Istorice, tragediile romane

Georges BANU
Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Sînt piese istorice, aceste tragedii romane!" - mi-am spus ieşind de la Gymnase "Gérard Philipe" din Avignon. "Sublimissimes", rostea ca un ecou un amator fervent. "Te fac să te simţi inteligent", continua un altul... Pe acest fond receptiv, reputaţia Tragediilor se împrăştia ca o dîră de pulbere şi probabil de aceea cronica agresiv-critică din Le Monde (15 iulie 2008) a surprins, a derutat, pe unii chiar i-a revoltat. Sîntem destul de mulţi cei care nu împărtăşim, ba chiar contestăm respingerea Tragediilor. Spectacolul e un eveniment. Ivo van Hove reuneşte într-un "ciclu", folosind principiul "serialelor" de televiziune, trei mari texte shakespeariene, inspirate din războaiele şi pasiunile romane: Coriolan, Iuliu Cezar, Antoniu şi Cleopatra. De-a lungul a şase ore, el nu caută atît să propună o nouă lectură a Tragediilor - se înscrie explicit în linia "contemporaneizării" lui Shakespeare iniţiată de Jan Kott - cît să atace o faţetă mult mai insidioasă, esenţială şi inedită: cea a privirii actuale asupra politicii, devenită hrana noastră cotidiană. Şi ca să izbutească, el rupe, scoate sigiliul de pe pactul de demarcaţie, pactul care îi separă pe actori de spectatori, în funcţiune în orice sală de teatru. Frontiera persistă, dar a devenit poroasă, linie inoperantă a unei vechi interdicţii, nu mai păstrează decît o valoare reziduală. De la început, spectatorii sînt chemaţi pe platou să consume cafea, bere sau prăjituri; surprinşi de timpul scurt acordat, nu mai pleacă de acolo, în timp ce aceia care n-au părăsit sala rămîn unde au fost. Se instalează incertitudinea; în pofida ei, începe povestea Tragediilor şi continuă. Spectatorii sînt ţintuiţi pe platou şi, aşezaţi pe nişte canapele, în faţa unor uriaşe ecrane de televiziune, urmăresc acţiunea, văzută în direct de cei rămaşi în sală: evenimentele piesei, jucate de actori, ei practicînd un joc subtil, reţinut, cinematografic. Divizînd astfel publicul, Ivo van Hove înlătură crisparea şi privirea focalizată, instaurînd o ascultare flotantă. Nu este cea a psihanaliştilor ascultînd confesiunea pacientului de pe divan, ci cea actuală, exersată în atîtea case, în faţa ecranelor niciodată stinse, unde se derulează şi se succed, fără pauză, elemente din saga timpurilor moderne. Nu se mai solicită concentrarea de altădată şi tinerii nu se tem de întreruperi, nici de discontinuitate: se naşte un nou fel de a asculta. Istoria de după Shakespeare Tragediile reuşesc să aplice informaţiei o privire actuală, unde nu discursul lui Shakespeare este principala preocupare, ci maniera de a percepe Istoria. De aici provine efectul contemporan şi acesta este relevant. Istoria nu mai intimidează, sîntem martorii ei apropiaţi, pasionaţi şi/sau indiferenţi. Tragediile constituie un răspuns nou, modulat şi actualizat al vechiului proiect al distanţării, redus de Brecht, la origine, la o simplă alternare de cuvinte şi cîntece. Acum el funcţionează într-un mod fluid, constant, permiţînd ba îndepărtarea, ba emoţia cea mai vie, fără a provoca rupturi agresive sau explicite. Distanciation în mişcare, alternanţa dinamică a implicării şi a îndepărtării, construcţie elaborată de fiecare în interiorul dispozitivului global. Nimeni nu e prizonier, ne asumăm libertatea acordată nouă în chip colectiv. Fiecare dintre noi, individual, trebuie să decidă. Ivo van Hove îi acordă spectatorului acel drept la destindere şi la plăceri culinare admirat de Brecht în teatrul oriental şi la... cabaret. Poate fi invocat şi exemplul lui Shakespeare la "Globe Theater", unde în timpul spectacolului se mînca şi se bea. Astfel, ceea ce pare a fi o reproducere a