"În România postcomunistă terapia de grup a eşuat"

Publicat în Dilema Veche nr. 88 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

interviu cu Alexandru Solomon Marele Jaf Comunist este un documentar despre jaful din 1959 al Băncii de Stat a Republicii Populare Române, pus la cale de şase foşti ilegalişti, oameni cu legături în cercurile puterii comuniste şi ale Securităţii. În urma anchetei, li s-a cerut să-şi joace propriile roluri într-un film de reconstituire a jafului, Reconstituirea (r. Virgil Calotescu), devenit film de propagandă cu circuit închis. Marele Jaf Comunist a fost selectat pentru numeroase festivaluri de gen, fiind distins cu Prix du Film d'Histoire - Pessac, Franţa; Grand Prix - Mediawave Gyor, Ungaria; Best Director, Hungarian-Romanian Dok Festival - Sf. Gheorghe, România şi Prize for Social Values, Documenta Madrid. Documentarul este o coproducţie România-Franţa-Germania-Marea Britanie: scenariul şi regia - Alexandru Solomon, imaginea - Constantin Chelba, sunetul - Dana Bunescu şi Viorel Dobre, montajul - Sophie Reiter, producători Les Films d'Ici - Serge Lalou şi Virginie Vallat, Libra Film - Tudor Giurgiu. Premiera cinematografică în România va avea loc pe 30 septembrie la Mall Vitan şi Plaza Romania. Cum ţi-a venit ideea acestei reconstituiri a unei (false) reconstituiri? E greu de fixat un moment. Treptat, pe la sfîrşitul anilor '90, după ce am aflat cîte ceva despre jaful bancar din 1959, povestea a început să mă intereseze. În mod sigur, ceea ce m-a determinat să fac filmul a fost vizionarea vechii Reconstituiri. M-a fascinat, cred că e o capodoperă malignă, un fel de proto reality-show , apărut într-o vreme cînd televiziunea încă nu exista. Dar tema, temele filmului meu s-au precizat în timp. Făcusem pînă atunci 5-6 documentare în afara circuitului televiziunilor, produse în special de Fundaţia pentru Arte Vizuale, filme care circulau pe la festivaluri, şi cam atît. Căutam o soluţie pentru a face filme care să fie văzute, simţeam că trebuie să ies din micul nostru club provincial. Soluţia - unică atunci, ca şi acum - era coproducţia. În august 2000, am prezentat prima oară un sinopsis intitulat The Great Communist Bank Robbery la un atelier de film documentar în Danemarca. Pînă în vara lui 2003 - cînd am încheiat finanţarea şi am putut începe filmarea - am tot scris, cercetat, căutat. Povestea era inepuizabilă, mereu apăreau alte şi alte detalii fabuloase. Cred că am intervievat peste 100 de persoane şi am scris nenumărate versiuni. În sedimentarea lentă, în developarea temelor latente ascunse într-un subiect - care, astfel, se transformă în cinema -, cred eu că stă diferenţa dintre documentar şi reportaj, gen grăbit al televiziunii. Diferenţă care, la noi, nu este sesizată. "Martorii" n-au avut reţineri să apară în documentar? Mă gîndesc, în special, la cei implicaţi atunci ca anchetatori. M-a refuzat un singur om, un martor important. Am stat de vorbă cu el în particular, dar se temea să apară. Mi-a confirmat datele pe care le ştiam, dar - prin absenţa din film - rolul lui rămîne o enigmă, una care mă irită şi azi. Un altul a apărut la filmare spunînd că nu vrea să-mi dea nici un interviu. S-a aşezat pe scaun, l-am filmat două ore şi, la plecare, mi-a zis că, dacă folosesc ceva din acest material, mă dă în judecată. Este prezent în film. Relaţiile cu anchetatorii au fost - moralmente - complicate. Inevitabil, între cel care întreabă şi cel care răspunde se stabileşte o anume complicitate, un soi de empatie. Dacă le ceri să nu te mintă, nici tu nu trebuie să îi înşeli. Pe de altă parte, te gîndeşti mereu că oamenii aceştia nu au fost niciodată deranjaţi pentru faptele lor. (În România s-a făcut numai procesul Comunismului, cu C mare, nu s-a umblat la detalii.) Ceea ce explică şi de ce au vorbit liber - şi fără să-şi fi schimbat perspectiva cu un milimetru - despre trecut. Problema centrală a Marelui Jaf Comunist , a oricărui documentar care descoase răutăţi, a fost această presiune morală. Am devenit camaradul martorilor mei; nu era, de altfel, rolul meu să îi condamn, dar nici nu trebuia să ajung părtaş la minciună. La montaj, presiunea mi s-a părut şi mai acută. Cum să păstrezi dreapta cumpănă într-o poveste din care lipsesc "personajele pozitive", dar unde abundă victimele? Cum subminau ei regimul furînd nişte bani pe care nu-i puteau cheltui? Dacă cunoşteau atît de bine sistemul, cum de nu şi-au dat seama că, filmînd reconstituirea, nu se vor salva? Care e, de fapt, misterul acestui jaf? Într-adevăr, într-o lume normală, un jaf bancar n-are o dimensiune politică. Însă în contextul din 1959, el era un gest anarhist: demonstra că statul poliţienesc are slăbiciuni şi făcea de rîs mitul armoniei socialiste. De altfel, regimul a reacţionat ca atare faţă de jaf, considerîndu-l un act politic. Nu vom şti niciodată ce a fost în sufletele celor şase oameni, acuzaţi de săvîrşirea jafului. Cred că, în situaţii fără ieşire - cum era situaţia în care se aflau aceste personaje - ajungi să faci gesturi iraţionale, gratuite, sinucigaşe. Şi poate că, acceptînd să filmeze în Reconstituirea , voiau ca în urma lor să rămînă ceva, orice, chiar şi o suită de imagini mincinoase. Misterul rămîne întreg. Pentru că nu aveam un răspuns definitiv, dar şi pentru că asemenea certitudini sînt apanajul propagandei, m-am abţinut să ofer o singură explicaţie. A fost o alegere deliberată. Dictaturile, societăţile bazate pe minciună, ne lasă moştenire mistere. Una din concluziile Marelui Jaf Comunist este că rămînem iremediabil dezorientaţi de atîta manipulare. În acelaşi timp, am încercat ca filmul să transmită mai mult decît poate fi tradus în cuvinte. Dacă - aşa cum am spus în comentariu - Reconstituirea mai mult ascunde decît arată, ambiţia mea a fost să dezvălui prin sugestie mai mult decît să explic. Care a fost rostul Reconstituirii lui Calotescu dacă, pînă la urmă, a rămas o peliculă cu circuit închis? Dacă rolul ei era unul manipulator, de ce nu s-a dat la mase? În România anului 1959 se pare că toată lumea auzise de acest jaf şi apoi de Reconstituirea. Fără să se vorbească de jaf în ziare, fără ca filmul lui Calotescu să fie difuzat pentru publicul larg: într-un regim secretos, totul se află din zvonuri. Ceea ce e ţinut secret este totdeauna interesant. Şi presupun că şi mai-marii propagandei mizau pe zvonuri. În acest fel, versiunea oficială, destinată, chipurile, numai membrilor de partid (adică elementelor de nădejde) s-a răspîndit din şoaptă în şoaptă. Pe de altă parte, partidul număra cîteva milioane de membri, aşa încît se poate spune că Reconstituirea s-a difuzat în masă. Filmul lui Calotescu este plin de subînţelesuri, de parcă şi celor care l-au comandat le-a fost frică să spună lucrurilor pe nume. Sau poate că nu s-au hotărît asupra unui mesaj clar. De exemplu, discursul antisemit nu e dus pînă la capăt; cu toate acestea, zvonurile epocii au transmis că jefuitorii erau evrei şi că banii erau destinaţi cauzei sioniste. Un singur lucru se spunea limpede: nimeni nu scapă vigilenţei "organelor", nimeni nu scapă nepedepsit. Cei care vedeau Reconstituirea , ieşeau de la proiecţie înspăimîntaţi. Nu e interesant cum devine un film unealtă a terorii de stat? Interesant, dar sinistru! Ce ai fi făcut tu în locul lui Virgil Calotescu? Ai fi putut şti? M-am gîndit tot timpul la