La fața locului

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
La fața locului jpeg

● Utøya 22. juli / Utoya: 22 iulie (Norvegia, 2018), de Erik Poppe. 

Cînd vine vorba despre tratarea unor teme istorice, există filme care își iau suficient recul față de propriul subiect și aleg să își dezvăluie materialul de lucru cumpătat, fără accente melo și aproape cu mefiență. Dar, mai ales în epoca digitalului, există tot mai multe filme care mizează pe concepte precum imersiunea spectatorului în poveste, pe imediatețe și șoc. Un exemplu canonic al acestei abordări e Utøya 22. Juli / Utoya: 22 iulie, al norvegianului Erik Poppe, care se înhamă la actul deloc ușor al rememorării – și mai ales recreării – masacrului înfăptuit de extremistul de dreapta Anders Breivik pe 22 iulie 2011, în urma căruia au murit 69 de persoane.

Camera o urmărește literalmente pe Kaja (Andrea Berntzen), tînără participantă într-o tabără de vară organizată pe insula Utøya, aproape de Oslo, în timp ce se zbate să scape cu viață din teroarea atacului. Filmul își îngăduie cîteva minute de expozițiune care conturează atmosfera apăsătoare a unei adunări tinerești într-un camping, peste care plutește ca un nor vestea unui atac cu bombă derulat în aceeași zi, dar mai devreme, în capitala Oslo (pus la cale tot de Breivik și soldat cu opt morți). Scenariul aruncă astfel cîteva lumini pe mediul aparent relaxat în care se învîrte Kaja (iar detalii precum o bluză aruncată pe iarbă sau un tip care caută o priză pentru telefon contează enorm pentru a da măsura locului), dar nu uită să îi prezinte pe participanți (jucați de actori neprofesioniști) ca pe niște adulți responsabili în devenire, care comentează cu teamă și exaltare evenimentele zilei.

Aș zice că partea de început a filmului e și cea mai „plină“, fiindcă aici Poppe se joacă nu numai cu o narațiune foarte eficace, care speculează tensiunea generată de faptul că spectatorul, spre deosebire de tinerii de acolo, știe ce urmează, ci și cu alte posibilități: de pildă, primele cadre ale filmului sînt separate de ­rest și reprezintă în fapt înregistrări de arhivă ale atacului cu bombă derulat mai devreme în Oslo. Mai mult, prima oară cînd luăm contact cu Kaja, ea ni se adresează direct, spunînd că nu vom înțelege niciodată. Sînt singurele rupturi din dispozitivul altminteri clasic al filmului, care se construiește în rest printr-un plan-secvență lung de peste 80 de minute, al cărui rol este să surprindă zbaterea frenetică a Kajei – și în special groaza care o acompaniază – ca într-un reportaj nebunesc de la fața locului.

Sigur, un film care se ocupă cu acest eveniment este ușor de marketat și greu de văzut. Ușor, pentru că reușita sa poate fi justificată atît simbolic (un film necesar în calea uitării), cît și estetic (un film minuțios coregrafiat, care presupune o coordonare precisă între actori, cameraman etc.). Toate astea sînt adevărate, dar, strict cinematografic vorbind, Utoya se află într-o zonă ceva mai gri: poate că în 2002, cînd filmul dintr-un singur plan al lui Aleksandr Sokurov Arca rusă făcea furori, acest dispozitiv avea de ce să pară revoluționar. Însă astfel de tentative formale s-au multiplicat de-atunci, iar în comparație cu Utøya, un film precum Victoria (2015, r. Sebastian Schipper) are mai multe de oferit vizual, e mai labirintic și mai solicitant atît pentru atenția spectatorului, cît și pentru fizicul echipei. Asta nu înseamnă că performanța tehnică a artizanilor din Utøya, și poate mai ales a actriței Andrea Berntzen, care trebuie să țipe, să fugă, să se tîrască, tăvălească ș.a., n-ar fi un remarcabil tur de forță – ci doar că, strict ca plot, filmul devine cam repetitiv după o vreme. S-a vorbit și de manipulare în legătură cu asta, căci narațiunea destul de spartană (dar realistă) a filmului e presărată cu o seamă de repere mainstream prea facile, care îi ciobesc credibilitatea: o tînără își dă ultima suflare în brațele Kajei, care mai tîrziu, într-un moment de respiro, spune clișeistic că își dorește să devină politi­cian și să schimbe lumea (cu toate că mie aspirația respectivă îmi pare plauzibilă în contextul unei tabere organizate de Partidul Laburist din Norvegia).

Însă mizanscena lui Poppe nu e chiar de lepădat: dincolo de articularea formală a filmului în sine, cineastul se arată cu deosebire de suplu cînd vine vorba de atacatorul înarmat, pe care nu-l zărim decît ca o umbră depărtată în vreo două momente ale filmului. E vorba nu doar despre o poziționare morală corectă față de povestea încă recentă, ci și despre un mod de a injecta teroare – fiindcă ploaia de gloanțe pare să vină din toate direcțiile, iar orice reper spațial e suspendat pe durata ei. De aceea am spus că filmul nu e chiar o experiență ușoară: ­Poppe mînuiește abil semnificația subiectului, fiindcă nimic nu e mai groaznic decît un grup de tineri confuzi și fără apărare, terorizați de nu se știe ce. Astea fiind zise, am fost uneori jenat de poziția deloc riguroasă a camerei de filmat, care uneori acționează ca participant la atacul insidios și se ghemuiește alături de tineri, alteori aruncă un ochi (deloc „realist“) prin jur și astfel vede mai mult decît ar fi omenește posibil în condițiile date. Pe de altă parte, așa cum s-a tot vorbit, imediatețea nu echivalează automat cu realismul, și cred că filmul ar trece mai bine dacă promovarea i-ar accentua pur și simplu importanța simbolică și caracterul formal în loc de boarea fals-realistă pe care această alegere pare să o degaje.

Utøya: 22 iulie rulează în cinematografele românești începînd cu 17 august.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.