Fotograme

Valentin DUMITRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Fotograme jpeg

– despre teatrul împărtăşit – Mihaela Marin –

Între viaţa curentă şi artele memoriei ca istorie trăită există un interval pe care cîte un act de pionierat ne invită să-l parcurgem.

Simplă impresiune la începuturi, fotografia – artă şi document deopotrivă – poate fi privită astfel chiar şi din perspectiva a ceea ce se numeşte teatru de război. (Răsfoind o colecţie din L’Illustration, de pildă, revista care a sintetizat în imagini civilizaţia frămîntatului debut al secolului precedent, găseşti în frustreţea expresiei puntea de salt a iluştrilor avangardişti, creatori de elită.) Nu neapărat în sensul consacrat al termenului, confruntare brută de forţe cu învingătorii şi supravieţuitorii traumatizaţi, interşanjabili însă cînd oportunităţile le-o permit. Căci, dincolo de aparenţe, spaţiul acesta intermediar, niciodată neutru, este unul al  virtualităţii aşa cum stăpînitorii de astăzi vor fi fiind sortiţi cîndva să cunoască umilinţa şi uitarea de mîine. Un prieten emigrat în State s-a convertit în fotograf de război, intrînd în prima linie a tranşeelor opuse barbariei. Însă mărturiile transpuse pe peliculă poartă amprenta tragediei fără discriminare, unde frontiera convenţiei dintre duşmani şi „prieteni“ e obturată de sînge şi pulbere/ţărînă. Expus aceloraşi riscuri, a primit un premiu pe care nu şi l-a dorit – experţii marilor galerii au decis. Într-un fel sau altul, a fost recompensat nu pentru descrierea carnagiului la care s-a expus cu onestitatea omului dăruit fără vreun gînd secund misiunii îmbrăţişate, lipsit de aroganţa scopului lucrativ ori a operelor nemuritoare, ci pentru a închina modesta-i ofrandă vieţii. Viaţa inclasabilă. Gata să se sacrifice în numele libertaţii nemijlocite de slogane ideologice, contrară ideologiilor denaturate, libertate indiferentă la beneficiile ori promisiunile paradisiace ale iadului pe pămînt, germinînd adesea din cele mai perverse ipostaze. Rezistenţa cehilor în faţa tancurilor ruseşti aşa cum ni se înfăţişează în albumul Invazie 68 Praga, de Josef Koudelka, rămîne la rîndul său imortalizată în profunda-i încărcătură simbolică prin instantanee exemplare pentru demnitatea omului, supusă încercărilor care-i definesc statura.

La polul opus, teatrul-teatru îşi poartă în imaginar războaiele cu o cangrenă care-i ameninţă integritatea. Puţin contează dacă pericolul aici vine dinăuntru, fie că se prezintă drept hipermaket, chioşc, tarabă pe care zac frumos rînduite trufandale deasupra fructelor expirate ce le contaminează prin simplul lor contact. Azvîrlite în acelaşi talger cu graţie de prestigitator, nutresc apetitul verminei. Cumpărătorul a fost deja vîndut, pentru că acum duce cu sine însuşi morbul neantului, ispitit de tentaţia reclamei. Dubla măsură stă mai întotdeauna sub semnul indubitabil al marasmului. Teatrul ca „oglindă a lumii“. Mihaela Marin este socotită un exponent pentru arta fotografiei de teatru, consacrată şi solicitată de creatori importanţi şi instituţii internaţionale renumite, precum Opera din Paris. Apropiată a teatrologului George Banu, cel ce i-a îndrumat paşii şi căruia i-a ilustrat ultima carte – Parisul personal, şi-a vernisat recent personala de la Cluj, botezată de mentorul ei cu un titlu semnificativ. „Corpul ca un dar“ răspunde cumva, pe un plan analog, la ceea ce, în „teatrul de război“, imprima esteticului substanţa mărturiei momentului trăit. Filtrată prin subiectivitatea celui din spatele ochiului magic, a cărui preeminenţă e confruntată, pusă în cumpănă, „mişcată“ de sensibilitatea observatorului implicat. Paradoxal, fotografia deschide privirea spre necunoscut. Dar un necunoscut într-atît banalizat sub imperiul dinamicii comune, încît, insesizabil, se atomizează în amalgam. A-l extrage din mediul care îl confiscă prădalnic e un act de restituţie, un privilegiu şi impact. O întoarcere către originar, precum redescoperirea, asemenea unei epifanii. În aria impresiunii pe placa inefabilă a memoriei camerei obscure, deşi lumina are în ea însăşi întunericul, şi întunericul – lumina nemistuită –, devenită azi producţie de serie electronică, rămîne şi aşa înconjurată de mister, rodind prin calitatea gestului selectiv. Aceasta posedă acum, la discreţie, materialul reciclabil dat de universul noilor tehnologii şi compromisul cu repetiţia indefinită a click-ului pe acelaşi suport, însă obiectul concretizat e cumva donquijotesc, utopie metamorfozată în act, poetica romanescă a clipei care, istorisindu-se, ne însoţeşte. Subiectul poate fi indiferent, nicicînd neutru, decît în orizontul snob, nu departe de kitsch, mobilier de salon. Şi cîte astfel de manipulări nu asaltează spaţiile consacrate împreună cu suratele lor, retorici exclamative, marfă de galantar. Epoca liberului schimb ataşată preceptului done e dai ar fi invalidă în absenţa corolarului lucrativ, găsindu-şi echivalentul emblematic în metafora plastică a „Călătoriei orbilor“, bîjbîind în căderea înlănţuită ca într-un dans al umbrelor.

Fotografiind un spectacol, Mihaela Marin încearcă să se exprime pe sine în calitate de profesionist şi participant, iar rezultatul e un act prin care ne împărtăşeşte bucuria şi frumuseţea aşa cum a perceput-o. Imaginea poate fi în acelaşi timp muzică, poezie, reflex coregrafic, culoare reacţionînd la mediu şi palpitul emoţional. Expoziţia inaugurată în holul Teatrului Maghiar din Cluj succede altor artişti importanţi enumeraţi de Gábor Tompa, directorul festivalului Interferenţe. Înaintea ultimei ediţii pe care a găzduit-o, afirma: „Aşa a fost cazul cu Helmut Sturmer, cu aceea a lui Andrei Both, dacă vorbim de scenografie, a lui Ilona Varga – de măşti – şi a lui Vasile Şirli nu demult, această expoziţie sonoră deosebit de importantă.“ Şi tot el, prezentînd-o pe Mihaela Marin, vorbeşte despre „albume de excepţie pe care ea le-a realizat, aş vrea să menţionez formidabilul album după Faust-ul lui Silviu Purcărete, sau despre Hamletmaschine şi Portretul lui Dorian Gray după spectacolul lui Dragoş Galgoţiu, dar am avut ocazia să-i admir expoziţiile de la Avignon sau de la Bucureşti...“

În discursul său, George Banu a subliniat atracţia reînnoită pentru acest eveniment, la a cărui realizare a participat, arătîndu-se impresionat „pentru că, pe de o parte, unele dintre expoziţii le cunoşteam, altele le descopăr, cred că este o expoziţie extrem de variată pentru că de obicei imaginea pe care o redau fotografii este imaginea corpului excesiv, a corpului grotowskian, corpul coregrafic, pe cînd în această expoziţie... cred că este foarte important de a vedea imaginea corpului în extaz, dar şi, pe de altă parte, imagini materiale, ca în acest splendid clişeu din Woyzeck. Deci, cred că varietatea propunerilor pe care le face Mihaela Marin aici vine să corespundă ideii propuse de Gábor Tompa, nu «mărturia corpului», ci «mărturiile corpului», corpul care aduce mărturii diferite şi, în acelaşi timp, aş spune, văzînd aceste fotografii ale Mihaelei Marin, al cărei entuziast admirator sînt, sînt fotografii extrem de subiective şi în acelaşi timp extrem de evocatoare. Ea realizează, după părerea mea, această posibilitate de a recunoaşte o urmă a spectacolului, dar o urmă văzută de ea, înregistrată de ea. (...)

Pe de o parte, recunoaştem opţiunea, pe de altă parte, recunoaştem opera fotografiată. Pentru că această sinteză mi se pare extrem de justă, ca fotograful să fie un artist, dar, în acelaşi timp, să mărturisească despre opera fotografiată.“ Am consemnat aceste prezentări înregistrate la vernisaj, într-un mediu delimitat, ce consună însă dincolo de ziduri cu această lume şi în acest timp în care „teatrul de război“ şi imaginea sensibilă a unui altfel de teatru ne convoacă, provocator, la dialog.

Valentin Dumitrescu este critic de teatru.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.