Jurnal de TIFF

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Jurnal de TIFF jpeg

Nu am mers la prea multe festivaluri de film în viaţa mea, dar nu-mi imaginez cum ar fi să stau acasă în timpul TIFF-ului şi să nu mă bucur de timpul acela suspendat în care singura întrebare firească e: „Ce filme vedem azi?“. Ca în fiecare an, festivalul a însemnat alergătura de la un cinematograf la altul, gustul de şaorma (mîncată la ore tîrzii din noapte), discuţiile care se prelungesc mult după ce am ieşit de la cinematograf, prietenii pe care ştiu că nu am cum să-i revăd în altă parte, o echipă care funcţionează ca o maşinărie perfectă şi, oricît de puţine ore de somn ar avea la activ, reuşeşte nu numai să fie eficientă, dar şi să zîmbească şi să-şi trateze invitaţii ca pe cei mai importanţi oameni de pe pămînt.  

Albumul cu fotografii 

Dacă TIFF-ul ar fi un album cu instantanee, aş alege, fără să clipesc, din 2002, drumul din Piaţa Unirii pînă la Cinema Victoria, făcut cu un Mihai Chirilov blond, slab, îmbrăcat cu un tricou cu Björk şi nişte pantoloni din material lucios. Habar n-am cum nu şi-a pierdut răbdarea şi continuă să le spună şi azi invitaţilor şi prietenilor la ce filme să meargă pentru că el crede că le-ar plăcea. Fără îndoială, jocul de-a ghicitorul îl amuză şi, atunci cînd ai de ales între două sau trei titluri care încep la aceeaşi oră, părerea lui e cea mai bună soluţie. 

Primul an în care TIFF-ul s-a organizat şi la Sibiu, am umblat o zi pe străzile frumoase şi lustruite, cu Dana Enulescu, Anca Grădinariu şi Alex. Leo Şerban. Eram un comando cinefil care vorbea cîte în lună şi-n stele, ne minunam în faţa fiecărei clădiri şi rîdeam cu gurile pînă la urechi ca într-o vacanţă absolută, bucuroşi că am schimbat puţin decorul. După-amiaza aceea s-a încheiat apoteotic cu concertul din piaţă al Fanfarei Ciocîrlia, la care cred că nu e om care să fi fost acolo şi să nu fi ţopăit ca un nebun.  

Nu m-am mirat deloc anul ăsta cînd am auzit mai mulţi cunoscuţi spunînd că, din cauza unei şepci verzi, a unei genţi colorate sau a unei perechi de ochelari cu rame groase, li s-a părut că-l zăresc pe Leo pe străzile Clujului. E personajul care ne-a lipsit din fotografia de grup de la ediţia a zecea. Apoi, mai sînt multe filme care-mi sînt atît de clare în minte de parcă le-aş fi văzut ieri. Şi ştiu atît de bine că n-aş fi ajuns niciodată la ele dacă n-aş fi mers la TIFF. 

Anul trecut, cînd am făcut AperiTIFF-ul, ziarul zilnic al festivalului, în fiecare seară îmi venea să plîng de ciudă că trebuia să stau în redacţie şi de toate tabieturile mele de festival se alesese praful. Mi-am promis că anul ăsta îmi voi lua revanşa şi fix aşa am făcut. M-am reîntors la ritmul de văzut filme, băut cafele, pierdut nopţi, mîncat pe apucate.  Mă gîndeam că cei care mergem an de an la TIFF sîntem norocoşi. N-o să trebuiască să spunem niciodată că am îmbătrînit, ci doar la cîte ediţii de festival am venit de-a lungul vieţii.  

TIFF 2011 

Unele lucruri nu s-au schimbat: drumul Clujului e la fel de lung, trenurile arată normal, dar ajung cu întîrziere. Pe lîngă cărţile de altădată, l-am parcurs şi cu Internet la purtător, ceea ce mi s-ar fi părut de-a dreptul SF, acum opt ani. Mi-am lăsat geanta la hotel şi într-o jumătate de oră, cu tot cu ameţeala de pe drum, intram în renovatul cinematograf Republica, rebotezat de curînd „Florin Piersic“ (cu o mică escală de cafea la barul La Mărgelatu din hol) să văd 7 păcate iertate, un film indian simpatic, care a reuşit să mă remonteze. Pe măsură ce soţia îşi mai căsăpea cîte un soţ (a avut şase cu totul, pe cel de-al şaptelea l-a luat gata mort), eu îmi reveneam. Actriţa Priyanka Chopra arde ecranul, poveştile se înşiră ca mărgelele pe aţă şi finalul răstoarnă acest ritm care părea fără sfîrşit: după fiecare nouă încercare, o altă dezamăgire şi o răzbunare pe măsură. Totul construit ca un imens spectacol. Am zis film indian, deci între morţile anunţate se cîntă, rîde şi dansează. Următoarea destinaţie, Palatul Bannfy, Bonţida, la care visasem cu ochii deschişi şi cu un an în urmă. M-am urcat într-un microbuz de la TIFF şi am plecat într-o excursie de mai bine de o jumătate de oră. Cînd am ajuns, curtea imensă a domeniului fusese luată cu asalt de o mulţime de oameni care veniseră să vadă proiecţia în aer liber a filmului Odessa în flăcări. Totul semăna cu o mare sărbătoare cîmpenească. Ruinele palatului păreau translucide de la lumina ecranului. Eram extrem de curioasă, ştiam cîte ceva despre filmul pierdut şi regăsit. Odessa în flăcări (realizat în coproducţie româno-italiană, în 1942, de regizorul italian Carmine Gallone) are toate ciudăţeniile unui film de propagandă, cîntecele noastre populare răsună în italiană, românii sînt buni, iar bolşevicii – nişte fiare. Nu-i de mirare, aşadar, că filmul nu servea deloc ideologiei comuniste şi că, atunci cînd aceştia au ajuns la putere, l-au interzis. La cîte filme manipulatoare politic am văzut înainte de 1989, mi s-a părut că Odessa în flăcări avea farmecul istoriei.  

