"Ridicolul conţinut în dramă" - interviu cu regizorul Radu JUDE

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"Ridicolul conţinut în dramă"   interviu cu regizorul Radu JUDE jpeg

Toată lumea din familia noastră este titlul celui mai recent film realizat de Radu Jude. E o dramă comică (sau o comedie dramatică) despre cum se raportează doi soţi divorţaţi unul la celălalt şi amîndoi la fetiţa lor. Filmul concurează în secţiunea "Forum" a Festivalului Internaţional de la Berlin (9-19 februarie).

După Alexandra, acesta e al doilea film în care vă ocupaţi de relaţiile de familie, mai precis de relaţiile între foştii soţi şi copil, după divorţ. De ce vă interesează atît de mult această temă?

Sînt multe motive. Unele sînt de ordin personal şi n-am să le detaliez. Apoi, sînt de părere că atunci cînd o familie trece printr-o criză cum e divorţul, pînă cînd relaţiile se reconfigurează, există o perioadă în care multe lucruri ascunse ies la iveală într-un mod crud, fără mască. (Vorbesc, bineînţeles, despre soţii care au copii şi care nu se pot despărţi definitiv, care trebuie să găsească un mod de a interacţiona în continuare pentru a gestiona relaţiile cu copiii.) Iar această perioadă dureroasă, care poate dura, de la caz la caz, cîteva zile sau cîţiva ani buni, este foarte ofertantă pentru cine îşi doreşte să studieze felul în care interacţionează oamenii, felul stupid în care se nasc şi se alimentează conflictele şi, mai ales, felul în care sentimentele pozitive (cum ar fi dragostea pentru copil, de exemplu) sînt încontinuu erodate de egoism, victimizare, resentimente etc. În plus, găsesc că simpla observare a acestor conflicte de familie e ceva foarte entertaining; nu degeaba bîrfele explodează cînd o familie se destramă, toţi cei din jur comentează pînă la epuizare motivaţiile sau încearcă să afle cine e „vinovatul“. Cu riscul de a mă repeta, voi spune că am ales această poveste şi pentru ridicolul conţinut în dramă; sînt foarte convins de ce spune Astrov în Unchiul Vanea: „Cred că starea normală a omului e să fie caraghios“. Am încercat să ofer o ilustrare a acestei idei care mi se pare esenţială pentru a înţelege ceva din viaţă.

Pe parcursul filmului, tensiunea creşte, violenţele sînt tot mai mari pînă în clipa cînd comportamentul personajului principal devine aproape neverosimil. Cum aţi gîndit această evoluţie?

Pur şi simplu mi-am dorit să îmbin o poveste cît mai veridică cu o structură de film de serie B, după modelul filmelor cu Steven Seagal – Sechestraţi în tren, Sechestraţi în larg etc. A fost modul meu de a oferi spectatorului o distanţă (ironică) faţă de dramatismul poveştii.

Din distribuţie, pe lîngă actorii principali Şerban Pavlu, Mihaela Sîrbu, Gabriel Spahiu, Sofia Nicolaescu, fac parte şi Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Tamara Buciuceanu-Botez. Trei actori foarte cunoscuţi. Cum aţi lucrat cu ei?

Cu Şerban Pepe Pavlu şi cu Spahiu am lucrat şi în trecut, m-am bucurat să mă reîntîlnesc cu ei acum. Pavlu e un actor foarte bun şi experimentat; în plus, aşa cum spunea monteur-ul filmului, Cătălin Cristuţiu: „Se vede că a înţeles bine personajul ăsta“. Spahiu e deja foarte cunoscut, am încercat doar să-i ofer un rol puţin diferit de ce face în mod obişnuit. Mihaela Sîrbu a jucat în cîteva piese de teatru independente extrem de bune, cel puţin mie mi-au plăcut enorm; are şi un chip de femeie civilizată (sau, cum spune poporul: „Se vede că şi bunică-sa a făcut baie în cadă“), lucru foarte important în demersul filmului. Diverşi oameni, atunci cînd au citit scenariul, au avut senzaţia că personajele trebuie să fie nişte oameni de condiţie modestă. Există această idee, conform căreia intelectualii, oamenii mai educaţi, sînt în general superiori din punct de vedere moral. O lectură a cărţii lui Lucian Boia – Capcanele istoriei – demonstrează foarte clar că nu e chiar aşa. Cît despre alegerea doamnei Stela, a doamnei Tamara şi a domnului Arşinel, a fost un mod prin care am vrut să ies în întîmpinarea gustului publicului larg. Doamna Stela Popescu a primit o stea pe Walk of Fame-ul local, domnul Arşinel e decorat de preşedinte, doamna Tamara are, înţeleg, minute întregi de standing-ovation cînd apare pe scenă, la teatru…

Cum aţi lucrat cu fetiţa Sofia Nicolaescu? Cum poţi convinge un copil de 5-6 ani să înveţe nişte replici şi să se ţină de scenariu? Cît imprevizibil încape?

Sofia e o fetiţă extrem de talentată şi inteligentă, cu mult umor. Pe bune, nu exagerez. Pot să accept că eu sînt netalentat, că filmul e prost, tîmpit, cum vreţi dumneavoastră, dar sînt 100% sigur că Sofia joacă bine. Iar eu n-am tratat-o niciodată ca pe un copil, ci ca pe un actor adult. Singurul lucru care a trebuit făcut în plus a fost să stau cu ea ca să înveţe replicile, asta pentru că nu ştie încă să citească. Părinţii ei par să fie nişte părinţi ideali, aşa, ca în cărţile de psihologie practică. Poate că de asta e Sofia aşa de bună, nu ştiu…

Aţi făcut casting pentru rolul fetiţei? Ce aţi urmărit?

