Privirea unui cineast

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
Privirea unui cineast jpeg

● Printre măslini (Iran-Franța, 1994), de Abbas Kiarostami.

E dimineață, în apropierea satului, acolo unde echipa de filmare și-a instalat tabăra. Lumea se trezește încet-încet și intră în vrie, dar regizorul filmului decide să facă o scurtă plimbare matinală pe pajiște, alături de actorul din rolul principal – să se îndepărteze, adică, de toți acei oameni aferați, să tragă aer în piept și să privească. Sînt pe la mijlocul filmului și tocmai revăd una dintre scenele mele preferate din opera lui Abbas Kiarostami, cineastul care deține secretul acestor mici epifanii țîșnite din rutina cea mai banală. De pildă, această secvență decuplată de plot, care – cu peisajul său magnific, întins pînă în văzduh – ar putea să treacă drept elogiu adus naturii, dimineții, vieții bune etc. Nici pe departe, însă, căci Kiarostami își dezumflă efectele la fel de subtil precum și le-a montat: e de ajuns să privim indiciile de trivialitate care își fac apariția în interiorul acestor cadre somptuoase – ștergarul care atîrnă la gîtul actorului proaspăt sculat din somn, discuția care nu zice nimic, acești doi oameni care, la fel ca spectatorul, nu prea știu ce să facă cu atîta frumusețe – pentru a înțelege cum Kiarostami, în cele mai bune momente, ne oferă deopotrivă celebrarea ușor naivă și critica sa, miracolul vieții și deconstrucția sa riguroasă.

Atunci cînd Kiarostami nu ne pune în fața unor personaje memorabile (băiețelul intrepid din Unde e casa prietenului? [1987] sau escrocul cinefil din Close-Up [1990]), acesta se ocupă cu energiile invizibile care se formează între ele. E cazul scenei descrise mai sus, clipă trecătoare de măreție în urma căreia simțim că ceva tainic a prins să se anime din subteran și că, deși lucrurile arată la fel – nici un efect pirotehnic în cinema-ul lui Kiarostami –, totul se cere privit cu alți ochi. Printre măslini e un astfel de film care, în ciuda subiectului său afișat – povestea de dragoste înfiripată între actorii unui film –, merită explorat iar și iar mai curînd pentru materia sa inefabilă (o umbră de nor, o turmă care traversează un drum de țară, niște copii care aleargă în spatele unei camionete), care nu se poate epuiza.

Inițiativa HBO Go de a-l include în catalogul lor nu e doar surprinzătoare (toată lauda pentru că fac accesibil un astfel de film), ci și ușor ilogică. Motivul e simplu: Printre măslini este partea finală a „trilogiei Koker”, așa cum au numit criticii calupul de filme kiarostamiene care descriu viața aceluiași cătun iranian și, pentru a-l putea gusta cum se cuvine, e necesar să fi văzut și filmele care îl precedă. În Unde e casa prietenului?, Kiarostami urmărea un băiețel nevoit să-i returneze colegului său caietul de lucru pe care i l-a luat din greșeală. Problemă: colegul locuia în alt sat, dincolo de-un deal și printr-o pădurice, iar băiatul nostru nu dispunea decît de numele de familie al acestuia pe post de indicator. Cîțiva ani mai tîrziu, Și viața merge mai departe (1992) povestea pățaniile unui regizor (fictiv) revenit în regiune în căutarea celor doi băieți din filmul mai vechi, în urma unui cutremur devastator (și cît se poate de real). Cu alte cuvinte, Kiarostami ajungea pe cont propriu – nu e un cineast cinefil – la ipoteza neorealistă a filmului-ca-traseu-presărat-cu-mici-incidente, apoi ne propunea un Germania, anul zero în care decorul era iranian, molozul avea cauze naturale (nu militare), iar cinema-ul putea renaște a treia oară, tot dintre dărîmături. Ambele părți ale trilogiei, intuiți deja, erau și sînt minunate.

Printre măslini își propune să încheie tripticul apoteotic: coproducție cu Europa, filmul reunește fețele familiare din trecut sub forma unui proiect în care realitatea și fabulația se văd prinse într-o îmbrățișare sufocantă. I-a reușit pariul lui Kiarostami? Pe jumătate, căci filmul își rătăcește promisiunea unei noi imagini pătrunzătoare a lumii rurale iraniene într-o descriere de tip „fișă sociologică”: regizorul, un nene șugubăț și burtos cu față de Moș Crăciun (Mohamad Ali Keshavarz), prea le știe pe toate, în timp ce sătenii sînt chemați să încarneze, cam rigid, cîte o idee. Cadrele filmului – lucru rar pentru Kiarostami – se sforțează să înăbușe foșnetul paginilor scenariului. În cuvintele lămuritoare ale criticului Jonathan Rosenbaum, filmul pare „mai calculat decît orice altceva din opera lui Kiarostami, cu mari doze de charismă fabricată și bunăvoință folclorică (...) ce se învecinează cu condescendența de clasă”. Preocupat să dea seamă de multe lucruri deodată (raporturi de putere între personaje, bricolajul autoreflexiv al filmului-în-film), Kiarostami pare să își piardă inocența acelei priviri care racorda arta unui mare peisagist la umanismul unui regizor pentru care nu există „subiecte mari”.

În schimb, o idee cinefilă de bun-simț ne spune că pînă și un film ceva mai puțin izbutit semnat de Kiarostami, care îi poartă viziunea străluminată, valorează cît zece filme „reușite” ale vreunui regizor „branșat” de azi. Într-un fel, Kiarostami închide bucla cinema-ului modern printr-un traveling de-a lungul unor drumuri de țară. Darul său către spectator? O lume intactă pe care să o putem privi altfel, fascinați de ea și totuși capabili să acceptăm că, oricum am lua-o, nu-i vom putea penetra niciodată secretul. Iată, de pildă, cadrul final de neuitat al acestui film: vedem doi oameni care se-aleargă pe cîmp deschis, apoi își șoptesc ceva. Nu-nțelegem mare lucru din toată această coregrafie (sîntem mult prea departe), dar știm că în gestul de a păstra distanța se ascunde o privire nouă și justă, cum cinema-ul nu mai întîlnise de mult.

Printre măslini e disponibil pe HBO Go.  

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: