Fotbalul nu ţine de foame
Cu o săptămînă înainte de începerea Campionatului Mondial de Fotbal, multe dintre oraşele braziliene participante nu erau nici pe departe pregătite. Liniile speciale de transport, planificate acum cîteva luni, nu funcţionau, pentru că încă nu fuseseră livrate autobuzele; pe unul dintre stadioane încă nu fusese modernizată instalaţia de iluminat; şi multe hoteluri încă nu aveau Internet. În fine, peste tot se mai meşterea cîte ceva. Multă vreme am crezut că îngrăşatul porcului în ajun e o treabă românească. Se vede treaba că, avînd rădăcini latine, ne înrudim şi cu brazilienii. Şi ei fac totul pe ultima sută de metri. Şi nici lor se pare că nu le iese.
Dincolo de glumele despre incapacitatea organizatorică (se pare, totuşi, că sînt mai buni decît ruşii, care, dacă vă mai amintiţi, n-au reuşit să termine pregătirile nici după terminarea Jocurilor Olimpice...), există acum reproşuri legate de modul în care operează guvernul. Zeci de cartiere sărace şi periferice au fost „curăţate“ înainte de debutul campionatului. Oamenii săraci şi fără adăpost, consideraţi indezirabili, au fost evacuaţi cu forţa în afara zonelor urbane. Sînt sute, ba chiar mii de oameni – după cum avertizează Le monde. E aproape o catastrofă umanitară în cea mai dezvoltată şi mai bogată ţară din America de Sud. Campionatul Mondial doar accentuează inegalităţile sociale, în loc să niveleze, prin aportul de capital. În loc să fie atacată frontal, prin politici sociale şi subvenţii, sărăcia e ascunsă sub preş.
Totul se învîrte în jurul afacerilor şi a imaginii de putere mondială pe care Brazilia încearcă să o cîştige. Investiţia e uriaşă: peste zece miliarde de euro. Numeroase suspiciuni de corupţie planează asupra celor care au primit contracte bănoase pentru diferite servicii în slujba campionatului. Programe guvernamentale au fost închise pentru a putea mobiliza cît mai mulţi bani pentru marele eveniment. Campanii de informare costisitoare, finanţate, şi acelea, tot din bani publici, nu au fost prea convingătoare. Nu e de mirare că au izbucnit revolte şi demonstraţii împotriva organizării acestui campionat în Brazilia. Cei care protestează sînt o minoritate, în comparaţie cu milioanele de microbişti care se bucură. Dar protestele sînt tot mai zgomotoase. Pe reţelele sociale, mai ales, au apărut fotografii cu intervenţii ale poliţiei, evacuările forţate, demolări ale locuinţelor improvizate în favellas. Multe organizaţii umanitare (inclusiv din Europa) şi-au exprimat compasiunea şi solidaritatea. Fotbalul (şi banii pe care îi implică) ar trebui să poată face mai mult pentru combaterea sărăciei.
Discursul public se bazează pe miliardele de euro obţinuţi din turism şi din drepturile de difuzare, şi pe imaginea externă pe care o va cîştiga ţara gazdă. În ţara cu cei mai mulţi microbişti, se pot obţine bani şi din fotbal – acesta e mesajul oficial. Preşedintele UEFA, Michel Platini, nu a reuşit, nici el, să depăşească această logică. Pentru el, brazilienii au obţinut statutul de organizator al Campionatului „pentru a putea arăta frumuseţile ţării lor şi marea lor pasiune pentru fotbal.
Dacă ar putea să se abţină de la astfel de răbufniri ar fi bine – pentru Brazilia şi pentru planeta fotbal.“ Cum ar veni: oameni buni, staţi aşa, că avem un pic de treabă, revoltaţi-vă peste o lună. „Sîntem aici ca să vă facem o bucurie“, a mai adăugat Platini, ca să calmeze spiritele. Dar ce beneficiu vor obţine simplii cetăţeni, de pe urma acestui efort financiar? Ce vor cîştiga cei la care banii nu ajung niciodată? Cum se vor bucura de spectacolul fotbalistic cei care n-au nici casă, nici televizor?
