Frédéric BEIGBEDER: Mi-e teamă să nu plictisesc cititorul

Publicat în Dilema Veche nr. 196 din 10 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Habar n-am cine sînt. Scriu doar romane, iar Octave, personajul ultimului dintre ele, nu sînt eu, e mai degrabă o fantasmă. Spre deosebire de Octave, cel din Iartă-mă!... Ajută-mă!..., n-am avut niciodată norocul să fiu vînător de manechine în Rusia, deşi am visat să fac această meserie, dar, din păcate - cum spuneam - am rămas la Paris să scriu romane. Tot şpilul literaturii constă în a-ţi putea dărui alte vieţi, şi atunci poate că, totuşi, sînt mai degrabă romancier tocmai pentru că inventez o altă viaţă, cea a lui Octave, care e mai frumoasă, mai interesantă, mai periculoasă în acelaşi timp, mai înfricoşătoare. Sînt şi jurnalist pentru că am făcut multe reportaje şi în special reportaje de şi despre noapte. Îmi plăcea foarte mult să fac chestia asta şi am învăţat să fiu un spion, să ascult oamenii, să văd cum se îmbracă bărbaţii, cum se machiază fetele... Cum se dezbracă... Da, cum se dezbracă, tocmai. Şi cred că trebuie, cînd faci literatură, să nu recopiezi realitatea, să renunţi la activitatea asta de scrib pe care o făceau scriitorii în secolul al XIX-lea. Este ceea ce propune, de pildă, în America, Tom Wolfe. În romanele lui, minte destul de mult, iar eu cred că un scriitor trebuie să şi mintă, trebuie să amestece adevărul cu minciuna. În romanul proaspăt apărut la Editura Pandora există, spre deosebire de alte romane pe care le-aţi scris, o latură serioasă: atunci cînd Octave vorbeşte despre copilăria lui, despre caznele la care era supus tatăl lui, copil fiind, la şcoală. Dar fugiţi mereu de această seriozitate. De ce? Pentru că mi-e teamă să nu plictisesc cititorul. În Franţa se scrie foarte multă literatură impudică, exhibiţionistă, iar atunci cînd cedez slăbiciunii de a vorbi despre mine la modul serios încerc mereu să întrerup confesiunea cu glume, cu scene comice pentru că mi-e ruşine să mă expun, să fac strip-tease mental, să fiu obscen. Poate că o fac şi din politeţe. Există un proverb francez care spune că umorul este politeţea disperării. Sînt poate un clovn, dar nu-mi plac romancierii care se folosesc de tristeţe ca un fel de şantaj: "nimeni nu mă iubeşte, sufăr, deci am talent". Cred că un autor poate, prin talentul lui, să vă facă să plîngeţi, să rîdeţi sau, dacă nu-l are, nu vă face nimic. Acesta este adevăratul criteriu al valorii. Nu contează dacă autorul spune sau nu adevărul despre el însuşi, chiar dacă a suferit cînd era copil şi stătea bosumflat în camera lui... În acest ultim roman, Octave, protagonistul, spune, în confesiunea făcută unui preot rus, că se afla la un moment dat în Ungaria, deşi credea că e în România. Ţările din Estul Europei vi se par asemănătoare şi diferite, împreună, doar de cele din Vest? Nu, nu, nu e vorba de mine. Octave este cel care vorbeşte după ce a băut vodcă şi spune prostii. Eu n-am pus niciodată piciorul în Ungaria, nici nu sînt tradus în maghiară. Octave este însă un băiat cu mintea tot mai deranjată. Poate că aţi citit un alt roman de-al meu, 199.000 de lei, în care el se apucase de băut, lua droguri. În Iartă-mă!... Ajută-mă!... mintea lui a devenit, între timp, mult mai afectată decît era pe atunci. Între timp a divorţat iar, este foarte singur, iese mult ca să întîlnească fete şi să bea, aşa că, din timp în timp, spune prostii, confundă Bucureştiul cu Budapesta - adevărul e că au un nume asemănător... Dar, cum preşedintele nostru este ungur, probabil ar trebui să mă duc să vizitez Budapesta. Mi-e totuşi teamă să mă duc, mi-e teamă că, dacă ajung acolo, n-o să mai am niciodată chef să mă întorc la Paris. Dar, repet, nu tot ce crede Octave cred şi eu. Pentru că asta ar însemna, dacă aţi citit romanul, că aş fi nu numai un idiot care confundă Bucureştiul cu Budapesta, ci, mai mult, un terorist pedofil foarte periculos. Dar, vă rog, nu mai spuneţi asta nimănui. O ultimă întrebare. Este vorba despre medicamente. Citindu-l pe Houellebecq, un scriitor pe care ştiu că-l iubiţi, apoi pe dumneavoastră, îmi dau seama că personajele unuia ca şi ale altuia iau psihotrope cu pumnul: anxiolitice, antidepresive etc. Mi se pare un obicei foarte franţuzesc în acelaşi timp, ştim că Franţa este ţara cu cel mai mare consum de psihotrope. Dvs. luaţi medicamente pentru cap? Cred că, în privinţa personajelor, e vorba de un obicei care are o explicaţie socială. Libertatea noastră e foarte greu de gestionat. În consecinţă, libertatea angoasează. Toate personajele astea care iau anxiolitice, o fac pentru că nu ajung să fie libere. E foarte complicat să fii liber şi aceasta este - cred - tema centrală a romanului Iartă-mă!... Ajută-mă!... Ce facem cu libertatea pe care o avem? Octave era căsătorit, acum e liber într-o ţară care, din totalitară, a devenit aşa-zis democratică, într-o ţară aşadar liberă de puţin timp şi care, deci, nu prea ştie cum să-şi folosească libertatea. Octave se află în situaţia Rusiei. Libertatea îi provoacă o asemenea angoasă încît nu încetează să înghită xanax, lexomil, prozac... Cît despre mine, eu prefer alcoolul. Nu prea obişnuiesc să iau produse chimice, doar atunci cînd am insomnii. a consemnat Alexandru MATEI

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.