"Există covor roşu, nu şi morgă" - interviu cu Mihai CHIRILOV

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
TIFF 2012 şi patru ochi jpeg

În perioada 1-10 iunie se va desfăşura la Cluj cea de-a XI-a ediţie a Festivalului de Film Transilvania. Despre cum a început, a crescut şi ce ne pregăteşte pentru anul acesta TIFF-ul, am vorbit cu directorul artistic al festivalului.

TIFF-ul a ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 11. Cînd pregăteaţi prima ediţie, cum vă imaginaţi că va fi în timp?

La drept vorbind, nu m-am gîndit nici o clipă că vom ajunge aici. Ştiam doar că nu trebuie să inventăm roata, ci doar s-o construim după modele existente şi s-o adaptăm la drumurile neasfaltate şi pline de gropi ale distribuţiei de film din România de la acea vreme. Fusesem deja la multe festivaluri din străinătate, mai bine sau mai prost organizate, mai mari sau mai mici, şi de la acestea din urmă mi-am dat seama că e posibil. Nu m-am gîndit că o să fie atît de greu şi, ca atare, n-am avut timp nici pentru exerciţii de imaginaţie. Aveam însă, ca toţi cei care au făcut parte din echipă la acea primă ediţie, un elan aproape inconştient şi o anduranţă ieşită din comun. Foarte puţini ne-au dat şanse de reuşită. Lucram, cu toţii, pe un singur computer, la care făceam coadă – mai bine zis, ne băteam pe el. Existau prea multe necunoscute, drept care nu anticipam problemele, ci le primeam în plex şi, cum-necum, le rezolvam peste noapte. Una dintre amintirile mele favorite rămîne cea a proiecţiei cu Nosferatu cu acompaniament live, pentru care invitasem cîţiva muzicieni din străinătate, ca să ne dăm seama, cu o zi înainte de eveniment, că nimeni nu-şi bătuse capul să facă rost de un pian. Sigur, cu toţii ne doream ca festivalul să nu fie un one hit wonder – şi ţin minte că partenerul meu, Tudor Giurgiu, chiar a spus lucrul ăsta la ceremonia de deschidere. Eram însă prea anesteziaţi de goana momentului ca să ne preocupe viitorul.

De la an la an, TIFF-ul a crescut: filme mai multe şi mai provocatoare, public numeros, avizat şi împătimit, aşteptări mari. Cît de greu e să faci un program/o selecţie de filme care să ţină pasul cu exigenţele cinefililor?

Prima ediţie a fost un experiment bulversant pentru publicul din Cluj şi nu mi-am dat seama de asta decît atunci cînd am încercat să schiţez pe hîrtie programarea celor 45 de filme în două săli, timp de şapte zile, ambiţionîndu-mă să compun un traseu – idealist – pe care un cinefil împătimit să-l urmeze pentru a putea vedea tot. Evident, a fost imposibil. Îmi place să cred însă că tot acest bombardament de filme din care – vorba vine – scapă cine poate i-a stimulat pe spectatori şi i-a scos din amorţeală, „forţîndu-i“ să aleagă. Au mai existat şi acele titluri-şoc (Pianista şi Audiţia) la care s-a lăsat cu leşinuri în sală – declanşînd definitiv o curiozitate bolnăvicioasă, dar cum nu se poate mai benefică în context. Din acel moment începînd, politica de selecţie s-a impus de la sine. Ne-am asumat riscul de a avea o competiţie care să promoveze regizori tineri aflaţi la primul sau al doilea film, dînd astfel posibilitatea publicului de a putea spune, peste timp, că „a fost acolo“, la naşterea unui mare cineast. Am mers la sigur cu filmele greilor cinematografiei mondiale – cu atît mai mult cu cît majoritatea nu ajung pe ecranele noastre în distribuţie curentă. Am continuat să arătăm filme de groază şi fantastice în secţiunea „Umbre“ – la urma urmei, viziunea clişeu pe care o au străinii despre Transilvania obligă. Am scos în faţă autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, cărora le-am organizat retrospective, pe cît posibil în prezenţa lor. În fiecare an, punem accentul pe cinematografiile unor ţări care sînt pe val şi recuperăm filme clasice vechi de 50, 20 sau chiar 10 ani – Cristi Puiu se întreba, de pildă, anul trecut cine o să mai vină să vadă Marfa şi banii. A fost plin. Le-am închis, sper, gura celor care au cîrîit că filmele provocatoare zburdă nestingherit prin program, izolîndu-le într-o secţiune „Fără limite“, care se bucură de un mare succes – la capitolul ăsta, da, exigenţele au crescut, pentru că se întîmplă ca, după un astfel de film, cineva, probabil călit de electroşocurile din trecut, să-mi spună că se aştepta la ceva „şi mai tare“. Am dezvoltat prezenţa documentarelor în festival – iar aici ai şi tu partea ta de vină, pentru că faci selecţia lor – şi a filmelor experimentale. Şi, nu în ultimul rînd, mai am ambiţia asta de a depista trenduri în oferta curentă şi de a reuni titluri sub aceeaşi pălărie tematică – cum s-a întîmplat anul trecut cu grupajul denumit „Tinereţe irosită“ sau anul ăsta cu filmele despre credinţă şi religie din secţiunea „Oameni şi zei“.

