"Există covor roşu, nu şi morgă" - interviu cu Mihai CHIRILOV

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
TIFF 2012 şi patru ochi jpeg

În perioada 1-10 iunie se va desfăşura la Cluj cea de-a XI-a ediţie a Festivalului de Film Transilvania. Despre cum a început, a crescut şi ce ne pregăteşte pentru anul acesta TIFF-ul, am vorbit cu directorul artistic al festivalului.

TIFF-ul a ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 11. Cînd pregăteaţi prima ediţie, cum vă imaginaţi că va fi în timp?

La drept vorbind, nu m-am gîndit nici o clipă că vom ajunge aici. Ştiam doar că nu trebuie să inventăm roata, ci doar s-o construim după modele existente şi s-o adaptăm la drumurile neasfaltate şi pline de gropi ale distribuţiei de film din România de la acea vreme. Fusesem deja la multe festivaluri din străinătate, mai bine sau mai prost organizate, mai mari sau mai mici, şi de la acestea din urmă mi-am dat seama că e posibil. Nu m-am gîndit că o să fie atît de greu şi, ca atare, n-am avut timp nici pentru exerciţii de imaginaţie. Aveam însă, ca toţi cei care au făcut parte din echipă la acea primă ediţie, un elan aproape inconştient şi o anduranţă ieşită din comun. Foarte puţini ne-au dat şanse de reuşită. Lucram, cu toţii, pe un singur computer, la care făceam coadă – mai bine zis, ne băteam pe el. Existau prea multe necunoscute, drept care nu anticipam problemele, ci le primeam în plex şi, cum-necum, le rezolvam peste noapte. Una dintre amintirile mele favorite rămîne cea a proiecţiei cu Nosferatu cu acompaniament live, pentru care invitasem cîţiva muzicieni din străinătate, ca să ne dăm seama, cu o zi înainte de eveniment, că nimeni nu-şi bătuse capul să facă rost de un pian. Sigur, cu toţii ne doream ca festivalul să nu fie un one hit wonder – şi ţin minte că partenerul meu, Tudor Giurgiu, chiar a spus lucrul ăsta la ceremonia de deschidere. Eram însă prea anesteziaţi de goana momentului ca să ne preocupe viitorul.

De la an la an, TIFF-ul a crescut: filme mai multe şi mai provocatoare, public numeros, avizat şi împătimit, aşteptări mari. Cît de greu e să faci un program/o selecţie de filme care să ţină pasul cu exigenţele cinefililor?

Prima ediţie a fost un experiment bulversant pentru publicul din Cluj şi nu mi-am dat seama de asta decît atunci cînd am încercat să schiţez pe hîrtie programarea celor 45 de filme în două săli, timp de şapte zile, ambiţionîndu-mă să compun un traseu – idealist – pe care un cinefil împătimit să-l urmeze pentru a putea vedea tot. Evident, a fost imposibil. Îmi place să cred însă că tot acest bombardament de filme din care – vorba vine – scapă cine poate i-a stimulat pe spectatori şi i-a scos din amorţeală, „forţîndu-i“ să aleagă. Au mai existat şi acele titluri-şoc (Pianista şi Audiţia) la care s-a lăsat cu leşinuri în sală – declanşînd definitiv o curiozitate bolnăvicioasă, dar cum nu se poate mai benefică în context. Din acel moment începînd, politica de selecţie s-a impus de la sine. Ne-am asumat riscul de a avea o competiţie care să promoveze regizori tineri aflaţi la primul sau al doilea film, dînd astfel posibilitatea publicului de a putea spune, peste timp, că „a fost acolo“, la naşterea unui mare cineast. Am mers la sigur cu filmele greilor cinematografiei mondiale – cu atît mai mult cu cît majoritatea nu ajung pe ecranele noastre în distribuţie curentă. Am continuat să arătăm filme de groază şi fantastice în secţiunea „Umbre“ – la urma urmei, viziunea clişeu pe care o au străinii despre Transilvania obligă. Am scos în faţă autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, cărora le-am organizat retrospective, pe cît posibil în prezenţa lor. În fiecare an, punem accentul pe cinematografiile unor ţări care sînt pe val şi recuperăm filme clasice vechi de 50, 20 sau chiar 10 ani – Cristi Puiu se întreba, de pildă, anul trecut cine o să mai vină să vadă Marfa şi banii. A fost plin. Le-am închis, sper, gura celor care au cîrîit că filmele provocatoare zburdă nestingherit prin program, izolîndu-le într-o secţiune „Fără limite“, care se bucură de un mare succes – la capitolul ăsta, da, exigenţele au crescut, pentru că se întîmplă ca, după un astfel de film, cineva, probabil călit de electroşocurile din trecut, să-mi spună că se aştepta la ceva „şi mai tare“. Am dezvoltat prezenţa documentarelor în festival – iar aici ai şi tu partea ta de vină, pentru că faci selecţia lor – şi a filmelor experimentale. Şi, nu în ultimul rînd, mai am ambiţia asta de a depista trenduri în oferta curentă şi de a reuni titluri sub aceeaşi pălărie tematică – cum s-a întîmplat anul trecut cu grupajul denumit „Tinereţe irosită“ sau anul ăsta cu filmele despre credinţă şi religie din secţiunea „Oameni şi zei“.

Care sînt lucrurile de neratat la TIFF 2012?

