Primul film românesc lansat şi în cinematografe, şi pe Internet

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Primul film românesc lansat şi în cinematografe, şi pe Internet jpeg

- interviu cu Bogdan George APETRI -

Bogdan George Apetri (n. 1976) a profesat doi ani ca avocat, înainte de a se stabili în Statele Unite, unde a absolvit dubla specializare în Regie de film şi Imagine la Columbia University din New York. Periferic reprezintă debutul său în lungmetraj, fiind deja recompensat cu premii importante la festivalurile internaţionale de la Locarno, Toronto, Namur, Varşovia, Viena, Moscova, Cairo, Cottbus, Salonic, Rotterdam, Göteborg şi Vilnius.


Scurtmetrajele dumneavoastră premiate la festivaluri v-au impus în lumea filmului din New York, şi nu numai. Cum a fost primit debutul în lungmetraj?

Periferic a fost proiectat la New York recent, cu doar o săptămînă înaintea premierei din România, la un festival important organizat de Lincoln Center şi MOMA. Festivalul New Directors/New Films selectează în general doar debuturi (uneori şi al doilea film al unui regizor), printre cei care şi-au arătat primul film aici regăsindu-se Steven Spielberg, Darren Aronofsky, Spike Lee, Wim Wenders, Pedro Almodóvar sau Wong Kar-wai. 

Am fost foarte bucuros că prima proiecţie din America a fost tocmai la New York, pentru că locuiesc acolo de zece ani. Periferic a fost primit foarte bine, atît de critică cît şi de public – sălile au fost pline de fiecare dată. În afara Americii, reacţiile au fost similare, după Locarno, am prezentat filmul într-o mulţime de festivaluri şi ceea ce m-a bucurat a fost că spectatorii, indiferent de ţară, sînt atinşi cu adevărat de poveste şi de personaj. Nici nu există comparaţie între a lua un premiu sau a citi o cronică foarte bună şi a vedea că filmul tău are un efect puternic şi autentic asupra spectatorilor de cinema obişnuiţi.

Cum aţi îmbunătăţit scenariul filmului?

Nu s-a pus niciodată problema ca eu să îmbunătăţesc scenariul original scris de Cristian Mungiu şi de Ioana Uricariu, pentru că el era deja foarte bun – din cîte îmi amintesc, a primit premii numeroase la diferite concursuri de scenarii. Era un scenariu vechi de zece ani cînd l-am preluat eu, şi asta se simţea cumva. Am primit mînă liberă în ceea ce priveşte textul, aşa că pînă la urmă l-am modificat complet împreună cu Tudor Voican, în urma unui proces de rescriere destul de îndelungat şi complicat. Motivele nu au ţinut de considerente calitative, ci pur personale. În cazul Perifericului modificarea a implicat şi schimbarea poveştii.

Aveţi experienţă în avocatură. Este personajul Matildei, deţinuta care iese din închisoare pentru o zi şi încearcă să-şi pună viaţa în ordine, o analiză de caz? Nu m-am gîndit niciodată la Matilda ca la o analiză de caz, cu atît mai puţin din punct de vedere legal. Poate că noua premisă a filmului – o deţinută eliberată temporar pentru 24 de ore – a venit cumva din experienţa mea ca fost avocat, pentru că ştiam că acest lucru este posibil, eram la curent cu toate dedesubturile legale ale unei asemenea situaţii şi văzusem şi cazuri similare. Filmul se concentrează pe partea umană a întregii poveşti, pe personajul în sine – aspectele legale nu m-au interesat, ele sînt doar bifate ca informaţii necesare care trec în planul secund, fără să îngreuneze povestea. 

Deschizînd o paranteză, aş spune că, atunci cînd lucrezi în justiţie, e exact invers – partea umană trece în plan secund aproape de fiecare dată, iar partea legală e cam tot ce contează, ajungînd aproape să sufoce toate celelalte aspecte care ţin de fiecare caz în parte. Întotdeauna m-a frapat asta cît timp am lucrat în drept penal, dar nu am făcut filmul ca o contra-reacţie la acel an pe care l-am petrecut practicînd avocatura.

Cît pot înţelege spectatorii dintr-un personaj disperat care evoluează doar 24 de ore?

În mod ideal, atît cît e nevoie pentru a participa emoţional la povestea lui. Dificultatea de a arăta un personaj de film în doar 24 de ore din viaţa lui aparţine doar regizorului, scenaristului şi actorului, pentru că lor le revine sarcina grea de a structura povestea, de a trece toate potenţialele alegeri printr-un proces riguros de selecţie, astfel încît orice rămîne pînă la urmă în film să conteze cu adevărat. O poveste care durează doar o zi are particularităţile ei de structurare, mai ales în ceea ce priveşte construcţia personajelor, dozarea informaţiilor pe parcursul poveştii. Dacă echipa filmului îşi face bine treaba, spectatorul poate înţelege mai bine un personaj urmărit pe parcursul unei singure ore şi jumătate, decît un personaj dintr-o poveste care durează pe ecran cincizeci de ani. 

Cum au perceput spectatorii de la Locarno rolul interpretat de Ana Ularu?

La Locarno am trăit o experienţă deosebită pentru că au fost aproape 4000 de spectatori în sală, şi asta doar la prima proiecţie. Dar nu numai acolo, peste tot unde am arătat filmul pînă acum, spectatorii sînt atinşi în primul rînd de personajul Matilda. Ea e mereu în centrul poveştii, încît duce de una singură filmul pe umeri. Indiferent de ţară sau de continent, am observat că publicul empatizează foarte tare cu ea, ajungînd la un grad de identificare care m-a surprins chiar şi pe mine. 

Un alt aspect care mă amuză e faptul că atunci cînd spectatorii o văd pe Ana Ularu după proiecţie, pur şi simplu nu o recunosc. Cred că asta spune multe nu neapărat despre o performanţă actoricească în sens tehnic, o transformare fizică care ar fi putut să fie doar de suprafaţă, ci despre un echilibru interior şi o direcţie precisă pe care actriţa a ştiut să le imprime personajului. Cred că acesta e motivul datorită căruia Matilda are un efect atît de puternic asupra spectatorilor, deseori cu reacţii aproape viscerale. Echilibrul de care vorbeam e valabil şi în cazul celorlalţi actori cu care am lucrat – Andi Vasluianu, Ioana Flora, Mimi Brănescu –, m-am simţit norocos că am avut şansa să lucrez cu ei. Îmi amintesc că la două zile după proiecţia de la Locarno, cîţiva oameni care văzuseră filmul i-au arătat nervos lui Mimi Brănescu pumnul pe stradă, mai în glumă, mai în serios.

„Miza filmului e în altă parte“

Problema prostituţiei, a abandonului şi a proxenetismului e speculată în cinema-ul actual. Ce aduce nou filmul dvs.?

Periferic nu aduce nimic nou din perspectiva asta, pentru simplul motiv că filmul nu şi-a propus să analizeze sau să comenteze aceste probleme sociale. Filmul încearcă să povestească o situaţie fictivă, să se concentreze pe un personaj aparte şi să lase spectatorului libertatea de a găsi eventualele aspecte universale din toată această poveste. Ca să dau exemple recente, Black Swan nu e despre balet sau lumea balerinelor, The King’s Speech nu e despre familia regală engleză şi nici măcar despre cei cu probleme de dicţie, iar Aurora nu e despre crimă sau criminali. Toate aceste elemente sînt lucruri de fundal, de suprafaţă, miza filmului e în cu totul altă parte, la fel şi în cazul Perifericului.

Camera lui Marius Panduru o urmăreşte pe Ana Ularu într-un ritm care te ţine cu sufletul la gură. Cum aţi lucrat împreună? 

Am lucrat excelent, deşi nu ne-am întîlnit înainte ca eu să revin în România pentru Periferic. Văzusem cam toate filmele la care Marius Panduru a fost director de imagine, aşa că el a fost prima opţiune pentru mine, încă de la început. Colaborarea artistică dintre regizor şi operator e întotdeauna foarte strînsă, ea porneşte cu mult înainte de începerea propriu-zisă a filmărilor, cu discuţii lungi atît despre direcţia generală a filmului, cît şi despre fiecare scenă în particular. În mod normal, în timpul filmărilor nici nu mai trebuie să vorbeşti foarte mult pentru că deja majoritatea lucrurilor au fost stabilite, iar filmul s-a înscris deja pe linia dorită. 

Periferic este o coproducţie româno-austriacă. Cine este coproducătorul şi ce contribuţie a avut?

Coproducatorul austriac e Josef Aichholzer, un producător foarte cunoscut atît la el în ţară cît şi în afară, el a produs Falsificatorii, un film care a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2007 (chiar în anul în care s-a produs acel scandal cu omiterea lui 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile de la aceleaşi nominalizări). Josef Aicholzer s-a alăturat proiectului în urma unui tîrg de producţie care a avut loc la una dintre ediţiile Festivalului de la Berlin, iar odată cu el au devenit parteneri Austrian Film Institute şi Vienna Film Fund. Contribuţiile au fost mai multe, dar în principal au ţinut de camera de filmat trimisă din Austria şi de partea de sunet, am avut un director de sunet austriac pe tot parcursul filmărilor, iar sound design-ul şi mixajul final le-am făcut la Viena.

În ce constă proiectul webkino şi cum funcţionează acest sistem în alte ţări europene?

În România există oraşe şi chiar judeţe care nu au nici măcar o sală de cinema. Probabil lucrul acesta nu mai e de mult o noutate pentru nimeni, dar a fost o surpriză neplăcută pentru mine. Proiectul webkino răspunde acestei necesităţi aproape de neimaginat acum cîţiva ani. În prima lună de după premieră, dacă nu ai cinema în oraşul tău, poţi intra pe www.webkino.ro şi, contra sumei de 3 euro, poţi viziona Periferic la o calitate foarte bună, care poate merge pînă la HD, dacă sistemul tău permite această rezoluţie. Filmul meu e primul din România care e lansat simultan în săli de cinema şi pe Internet. Sigur că prefer ca spectatorul să-l vadă pe ecran mare, nu acasă pe calculator, dar cred că este o iniţiativă foarte bună, iar din cîte am înţeles, acest tip de exploatare concomitentă nu reprezintă o premieră doar în România. 

a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.