Care sînt lucrurile de neratat la TIFF 2012?

În primul rînd, cele 12 filme din competiţie. Toate vorbesc despre un anume tip de criză. Criză economică sau socială. Criză existenţială sau sentimentală. Criză individuală, de cuplu sau de familie. Majoritatea sînt filme intimiste, cu care poţi empatiza foarte uşor.

Pentru orice cinefil care se respectă, retrospectiva integrală Stanley Kubrick e obligatorie – fie doar şi pentru că dă posibilitatea de a revedea în condiţii excelente şi pe ecran filme pe care mulţi le-au văzut doar la televizor sau pe casete video hărtănite.

De neratat sînt toate filmele din Piaţa Unirii – de la clasicul Taxi Driver, în versiunea digitală restaurată anul trecut, la prospături gen belgianul Hasta la Vista, finlandezul Iron Sky sau canadianul de megasucces la box office Starbuck.

Retrospectiva cineastului japonez Hitoshi Matsumoto din secţiunea „3x3“ e o adevărată revelaţie. Zero Killed al lui Michal Kosakowski, arătat în premieră internaţională, este, poate, cel mai zguduitor şi deranjant dintre toate, pentru că vorbeşte despre fanteziile criminale pe care cu toţii le avem la modul cel mai inofensiv cu putinţă – filmul ăsta le pune în practică. Himizu al japonezului Sion Sono are, probabil, cel mai memorabil final. Bestiaire al canadianului Denis Cote şi grupajul de lucrări video ale lui Mircea Cantor, proiectate pentru prima oară în România într-o sală de cinema, sînt poate cele mai radicale propuneri ale acestei ediţii. Donoma al francezului de origine haitiană Djinn Carrenard e o mostră impecabilă de guerilla filmmaking, fiind făcut cu doar 200 de dolari. Iar pentru cei care-şi pot permite luxul de a se rupe de nebunia festivalului timp de cinci ore, există două proiecţii maraton cu splendidul Mildred Pierce al lui Todd Haynes şi cu trilogia germană Dreileben. Şi lista poate continua...

Dacă vorbim de spiritul festivalului (căci, dincolo de filme, la Cluj lumea vine şi pentru atmosferă), ce credeţi că a rămas neschimbat faţă de ediţiile anterioare, ce a cîştigat în timp şi ce a pierdut festivalul?

