizează noţiunile de comunism şi totalitarism (are dreptate, comunismul trebuie discutat în istoricitatea sa şi, aş adăuga, în geografia sa), dar îmi este greu să numesc ceea ce s-a întîmplat în România  „capitalism cu monopol de stat“, aşa cum, pe bună dreptate, propune, ţinînd însă cont, mai degrabă de experienţa iugoslavă. Pe cît de interesante mi se par, de asemenea, încercările de valorizare a realismului socialist prin recontextualizare culturală, pe atît de incongruentă cu istoria concretă a literaturii române îmi sună, de exemplu, aserţiunea lui Groys conform căreia realismul socialist ar fi fost o încercare de salvare a literaturii – de către Stalin – din faţa pericolului avangardist. O întrebare: în Vest, unde pericolul nu a întîmpinat nici o oprelişte, a suferit, cumva, literatura, de pe urma avangardei? Din nou, venind dintr-o ţară în care Tito a pus capăt realismului socialist în chiar anul în care acesta începea pentru tot restul blocului sovietic, Boris Buden are şansa de a putea vedea lucrurile şi altfel decît ne-am permite să le vedem noi. Din România însă, o astfel de perspectivă mi se pare imposibilă. 

Deşi de pe o poziţie cu totul diferită, am înţeles mai multe din agreabila întîlnire cu Boris Buden, decît dacă aş fi rămas în ţară şi aş fi hrănit autismul postcomunist cu încă alte zece lecturi din cărţi autohtone. Aş mai adăuga şi şansa de a fi avut o audienţă atentă şi interesată şi un moderator (Bernhard Metz) profesionist şi discret.

Alice Popescu este lector univ. dr. la Universitatea „Titu Maiorescu“ din Bucureşti.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.