„Trip”

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
„Trip” jpeg

● Abou Leila (Algeria-Franța-Qatar, 2019), de Amin Sidi-Boumédiène.

În genere, cînd spunem „Sud” spunem – prin opoziție cu Nordul – subdezvoltare, înapoiere în timp, exotisme care mai de care, căldură mare. Iar cînd oameni din Nord se îndreaptă spre Sud știm că la orizont se întrevede o excursie plină de peripeții, care are toate șansele să nu meargă conform planului. Asta ar fi una dintre mizele deschise de acest Abou Leila, periplu anevoios către Sud pus la cale de doi indivizi, într-o Algerie devastată de război civil. Anul e 1994, locurile traversate sînt, fără excepție, ostile, iar filmul pare să-și facă un rost scormonind după chipuri pe care să se citească cît mai clar însemnele nebuniei. Pe măsură ce mașina se-afundă tot mai mult în teren deșertificat, pe măsură ce orașele se văd înlocuite de sate, iar satele de așezări de tuaregi, pe măsură ce realitatea însăși se lichefiază într-o pastă psihedelică compusă din miraje și halucinații post-traumatice, sarcina filmului – aceea de a echivala Algeria cu o imensă casă de nebuni – devine tot mai ușoară.

Criticul francez Serge Daney avea obiceiul să se întrebe după fiecare film văzut: „Dacă n-ar fi un film, ce-ar fi?”. Îmi vine să zic că Abou Leila ar fi un shooter pe consolă, în care teroriști ucid ținte în fața casei, iar oamenii „buni” rătăcesc amnezici printr-un peisaj de nerecunoscut. Iată cadrul-secvență de la începutul filmului, în care un terorist e urmărit în timp ce se ascunde de mașinile de poliție care-și fac rondul prin peisajul rezidențial, iar camera cînd stă lipită de ceafa sa, cînd panoramează diafan de-a lungul străzii pustii. Ai crede că toată această desfășurare de forțe e o misiune stealth de asasinat concepută de oamenii de la Sony. Știm ce se întîmplă cînd cinema-ul preia din armele neomologate ale publicității (rezultă niște spoturi lucioase de 1 h 30), acum vedem cum e cînd cinema-ul intră pe terenul jocului video. O fi bine, o fi rău? Cert e că regizorul Amin Sidi-Boumédiène știe să umple un cadru lung fără să îl transforme într-o lasagna vizuală în care totul vine peste noi din toate părțile: e genul de regizor care cronometrează atent intrările și ieșirile personajelor din cîmpul vizual, care vrea să știe exact pe unde o va lua camera, dar care e capabil și să-și lase cadrul (și spectatorul) să respire între două mini-acțiuni.

Care-i diferența dintre un road-movie hollywoodian și unul à l’européenne? În cel dintîi, personajele devorează kilometrii dintr-o suflare, în cel din urmă îi înghit în silă și în singurătate – atunci cînd nu le stau în gît de-a dreptul. Chestiune de timp, pînă la urmă, căci destinația e aceeași. Ajunge să privim imaginile repetate cu acest deșert parcurs fără tragere de inimă pentru a înțelege că s-ar putea să ne aflăm chiar în fața adevăratului subiect al filmului: nu o urmărire tensionată a legendarului terorist Abou Leila (pretext ieftin), ci – mai simplu și mai pămîntean – un drum cu mașina de o monotonie infernală, care trebuie, de bine, de rău, parcurs fără a o lua razna. Trip în dublul sens de excursie și de delir (auto)indus. Zgîrcit în răspunsuri și în peripeții (altele decît cele mentale), filmul știe că pregătirile de duel pălesc în fața strategiilor mult mai pragmatice prin care oamenii negociază un drum care nu se mai termină. De-aici și riscul care pîndește acest scenariu destul de rarefiat: cînd căutările formale se simt prea apăsat în contrast cu conținutul firav, cînd o situație soluționabilă în doi timpi și trei mișcări se lăbărțează prea mult, manierismul nu e niciodată departe.

Straniu film, acest Abou Leila, pe măsura titlului său care pare să găzduiască un mister oriental insondabil. Dacă povestea nu reușește să decoleze complet pînă la final, asta e pentru că Sidi-Boumédiène, fin cunoscător al atracției morbide pe care aceste decoruri de western o pot declanșa într-un om slab de înger, nu pare să găsească întotdeauna soluțiile cele mai fertile care să asigure o trecere netedă dinspre hîrtie spre ecran. Rămînem cu o traversare impresionantă a deșertului, impresionantă tocmai pentru că nu pare să fi servit la ceva, purtată pe brațe de doi actori (Slimane Benouari și Lyès Salem) care se luptă să își transforme fețele de oameni normali în peisaje răvășite de furtună. Sidi-Boumédiène știe că, în deșert, granița dintre o biată fata morgana și o vedenie violentă, capabilă să te tragă după ea pînă în abisurile cele mai negre, stă într-o mișcare fină de aparat. Apariția lui pe scena mare (filmul a avut premiera la Cannes anul trecut) e o veste bună pentru cinema-ul algerian.

Abou Leila este disponibil pe HBO Go.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.