Încă din prima seară la Cluj am simţit că TIFF-ul a devenit un eveniment important pentru locuitorii de acolo, nu doar pentru cei „transhumaţi“ de la Bucureşti – şi ei parcă mai numeroşi ca niciodată. De fapt, era suficient să ajungi la proiecţiile în aer liber din Piaţa Unirii ca să-ţi dai seama că publicul clujean e din ce în ce mai entuziast, mai numeros şi mai cinefil. 

Slalom printre multe filme 

Trebuie să recunosc că festivalul a devenit un maraton. Faci slalom printre multe filme, ai vrea să fii şi aici şi acolo, şi la o lansare de carte şi la un calup de scurtmetraje, şi la o discuţie cu invitaţi străini despre filmul românesc, la prezentarea ediţiei a doua (în engleză) a publicaţiei AperiTIFF-ului special sau la lansarea cofretului de DVD-uri cu 11 debuturi din ultimii 10 ani. Ubicuitatea mi se pare o stare de graţie, dar în lipsa ei fiecare face ce poate. Adică, alege. Şi suferă de o frustrare stranie că nu poate să se împartă şi că ziua nu are mai multe ore şi că mereu va trebui să renunţe la ceva şi să verifice dacă a doua zi mai are o a doua şansă cu un film pe care voia neapărat să-l vadă. TIFF-ul părea calm anul ăsta de la cafenea sau din Grădina Botanică, dacă mergeai la pas pe străzile pietonale, pavate recent cu piatră.  Regizorul Lucian Pintilie, căruia i s-a organizat o retrospectivă anul acesta la TIFF, a fost într-o formă de zile mari: sclipitor, autoritar, cuceritor, cu un umor foarte special. Discuţiile la care a participat după proiecţiile filmelor sale au părut un spectacol cel puţin la fel de interesant ca revederea Balanţei sau a Reconstituirii.  

Marfa şi banii după 10 ani se ţine bine.  

Am mai luat cu mine: Oxigen (regia Hans Van Nuffel, Belgia), o poveste despre viaţă spusă din anticamera morţii. Protagoniştii suferă de o boală genetică care le afectează plămînii şi care îi face dependenţi de spital şi de tratamente. Dincolo de melodramă simţi că mai e ceva şi că filmul ăsta e o confesiune. Kill me Please, tot belgian, regia Olias Barco, o comedie neagră foarte bine făcută. Are şi umor, şi tensiune, şi răsturnări de situaţie, şi nişte personaje incredibile, care par cînd cehoviene, cînd nişte surori şi fraţi de-ai lui Charlie Chaplin. Chilianul Gatos viejos (regia Pedro Peirano, Sebastian Silva) e caligrafic, crud, în obsesia pentru bătrîneţe şi boală care pun stăpînire pe mintea unei femei. La vida util al uruguaianului Federico Veiroj, construit în jurul unui personaj urmuzian, de o candoare fără margini, funcţionează ca o melancolică declaraţie de dragoste pentru cinema.  

Documentarele au fost şi ele spectaculoase la TIFF. O să amintesc doar cîteva: Cinema Komunisto (Serbia, regia Mila Turajlic), Viaţa mea cu Carlos (Chile-Spania, regia German Berger), Jiro visează la sushi (SUA-Japonia, regia David Gelb). 

Am revăzut şi Ceremonia lui Chabrol şi nu oricum, ci în aceeaşi sală cu Jacqueline Bisset, invitată la TIFF-ul de acum. Nu ştiu dacă o fi fost asta cauza, dar filmul mi-a plăcut din nou.  

Şi pentru că TIFF-ul şi-a asumat un proiect pe termen lung şi se gîndeşte să crească spectatori, cineaşti şi critici de film, nu pot să nu amintesc de programele Let’s Go Digital şi EducaTIFF.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.