Cred că sentimentul ăsta plăcut de „febră relaxată“ e o constantă a TIFF-ului. Pînă şi cei mai introvertiţi îşi găsesc aici resurse de a dansa pe mese sau de a acapara o conversaţie. Există covor roşu, dar nu există morgă. Există din ce în mai mulţi invitaţi şi profesionişti din străinătate. Există foarte multă emulaţie: tot mai mulţi tineri din Cluj încep să facă film. Există din ce în ce mai multe programe educaţionale şi evenimente conexe. TIFF-ul e un festival cald, prietenos şi la fel de zărghit ca-n trecut. A cîştigat în profesionalism şi recunoaştere naţională şi internaţională, şi-a pierdut inocenţa (nici nu s-ar fi putut altfel) şi a îmbătrînit niţel, dar încă pierde nopţile ca-n studenţie şi-l prinde răsăritul pe străzi.

Spot-ul (întreaga campanie de imagine) a TIFF-ului de anul acesta mizează pe o situaţie extremă, neaşteptată. E un fel de „rîs cu plîns“. De ce aţi optat pentru acest vizual?

Totul a pornit de la ideea secţiunii cu filme despre credinţă şi religie. De-aici am extras filozofia ediţiei curente – aceea a cultului pentru film la TIFF, a filmului ca religie şi a cinefililor credincioşi şi devotaţi festivalului. Ironia nu putea lipsi din campania vizuală, drept care imaginea colorată şi atractivă a Cimitirului Vesel i s-a potrivit ca o mănuşă. Din asta a derivat şi sloganul-epitaf – „TIFF cu filme m’o hrănit / Le-am mîncat pîn’am murit“ –, care nu trebuie luat la modul literal, ci ca o expresie a pasiunii necondiţionate pe care publicul de la TIFF o are pentru cinema.

Ce a însemnat festivalul de la Cluj pentru filmul românesc?

Vreau să cred că filmul românesc şi TIFF-ul s-au sprijinit şi alimentat reciproc. Festivalul a construit o platformă solidă pentru vizibilitatea şi promovarea filmului românesc şi a autorilor ei, iar filmul românesc, graţie succeselor recente, ridicate la nivelul peliculelor străine de la TIFF, a contribuit la creşterea popularităţii internaţionale a festivalului, atrăgînd în acelaşi timp tot mai mulţi invitaţi. Care invitaţi au putut vedea, chiar descoperi, aici, de pildă, filmele unui Liviu Ciulei sau Lucian Pintilie – lucru care a dus la omagiul adus lui Ciulei la Lincoln Center anul trecut, în cadrul Festivalului de Film Românesc organizat de ICRNY, sau la retrospectiva integrală a operei lui Pintilie de la MoMA din acest an...

Cum arată în cifre TIFF 2012: cîte filme etc.?

Circa 240 de filme (dintre care 190 de lungmetraje şi 50 de scurtmetraje) din 46 de ţări, proiectate timp de 10 zile, de dimineaţă pînă noaptea tîrziu, în 14 locaţii.

Mihai Chirilov este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania. 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: N. Cherciu

Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.

Adevarul.ro

teoria conspiratiei shutterstock
Ce se întâmplă când adepți ai teoriilor conspiraționiste conduc țări
Fanteziile paranoice ale lui Vladimir Putin și ale altor lideri sporesc pericolele pentru întreaga lume, scrie „Financial Times“.
eduard novak
Stadionul Arcul de Triumf va fi administrat de Federaţia Română de Rugby, afirmă ministrul Sportului
Stadionul Arcul de Triumf ar urma să fie trecut în administrarea gratuită a Federaţiei Române de Rugby, fără a fi luate în calcul şi celelalte obiective din cadrul complexului sportiv, a declarat, pentru Agerpres, ministrul Sportului.
Examen pentru obţinerea permisului auto
Proiect UDMR: Examinatorul auto poate fi orice persoană care obţine o autorizaţie în domeniu
Parlamentarii UDMR au depus, miercuri, o iniţiativă legislativă privind reorganizarea procedurii de obţinere a permisului de conducere, care defineşte profesia de examinator autorizat şi prevede ca aceasta să poată fi exercitată, pe lângă ofiţeri şi agenţi de Poliţie, de către orice persoană.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.