Jurnal de TIFF

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Jurnal de TIFF jpeg

Nu am mers la prea multe festivaluri de film în viaţa mea, dar nu-mi imaginez cum ar fi să stau acasă în timpul TIFF-ului şi să nu mă bucur de timpul acela suspendat în care singura întrebare firească e: „Ce filme vedem azi?“. Ca în fiecare an, festivalul a însemnat alergătura de la un cinematograf la altul, gustul de şaorma (mîncată la ore tîrzii din noapte), discuţiile care se prelungesc mult după ce am ieşit de la cinematograf, prietenii pe care ştiu că nu am cum să-i revăd în altă parte, o echipă care funcţionează ca o maşinărie perfectă şi, oricît de puţine ore de somn ar avea la activ, reuşeşte nu numai să fie eficientă, dar şi să zîmbească şi să-şi trateze invitaţii ca pe cei mai importanţi oameni de pe pămînt.  

Albumul cu fotografii 

Dacă TIFF-ul ar fi un album cu instantanee, aş alege, fără să clipesc, din 2002, drumul din Piaţa Unirii pînă la Cinema Victoria, făcut cu un Mihai Chirilov blond, slab, îmbrăcat cu un tricou cu Björk şi nişte pantoloni din material lucios. Habar n-am cum nu şi-a pierdut răbdarea şi continuă să le spună şi azi invitaţilor şi prietenilor la ce filme să meargă pentru că el crede că le-ar plăcea. Fără îndoială, jocul de-a ghicitorul îl amuză şi, atunci cînd ai de ales între două sau trei titluri care încep la aceeaşi oră, părerea lui e cea mai bună soluţie. 

Primul an în care TIFF-ul s-a organizat şi la Sibiu, am umblat o zi pe străzile frumoase şi lustruite, cu Dana Enulescu, Anca Grădinariu şi Alex. Leo Şerban. Eram un comando cinefil care vorbea cîte în lună şi-n stele, ne minunam în faţa fiecărei clădiri şi rîdeam cu gurile pînă la urechi ca într-o vacanţă absolută, bucuroşi că am schimbat puţin decorul. După-amiaza aceea s-a încheiat apoteotic cu concertul din piaţă al Fanfarei Ciocîrlia, la care cred că nu e om care să fi fost acolo şi să nu fi ţopăit ca un nebun.  

Nu m-am mirat deloc anul ăsta cînd am auzit mai mulţi cunoscuţi spunînd că, din cauza unei şepci verzi, a unei genţi colorate sau a unei perechi de ochelari cu rame groase, li s-a părut că-l zăresc pe Leo pe străzile Clujului. E personajul care ne-a lipsit din fotografia de grup de la ediţia a zecea. Apoi, mai sînt multe filme care-mi sînt atît de clare în minte de parcă le-aş fi văzut ieri. Şi ştiu atît de bine că n-aş fi ajuns niciodată la ele dacă n-aş fi mers la TIFF. 

Anul trecut, cînd am făcut AperiTIFF-ul, ziarul zilnic al festivalului, în fiecare seară îmi venea să plîng de ciudă că trebuia să stau în redacţie şi de toate tabieturile mele de festival se alesese praful. Mi-am promis că anul ăsta îmi voi lua revanşa şi fix aşa am făcut. M-am reîntors la ritmul de văzut filme, băut cafele, pierdut nopţi, mîncat pe apucate.  Mă gîndeam că cei care mergem an de an la TIFF sîntem norocoşi. N-o să trebuiască să spunem niciodată că am îmbătrînit, ci doar la cîte ediţii de festival am venit de-a lungul vieţii.  

TIFF 2011 

Unele lucruri nu s-au schimbat: drumul Clujului e la fel de lung, trenurile arată normal, dar ajung cu întîrziere. Pe lîngă cărţile de altădată, l-am parcurs şi cu Internet la purtător, ceea ce mi s-ar fi părut de-a dreptul SF, acum opt ani. Mi-am lăsat geanta la hotel şi într-o jumătate de oră, cu tot cu ameţeala de pe drum, intram în renovatul cinematograf Republica, rebotezat de curînd „Florin Piersic“ (cu o mică escală de cafea la barul La Mărgelatu din hol) să văd 7 păcate iertate, un film indian simpatic, care a reuşit să mă remonteze. Pe măsură ce soţia îşi mai căsăpea cîte un soţ (a avut şase cu totul, pe cel de-al şaptelea l-a luat gata mort), eu îmi reveneam. Actriţa Priyanka Chopra arde ecranul, poveştile se înşiră ca mărgelele pe aţă şi finalul răstoarnă acest ritm care părea fără sfîrşit: după fiecare nouă încercare, o altă dezamăgire şi o răzbunare pe măsură. Totul construit ca un imens spectacol. Am zis film indian, deci între morţile anunţate se cîntă, rîde şi dansează. Următoarea destinaţie, Palatul Bannfy, Bonţida, la care visasem cu ochii deschişi şi cu un an în urmă. M-am urcat într-un microbuz de la TIFF şi am plecat într-o excursie de mai bine de o jumătate de oră. Cînd am ajuns, curtea imensă a domeniului fusese luată cu asalt de o mulţime de oameni care veniseră să vadă proiecţia în aer liber a filmului Odessa în flăcări. Totul semăna cu o mare sărbătoare cîmpenească. Ruinele palatului păreau translucide de la lumina ecranului. Eram extrem de curioasă, ştiam cîte ceva despre filmul pierdut şi regăsit. Odessa în flăcări (realizat în coproducţie româno-italiană, în 1942, de regizorul italian Carmine Gallone) are toate ciudăţeniile unui film de propagandă, cîntecele noastre populare răsună în italiană, românii sînt buni, iar bolşevicii – nişte fiare. Nu-i de mirare, aşadar, că filmul nu servea deloc ideologiei comuniste şi că, atunci cînd aceştia au ajuns la putere, l-au interzis. La cîte filme manipulatoare politic am văzut înainte de 1989, mi s-a părut că Odessa în flăcări avea farmecul istoriei.  