comportamentului de telespectator rimează cu vechile modele, sacrificate la sfîrşitul secolului al XIX-lea de către Wagner. Acest spectacol nici nu neagă trupul spectatorilor, nici nu le pune inteligenţa în paranteză. Nici o lege, nici o autoritate nu se impun imperativ publicului. Aici nimic nu este prestabilit. "Privind de la locul meu, sînt un spectator responsabil" - chemare brechtiană, în sfîrşit împlinită. "Aparţin comunităţii publicului, sînt invitat să-mi inventez parcursul, să-mi procur plăcerea, să mă deplasez şi să-mi aleg locul, niciodată atribuit dinainte. Nu mai sînt un spectator supus." Mobilat cu televizoare, canapele, cu un bar într-o extremitate, platoul permite accesul spectatorilor invitaţi şi proximitatea imediată cu interpreţii. Această relaţie intimă procură întotdeauna o febră de netăgăduit: vecinătatea actorului care îl încarnează pe protagonistul istoriei nu te lasă indiferent. "Ce fericit am fost să stau lîngă Brutus, acest Che Guevara al Romei!" Şi apoi, schimbînd locul, privind din sală, ce satisfacţie să supraveghezi platoul, fără să-i poţi distinge prea bine pe actori de spectatori. Aproape că se confundă. Lecţie de umilinţă pentru eroii plasaţi alături de noi, de figuranţii Istoriei. Priviţi din afară, nimic nu ne desparte. Ce ambiguitate subtilă! Tragediile romane ne invită de asemenea să măsurăm distanţa care separă actul de ecoul său mediatic. De la Sellars şi Castorf, prezenţa cameraman-ului pe platou, simptom sigur al modernităţii, nu mai surprinde. Şi aici, o tînără filmează spectacolul, plasîndu-l în obiectivul aparatului de filmat. Pe ecran, gesturile şi trupurile apar mărite, proporţii lipsite de măsură, vizibile din sală, dar şi pe micile ecrane la care se uită spectatorii răspîndiţi pe platou. Retransmisia dă un caracter epic, dilată şi augmentează prezenţa protagoniştilor; din sală, sînt uneori greu de identificat pe platou, dar rămîn atît de vizibili pe ecran. Eroii în carne şi oase dispar printre spectatori. Nu o să ştim niciodată unde stau, lipiţi ca teroriştii de pereţii adăposturilor, dar camera de filmat îi localizează şi le identifică prezenţa. Nu au cum să scape de ea. Puterile ei sînt nemăsurate. În acest fel, Tragediile relevă raportul între dimensiunea, uneori secretă, greu de distins, a unui act, a unei fiinţe şi enorma lui rezonanţă în lume, graţie media. Astfel, noi, spectatorii, sîntem martorii şi la "localul" minoritar, specific teatrului, şi la "planetarul" specific televiziunii. Dar în acelaşi timp, şi aici trebuie insistat, totul depinde de actele înfăptuite de personajele în acţiune, deoarece cînd spectacolul se întrerupe, ecranele sînt goale. Fără oameni, nu există emisiuni! Semn discret de optimism: sîntem încă necesari. Apoi, după asemenea sincope, teatrul reîncepe în mod miraculos, alimentînd media. Şi totuşi, nevoia de ceva viu, fie el şi microscopic, dispersat, ascuns, e eternă. Eroic şi derizoriu Tragediile integrează violenţa comunicatelor de presă şi fac să defileze în mare viteză, în josul ecranului, datele biografice ale personajelor defuncte. Aceste precizări, ritmate ca şi cum s-ar apăsa pe clapele unui pian nervos, se combină cu ştirile imediate şi moartea lui Cezar stă alături de telegrama cu acuzaţia de "escrocherie" adusă lui Olmert: tocmai o văzusem înainte, în fotoliu, răsfoind distrat un cotidian. Eram în inima istoriei romane şi în acelaşi timp în actualitatea cea mai fierbinte. Cele două dialogau. Dar Tragediile introduceau - chiar dacă într-un mod ironic - şi puterea divinatorie a oracolelor, informînd sala cît mai e pînă la moartea lui Coriolan sau a Cleopatrei. Şi în această lume tehnologică, previziunea misterelor e încă importantă. Aflăm că împărăteasa Egiptului