colegul meu dispărut. Oare nu încep să fac ceea ce făcea şi el? Nu îmi manipulez şi eu martorii? Într-un fel, am vrut să le aplic acelaşi tratament, să îi pun pe oameni în situaţia de a reface gesturile de atunci: cameramanul filmează, vecinii bîrfesc la geam, directorul închisorii merge la locul execuţiei, fiecare îşi reia rolul ca într-o şedinţă de psihanaliză. Spectrul lui Virgil Calotescu bîntuia prin preajmă. Nu mă îndoiesc că el a ştiut că actorii lui joacă într-o piesă aranjată. Nu asta era problema. Ci dacă şi-a dat seama că - prin filmul pe care îl face - le semnează condamnarea la moarte? Vîrsta m-a ferit să ajung în situaţia lui Calotescu. Eram în facultate cînd a venit revoluţia. Făceam imaginea la un film despre semnificaţia zilei de 23 august 1944: noroc că pînă în decembrie colegul meu regizor a chiulit şi filmul nu s-a mai făcut. Poate că aş fi abandonat în cele din urmă meseria asta. Sau m-aş fi refugiat în "filmul de artă". Nu ştiu. În orice caz, este un bun exerciţiu să ne imaginăm în astfel de situaţii. Să faci film documentar nu este o treabă lipsită de răspundere. Ţi-ai pus problema "vîrstei" publicului? Ce urmăreşti cînd faci un documentar? Cum se spune, cred că Marele Jaf Comunist e o poveste pentru toate vîrstele. De altfel, i l-am dedicat fiului meu, azi în vîrstă de 8 ani, în speranţa că într-o bună zi va deveni curios, va dori să afle în ce fel de lume au trăit bunicii şi părinţii lui şi va lăsa baltă filmele "de acţiune". Pînă una-alta, nu-l interesează. Dar şi eu am dorit să fac un film emoţionant, bazat pe o poveste tragică, ce se petrece într-o ţară plină de umor. Am dorit să fac un film poliţist, cu implicaţii politice, un thriller în care apar oameni ce trăiesc printre noi. Aceşti oameni gîndesc şi astăzi ceea ce credeau în 1959. Ne întîlnim cu ei la piaţă, sînt unchii şi mătuşile noastre. În acest sens, nu e un film istoric. Făcînd documentar, încerc să provoc ceva în oameni. La sfîrşitul filmărilor, i-am adunat pe martori într-o sală şi le-am proiectat Reconstituirea. Erau spectatorii unui spectacol la care au contribuit cu toţii. Victime, anchetatori, magistraţi, echipa de filmare. După ce s-a aprins lumina, am discutat cu ei timp de vreo oră şi jumătate. Anchetatorii au dominat din nou dezbaterea, vorbeau tare, iar foştii arestaţi tremurau fără să îi privească. M-am simţit umilit personal şi am regretat că i-am pus, dintr-un fel de trufie, pe cei ce au suferit, într-o situaţie penibilă. Terapia de grup a eşuat. Dar asta e România noastră. Le Monde, Les Inrockuptibles, Time Out au scris foarte bine despre documentar, care, de altfel, a şi luat cîteva premii. Care crezi că a fost "ingredientul"? Sînt multe ingrediente "de succes", dar cred că Marele Jaf Comunist lasă loc spectatorului să îşi formuleze propria părere. Şi această libertate a fost apreciată. Abia aştept să ajungă la publicul din România. Chiar aşa, crezi că avem public pentru documentar? Da, ştiu că există un public care se uită cu sete la canale specializate ca Discovery sau National Geographic . Publicul îşi doreşte alternative, însă stăpînii mass-media de la noi nu au curajul şi nici imaginaţia să le propună altceva. Te-ai specializat pe documentare, n-o să faci film niciodată? Documentarul este film. Nu mă interesează să îl delimitez de ficţiune, mi se pare că frontierele dintre genuri se estompează tot mai mult. Am ajuns să cred că documentarul este, mai ales la noi, o specie necesară. Uneori mi se pare ridicol ca, după 15 ani, să revendic filmului o misiune socială, adică exact ceea ce pretindea regimul comunist de la artă. Şi totuşi...

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.