Încă din prima seară la Cluj am simţit că TIFF-ul a devenit un eveniment important pentru locuitorii de acolo, nu doar pentru cei „transhumaţi“ de la Bucureşti – şi ei parcă mai numeroşi ca niciodată. De fapt, era suficient să ajungi la proiecţiile în aer liber din Piaţa Unirii ca să-ţi dai seama că publicul clujean e din ce în ce mai entuziast, mai numeros şi mai cinefil. 

Slalom printre multe filme 

Trebuie să recunosc că festivalul a devenit un maraton. Faci slalom printre multe filme, ai vrea să fii şi aici şi acolo, şi la o lansare de carte şi la un calup de scurtmetraje, şi la o discuţie cu invitaţi străini despre filmul românesc, la prezentarea ediţiei a doua (în engleză) a publicaţiei AperiTIFF-ului special sau la lansarea cofretului de DVD-uri cu 11 debuturi din ultimii 10 ani. Ubicuitatea mi se pare o stare de graţie, dar în lipsa ei fiecare face ce poate. Adică, alege. Şi suferă de o frustrare stranie că nu poate să se împartă şi că ziua nu are mai multe ore şi că mereu va trebui să renunţe la ceva şi să verifice dacă a doua zi mai are o a doua şansă cu un film pe care voia neapărat să-l vadă. TIFF-ul părea calm anul ăsta de la cafenea sau din Grădina Botanică, dacă mergeai la pas pe străzile pietonale, pavate recent cu piatră.  Regizorul Lucian Pintilie, căruia i s-a organizat o retrospectivă anul acesta la TIFF, a fost într-o formă de zile mari: sclipitor, autoritar, cuceritor, cu un umor foarte special. Discuţiile la care a participat după proiecţiile filmelor sale au părut un spectacol cel puţin la fel de interesant ca revederea Balanţei sau a Reconstituirii.  

Marfa şi banii după 10 ani se ţine bine.  

Am mai luat cu mine: Oxigen (regia Hans Van Nuffel, Belgia), o poveste despre viaţă spusă din anticamera morţii. Protagoniştii suferă de o boală genetică care le afectează plămînii şi care îi face dependenţi de spital şi de tratamente. Dincolo de melodramă simţi că mai e ceva şi că filmul ăsta e o confesiune. Kill me Please, tot belgian, regia Olias Barco, o comedie neagră foarte bine făcută. Are şi umor, şi tensiune, şi răsturnări de situaţie, şi nişte personaje incredibile, care par cînd cehoviene, cînd nişte surori şi fraţi de-ai lui Charlie Chaplin. Chilianul Gatos viejos (regia Pedro Peirano, Sebastian Silva) e caligrafic, crud, în obsesia pentru bătrîneţe şi boală care pun stăpînire pe mintea unei femei. La vida util al uruguaianului Federico Veiroj, construit în jurul unui personaj urmuzian, de o candoare fără margini, funcţionează ca o melancolică declaraţie de dragoste pentru cinema.  

Documentarele au fost şi ele spectaculoase la TIFF. O să amintesc doar cîteva: Cinema Komunisto (Serbia, regia Mila Turajlic), Viaţa mea cu Carlos (Chile-Spania, regia German Berger), Jiro visează la sushi (SUA-Japonia, regia David Gelb). 

Am revăzut şi Ceremonia lui Chabrol şi nu oricum, ci în aceeaşi sală cu Jacqueline Bisset, invitată la TIFF-ul de acum. Nu ştiu dacă o fi fost asta cauza, dar filmul mi-a plăcut din nou.  

Şi pentru că TIFF-ul şi-a asumat un proiect pe termen lung şi se gîndeşte să crească spectatori, cineaşti şi critici de film, nu pot să nu amintesc de programele Let’s Go Digital şi EducaTIFF.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.