În primul rînd, cele 12 filme din competiţie. Toate vorbesc despre un anume tip de criză. Criză economică sau socială. Criză existenţială sau sentimentală. Criză individuală, de cuplu sau de familie. Majoritatea sînt filme intimiste, cu care poţi empatiza foarte uşor.

Pentru orice cinefil care se respectă, retrospectiva integrală Stanley Kubrick e obligatorie – fie doar şi pentru că dă posibilitatea de a revedea în condiţii excelente şi pe ecran filme pe care mulţi le-au văzut doar la televizor sau pe casete video hărtănite.

De neratat sînt toate filmele din Piaţa Unirii – de la clasicul Taxi Driver, în versiunea digitală restaurată anul trecut, la prospături gen belgianul Hasta la Vista, finlandezul Iron Sky sau canadianul de megasucces la box office Starbuck.

Retrospectiva cineastului japonez Hitoshi Matsumoto din secţiunea „3x3“ e o adevărată revelaţie. Zero Killed al lui Michal Kosakowski, arătat în premieră internaţională, este, poate, cel mai zguduitor şi deranjant dintre toate, pentru că vorbeşte despre fanteziile criminale pe care cu toţii le avem la modul cel mai inofensiv cu putinţă – filmul ăsta le pune în practică. Himizu al japonezului Sion Sono are, probabil, cel mai memorabil final. Bestiaire al canadianului Denis Cote şi grupajul de lucrări video ale lui Mircea Cantor, proiectate pentru prima oară în România într-o sală de cinema, sînt poate cele mai radicale propuneri ale acestei ediţii. Donoma al francezului de origine haitiană Djinn Carrenard e o mostră impecabilă de guerilla filmmaking, fiind făcut cu doar 200 de dolari. Iar pentru cei care-şi pot permite luxul de a se rupe de nebunia festivalului timp de cinci ore, există două proiecţii maraton cu splendidul Mildred Pierce al lui Todd Haynes şi cu trilogia germană Dreileben. Şi lista poate continua...

Dacă vorbim de spiritul festivalului (căci, dincolo de filme, la Cluj lumea vine şi pentru atmosferă), ce credeţi că a rămas neschimbat faţă de ediţiile anterioare, ce a cîştigat în timp şi ce a pierdut festivalul?

Cred că sentimentul ăsta plăcut de „febră relaxată“ e o constantă a TIFF-ului. Pînă şi cei mai introvertiţi îşi găsesc aici resurse de a dansa pe mese sau de a acapara o conversaţie. Există covor roşu, dar nu există morgă. Există din ce în mai mulţi invitaţi şi profesionişti din străinătate. Există foarte multă emulaţie: tot mai mulţi tineri din Cluj încep să facă film. Există din ce în ce mai multe programe educaţionale şi evenimente conexe. TIFF-ul e un festival cald, prietenos şi la fel de zărghit ca-n trecut. A cîştigat în profesionalism şi recunoaştere naţională şi internaţională, şi-a pierdut inocenţa (nici nu s-ar fi putut altfel) şi a îmbătrînit niţel, dar încă pierde nopţile ca-n studenţie şi-l prinde răsăritul pe străzi.

Spot-ul (întreaga campanie de imagine) a TIFF-ului de anul acesta mizează pe o situaţie extremă, neaşteptată. E un fel de „rîs cu plîns“. De ce aţi optat pentru acest vizual?

Totul a pornit de la ideea secţiunii cu filme despre credinţă şi religie. De-aici am extras filozofia ediţiei curente – aceea a cultului pentru film la TIFF, a filmului ca religie şi a cinefililor credincioşi şi devotaţi festivalului. Ironia nu putea lipsi din campania vizuală, drept care imaginea colorată şi atractivă a Cimitirului Vesel i s-a potrivit ca o mănuşă. Din asta a derivat şi sloganul-epitaf – „TIFF cu filme m’o hrănit / Le-am mîncat pîn’am murit“ –, care nu trebuie luat la modul literal, ci ca o expresie a pasiunii necondiţionate pe care publicul de la TIFF o are pentru cinema.

Ce a însemnat festivalul de la Cluj pentru filmul românesc?

Vreau să cred că filmul românesc şi TIFF-ul s-au sprijinit şi alimentat reciproc. Festivalul a construit o platformă solidă pentru vizibilitatea şi promovarea filmului românesc şi a autorilor ei, iar filmul românesc, graţie succeselor recente, ridicate la nivelul peliculelor străine de la TIFF, a contribuit la creşterea popularităţii internaţionale a festivalului, atrăgînd în acelaşi timp tot mai mulţi invitaţi. Care invitaţi au putut vedea, chiar descoperi, aici, de pildă, filmele unui Liviu Ciulei sau Lucian Pintilie – lucru care a dus la omagiul adus lui Ciulei la Lincoln Center anul trecut, în cadrul Festivalului de Film Românesc organizat de ICRNY, sau la retrospectiva integrală a operei lui Pintilie de la MoMA din acest an...

Cum arată în cifre TIFF 2012: cîte filme etc.?

Circa 240 de filme (dintre care 190 de lungmetraje şi 50 de scurtmetraje) din 46 de ţări, proiectate timp de 10 zile, de dimineaţă pînă noaptea tîrziu, în 14 locaţii.

Mihai Chirilov este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania. 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: N. Cherciu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.