„Ispita transcendenței“ de Paul Kurtz, cartea lunii februarie la Humanitas

Cartea lunii februarie la Editura Humanitas este volumul Ispita transcendenței, prima traducere în limba română din opera filozofului american Paul Kurtz, și, totodată, cea mai importantă carte a sa.

„Dacă toți oamenii de pe planetă ar citi această carte, lumea ar fi un loc mai bun.” – MICHAEL SHERMER

În această carte de referință, Paul Kurtz analizează motivele pentru care foarte mulți oameni cred în fenomene supranaturale și paranormale în pofida multitudinii dovezilor ce le pun la îndoială. Kurtz consideră că acest lucru se datorează unei înclinații omenești către gîndirea magică („ispita transcendenței“), care subminează judecata critică și pregătește terenul pentru adoptarea unor credințe neîntemeiate. Astfel, apelînd la filozofie, știință și psihologie, filozoful american supune unei analize detaliate doctrina și activitatea fondatorilor celor trei mari religii monoteiste (creștinismul, iudaismul și islamul), precum și fundamentele ideilor aflate în spatele misticismului, credinței în nemurire și în Dumnezeu, reîncarnării, astrologiei și ufologiei. Ispita transcendenței este o lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cu adevărat lumea în care trăiește.

„Ispita transcendenței ne ajută să descoperim adevărata natură a gîndirii religioase umane și instrumentele rațiunii critice.“ – Choice

 „O carte foarte importantă scrisă clar și bazată pe argumente solide.“ – Journal of the American Academy of Religion

„Un manual practic și elocvent util tuturor celor care-și doresc să trăiască o viață încărcată de sens... Kurtz explorează o mulțime de credințe iraționale și ne arată în mod convingător că omenirea poate și trebuie să aibă un destin mai bun... Această valoroasă carte este un ghid extrem de necesar pentru crearea unei lumi mai armonioase și mai tolerante pentru noi toți.“ – GUY P. HARRISON

„Începutul înțelepciunii constă în conștientizarea faptului că nu există dovezi suficiente care să confirme că am fost creați de vreo divinitate și că sîntem, într-o anumită măsură, responsabili pentru propriul destin. Ființele umane pot ajunge la această viață bună, dar vor avea parte de ea cel mai probabil prin cultivarea virtuților inteligenței și curajului, nu prin credință oarbă sau obediență.“  – PAUL KURTZ

PAUL KURTZ (1925−2012), profesor de filozofie la Universitatea de Stat din New York, s‑a numărat printre cei mai importanți promotori ai umanismului secular, fiind considerat părintele acestui curent. Kurtz este fondatorul editurii Prometheus Books (1969) și al Committee for Skeptical Inquiry (CSI), în 1976, un program în cadrul organizației americane nonprofit Center for Inquiry, care își propune să cerceteze critic fenomenele considerate paranormale și ideile pseudoștiințifice. Printre adepții CSI se numără oameni de știință importanți, laureați ai Premiului Nobel, filozofi, profesori, scriitori și numeroase celebrități. Kurtz a mai fost copreședinte al International Humanist and Ethical Union, membru al American Association for the Advancement of Science, președinte al International Academy of Humanism și asociat onorific al Rationalist International. A publicat peste 800 de articole și recenzii; a scris și a editat peste 50 de cărți. Volume publicate (autor unic): Exuberance: An Affirmative Philosophy of Life (1978); A Secular Humanist Declaration (1980); Sidney Hook: Philosopher of Democracy and Humanism (1983); In Defense of Secular Humanism (1983); The Transcendental Temptation: A Critique of Religion and the Paranormal (1986); Forbidden Fruit: The Ethics of Humanism (1988), The New Skepticism: Inquiry and Reliable Knowledge (1992), Challenges to the Enlightenment: In Defense of Reason and Science (1994); Living Without Religion: Eupraxophy (1994); The Courage to Become (1997); Embracing the Power of Humanism (2000); Humanist Manifesto 2000 (2000); Skepticism and Humanism: The New Paradigm (2001); Affirmations: Joyful And Creative Exuberance (2004); What Is Secular Humanism? (2006); The Turbulent Universe (2013).

Ispita transcendenței a apărut în colecția Eseu a Editurii Humanitas în traducerea lui Ines Simionescu.

***

Fragmente

Putem depăşi ispita transcendenței?