M-am lăsat pur şi simplu ghidat de instinct, am văzut destul de mulţi copii (peste 300, cred) şi, încet-încet, Sofia mi s-a părut cea mai potrivită. Nu ştiu de ce, adică nu ştiu clar, pur şi simplu, în urma mai multor probe ea mi s-a părut cea mai bună. Chestie de intuiţie, ştiu că sună stupid, dar asta e, n-am nici o metodă… Oricum, îi voi fi etern recunoscător Mirelei Ţugui de la Hi Film care a chemat-o pe Sofia la probe.

Ce aşteptări aveţi de la Berlinală?

Filmul nostru e selectat în secţiunea „Forum“. Acum trei ani, cînd primul meu lungmetraj, Cea mai fericită fată din lume, a fost selectat în aceeaşi secţiune, am văzut acolo cîteva filme care mi-au plăcut enorm, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte mîndru că sînt şi eu acolo. Şi acum e la fel, mă bucur mult că filmul este selectat în această secţiune. Pentru mine e foarte important. Sigur, sînt şi alte păreri. Ţin minte că acum cîţiva ani (înainte ca 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile de Cristian Mungiu să ia Palme d’Or, domnul Mircea Daneliuc, unul dintre cineaştii mei preferaţi, spunea că tinerii regizori români au filmele acceptate în secţiunile „pentru africani“ ale festivalurilor importante. Iar recent, domnul Andrei Ujică mă sfătuia să trimit filmul la Cannes, să nu-l las la Forum, care e, în opinia dumnealui, un fel de „groapă comună a filmelor“, în sensul în care aceste filme nu sînt prea băgate în seamă şi cad foarte repede în uitare. Mă rog, nu ştiu, ceea ce mă frămîntă pe mine este mai degrabă să văd dacă filmul ăsta valorează ceva sau nu…

Se spune adesea că filmele româneşti sînt plicticoase. Că nu se întîmplă nimic. Li se reproşează – adesea, de cei care nici măcar nu le văd – lipsa de spectaculos, preocuparea pentru întîmplările mărunte, cotidiene. Ce le răspundeţi spectatorilor de cinema care îşi doresc mai multă acţiune?

În primul rînd, acestor oameni le recomand să vadă urgent filme hollywodiene, nu româneşti. Ceea ce cu sigurană fac, şi fără sfatul meu. Apoi, le-aş explica faptul că există două tipuri de cinema: unul foarte lejer, şi altul, nu ştiu cum să-i spun, mai dificil. Asta nu înseamnă că anumite filme (româneşti sau nu) „de artă“ nu sînt realmente proaste. Da, unele sînt nişte mizerii cu pretenţii (Doamne, sper să nu aparţin acestei categorii!). Dar altele sînt filme foarte bune şi tot nu au succes de public. Le-aş explica atunci că, pentru a judeca tipul ăsta de cinema, îţi trebuie o anumită pregătire. Nu e vorba de o pregătire de ordin formal (să faci o Academie de Arte, adică), ci mai degrabă de un interes autentic pentru film. Dacă acest interes nu există, atunci nu văd cum poţi judeca un film, ar trebui să te abţii. Eu, de exemplu, nu înţeleg mai nimic din pictura abstractă sau din dansul contemporan. Asta nu înseamnă că, dacă mă duc la un spectacol de dans din care nu pricep nimic, mă apuc să-l înjur pe coregraf. Nu, în primul rînd mă gîndesc la limitele mele, la puţinele cunoştinte pe care le am în domeniu, la interesul meu limitat, nu mă apuc să arunc aşa cu noroi. Oamenii ăştia furioşi, care spun că în filmele româneşti nu se întîmplă nimic, nu sînt interesaţi de cinema ca artă, de fapt. Nu e nimic rău în asta, e dreptul lor; iar eu nu ştiu cum ar putea fi stimulat interesul lor pentru film… În plus, întrebarea dumneavoastră are ceva uşor tendenţios. Dvs. ce le-aţi răspunde celor care spun că Dilema veche e o revistă plictisitoare, în care cam aceiaşi oameni scriu de 20 de ani cam aceleaşi lucruri? Mă rog, dvs. aveţi noroc cu domnul Radu Cosaşu. Cîtă vreme dumnealui scrie la revistă, nimeni nu poate spune că Dilema veche e plicticoasă. 

a consemnat Matei MARTIN 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Litoralul de la munte, alternativă la Marea Neagră. Trei locuri spectaculoase de bălăceală și de făcut plajă, în inima munților
Litoralul românesc se poate dovedi o piatră grea de încercare atât din punct de vedere financiar, al distanței în anumite cazuri dar și al aglomerației estivale. România are însă un relief care oferă numeroase alternative, inclusiv în zonele montane.
image
„Antrenorul de genii” a fost arestat preventiv. Lajos Kristof spune că se afla într-o stare de somnambulism când a violat un minor
Lajos Kristof, care a fost prins în flagrant în timp ce agresa sexual un băiat de 14 ani, a fost arestat preventiv duminică. Acesta a declarat în fața anchetatorilor că ar fi întreținut relații sexuale cu minorul fără să fie conștient și că se afla într-o stare de somnambulism.
image
Povestea profesoarei care și-a donat salariul pentru a-și premia elevii cu note mari la Bacalaureat
O profesoară de Matematică de la Colegiul Tehnic „Emil Negruțiu” din Turda, județul Cluj, și-a premiat în bani elevii care au reușit să obțină note peste 9 la Bacalaureat. „Totul a pornit dintr-o glumă pe care eu, însă, am luat-o în serios”, a povestit pentru „Adevărul” Alexandra Avasicei.

HIstoria.ro

image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.