se va sinucide în 180 de minute, iar Coriolan va fi asasinat peste 15. Războiul nu se vede. La fel ca primul război din Irak. E evocat doar de zgomotul produs sub ochii noştri de un toboşar dezlănţuit. Nu vedem sînge sau noroi: Ivo van Hove evită excesul materialităţii, atît de îndrăgit de scena germană! Cetăţenii implicaţi, îmbrăcaţi cu grijă, cad sub măciucile Istoriei. Au vorbit la microfon, au apărat valori sau au ars în focul pasiunii - ce importanţă are! - ei sfîrşesc pe asfaltul străzii, ca nişte mafioţi seceraţi de gloanţe. Final derizoriu amplificat de imaginea afişată cu indiferenţă cinică pe ecran. Ei sînt învinşii războiului dintre bandele criminale! Cu excepţia marelui Antoniu, omagiat de însuşi Octavian! Şi el, şi Cleopatra evită fotografia de presă care, cu o brutalitate extraordinară, readuce în actualitate imaginea cadavrelor găsite în zori pe unele străzi din Sicilia. Moarte eroică, moartea criminalilor doborîţi! Există pe scenă un spaţiu interzis publicului, un culoar, acolo e ridicată o platformă unde sînt depuse cadavrele, pentru a fi fotografiate, şi apoi dispar. Culoarul morţii... E rezervat protagoniştilor istoriei, în timp ce nouă, spectatorilor, spectacolul ne dăruieşte consemne securitare. Şi totuşi, o obiecţie: la capătul acestei aventuri la care am fost martori distraţi sau interesaţi, sîntem trimişi la locurile noastre, goniţi de pe platou, înfrîngerea lui Antoniu şi moartea Cleopatrei se săvîrşesc în absenţa noastră, protejaţi de împrejmuirea pe care timp de cinci ore spectacolul s-a străduit s-o desfiinţeze. Strategie de ruptură, dar o strategie de revenire, de recădere în teatru. După ce am găsit libertatea şi i-am simţit gustul, sîntem retrimişi la statutul nostru obişnuit şi ne simţim frustraţi. Nostalgici ai permisivităţii de pînă atunci, ne resemnăm la pasivitatea de care ne-am dezbărat în urmă cu cîteva ore. Această distanţă nu foloseşte nimănui, nici eroilor şi nici nouă. Eliberarea spectatorului Cu mult timp în urmă, Ariane Mnouchkine a inventat cu 1789 un nou mod de a povesti istoria, aventură impregnată de optimismul epocii şi de utopia participativă. O întreagă generaţie s-a recunoscut în el şi spectacolul de la "Théâtre du Soleil" a rămas în memorie tocmai prin acest procedeu de geniu: n-a fost formulat un discurs asupra Istoriei, ci s-a imaginat acel dispozitiv dublu care permitea spectatorilor să păstreze distanţa faţă de Istorie sau să se scufunde în ea; unii puteau să rămînă pe bănci, la o distanţă bună pentru privire, în timp ce alţii îşi puteau oferi libertatea de a se amesteca printre actorii Revoluţiei... "Théâtre du Soleil" a inventat dispozitivul prin care publicul decidea ce relaţie va adopta faţă de evenimentele povestite. Patruzeci de ani mai tîrziu, Tragediile romane, atinse mai curînd de scepticismul epocii noastre, construiesc o provocare de aceeaşi anvergură, privind relaţia întreţinută de publicul de astăzi nu atît cu Istoria însăşi, cît cu felul cum este ea povestită. Nu intervenim, aşa cum dorea să ne facă s-o credem "Théâtre du Soleil", asistăm la o istorie care ne scapă, interesantă, deşi lacunară. Nu fugim de ea, nu mai sîntem artizanii ei şi nici prizonierii ei. Nu ne mai ameţim cu iluzia că-i putem influenţa deciziile, dar nu ne lasă indiferenţi. Apropiaţi şi îndepărtaţi, ne găsim la "semidistanţă": urmărim evenimentul şi ne păstrăm distanţa! Implicaţi şi îndepărtaţi... Despre această stare vorbesc Tragediile romane şi de aceea ele sînt piese istorice: ele restituie, în acţiune, privirea contemporană asupra Istoriei. O asemenea descoperire nu se petrece în fiecare zi. Tragediile sînt un eveniment. traducere de Magdalena BOIANGIU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.