Ispita transcendenței se ascunde adînc în psihicul uman. Este atotprezentă, amăgindu-i pe oameni prin atracția realităților transcendente, subminîndu‑le inteligența critică și făcîndu‑i să accepte sisteme mitice neconfirmate și neîntemeiate. Putem trăi fără mituri? Putem depăși acest defect, ca să zicem așa, al naturii noastre? Este atît de înrădăcinat în natura umană încît nu poate fi lăsat în urmă, ci va reapărea la fiecare nouă generație, cu aceleași forme și funcții, dar cu un conținut diferit?

(…)

Apelul la misticism

Există vreo formă de cunoaștere care nu poate fi obținută din sursele obișnuite ale experienței umane și care nu trebuie justificată prin raportare la ele? Tradiția religioasă clasică ne spune că există: este așa‑numita „experiență mistică“ sau „conștiință mistică“. Misticismul se presupune că dezvoltă o formă ezoterică de cunoaștere a unui tărîm transcendent al existenței sădit adînc în suflet. Această cunoaștere nu poate fi tradusă în termeni empirici senzoriali obișnuiți; sfidează categoriile logicii cognitive; este extra‑ordinară în natura sa esențială. Totuşi, se presupune că ar trebui să fie cel mai important tip de cunoaștere pe care îl putem descoperi și indică o realitate dincolo de conștiința noastră normală. Doresc să mă ocup de trei aspecte. În primul rînd, ce este experiența mistică? Cum au caracterizat‑o cei mai importanți mistici? În al doilea rînd, cum și‑au interpretat experiențele mistice? Este misticismul dovada existenței unui alt tip de realitate ultimă? Oare existența unei surse transcendente reprezintă singura explicație ce poate să fie dedusă din aceste experiențe, sau există alte explicații naturaliste și cauzale? În al treilea rînd, este important să facem distincție între mărturiile directe și cele indirecte ale experienței mistice. Mărturia directă exprimă punctul de vedere al cuiva care susține că a avut o experiență extraordinară caracterizată prin extaz și viziune spirituală. Interpretările indirecte provin de la cei care nu au avut o astfel de experiență, dar li se cere să evalueze o afirmație pentru a determina dacă ar trebui să fie considerată demnă de încredere. Care ar trebui să fie răspunsul lor la o astfel de afirmație?

Ce este misticismul?

Misticismul nu poate fi definit cu ușurință, din moment ce există atît de multe tipuri: este adesea dificil să găsești o proprietate împărtășită de toate formele pe care le ia. Există un misticism al religiilor orientale: Upanișadele reprezintă una dintre surse, iar Shankara este marele învățător și interpret al doctrinei advaita. Există, de asemenea, un amplu sistem yoga de concentrare mentală. Tradiția mistică budistă începe cu însuși Buddha și se extinde la experiența satori a maeștrilor zen contemporani. În religiile asiatice, sinele este pătruns de ființa divină, în timp ce ideea unui Dumnezeu personal este inexistentă. Misticismul este întîlnit și în religiile monoteiste. În tradiția musulmană, există sufismul, iar în cea iudaică, misticii evrei hasidici. Creștinismul este pătruns de filozofia neoplatonistă și are o mulțime de mari mistici și sfinți, inclusiv Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Sfîntul Grigorie, Sfîntul Bernard, Heinrich Seuse, Ecaterina de Genova, Sfînta Theresa de Ávila, madame Guyon, Sf. Margareta Maria, Sfîntul Ioan al Crucii, Jan van Ruysbroeck și Jakob Böhme. Cercetătorii misticismului au căutat să distingă experiențele mistice de alte forme de experiență religioasă sau de comunicare cu divinul. Presupusa întîlnire a lui Pavel cu Dumnezeu pe drumul spre Damasc, așa cum e descrisă în Noul Testament (Fapte 9), nu este mistică în sine, tot așa cum nu ar trebui să fie nici „auzirea vocilor“, „vederea vedeniilor“ sau „primirea revelațiilor“ prin intermediul poruncilor verbale. Prin urmare, misticismul ar exclude învățăturile primite din ceruri de Moise sub forma celor Zece Porunci, predica de pe munte a lui Isus sau primirea de către Mahomed a mesajelor divine înscrise în Coran. De această categorie specială de revelații ne vom ocupa în capitolele următoare…