Intenţiile Autobiografiei
Suplimentul de cultură, Nr. 289 / 11 noiembrie 2010
Excelent interviul luat lui Andrei Ujică de Iulia Blaga. Cei care n-au înţeles intenţia celui care a regizat Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu vor găsi aici instrucţiunile de folosire:
● „Probabil doar cei care se vor naşte peste 10 ani vor putea spune că n-au nici în clin, nici în mînecă cu el. Toate generaţiile, chiar de după 1990, sînt impregnate prin părinţi. Aceşti tineri cresc în case care s-au format sub Ceauşescu, dar se depărtează încet de el, aşa cum întotdeauna se întîmplă în istorie. Nu ştiu dacă am scris undeva lucrul acesta sau numai l-am spus: m-a urmărit într-o vreme gîndul că un om are prin familie acces în mod direct la un secol de istorie. Mai ales dacă în familia lui sînt prezenţi şi bunicii. Prin bunicii tăi ai acces nu doar la amintiri directe, dar şi la mirosuri care vin de o sută de ani. Sînt obiecte în casă, există un anume tip de haine, un anume tip de a face mîncarea... Deci un om, indiferent că trăieşte mai puţin, are acces direct, senzorial, la un secol de istorie.“
● „Da, sîntem prizonierii – sau sînt prizonierii propriei biografii numai persoanele care îşi conştientizează biografia istorică. Nu sîntem întotdeauna prizonierii unei biografii private. Nu cred într-un destin la modul ăsta, în care totul e stabilit dinainte. În măsura în care îţi conştientizezi biografia istorică, istoria nu poate fi influenţată individual decît în cazuri cum am văzut aseară.“
● „Întîi de toate, nu e nimic deosebit în faptul că am venit la film prin şi peste literatură. Dacă e să faci o statistică printre oamenii de film din istoria cinematografului o să vezi că ceva mai mult de 70% vin dinspre literatură, dacă nu mai mult. Şcolile de cinema au apărut tîrziu în afară, cu excepţia VGIK-ului, universitatea de film sovietică cea mai veche din lume. În prima jumătate a secolului, cinematograful era o artă care se învăţa văzînd şi făcînd, și de la maestru la discipol. Visconti a fost asistent de regie la Renoir ș.a.m.d.”
