„E greu să dovedești un viol, o hărțuire“ – interviu cu Radu DRAGOMIR

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
„E greu să dovedești un viol, o hărțuire“ – interviu cu Radu DRAGOMIR jpeg

Regizorul Radu Dragomir debutează în lungmetraj cu un film curajos: Mo a pornit de la un caz real de abuz de putere și agresiune sexuală, cu cîțiva ani înainte de apariția #MeToo. Deși statisticile violenţei domestice ne plasează în continuare pe locuri fruntaşe în Europa, violurile rămîn nedeclarate destul de des şi de multe ori agresorul scapă ieftin, în România fenomenul #MeToo n-a făcut prea multă vîlvă decît la momentul respectiv, la sfîrșitul anului 2017. Presiunea publică a dus, în iulie 2018, la votarea unei legi care amendează hărțuirea sexuală și pe cea psihologică. Prilej bun pentru dezbateri, așadar, pe marginea acestui film, cu două personaje feminine în prim-plan – Dana Rogoz și Mădălina Craiu în rolul studentelor –, și Răzvan Vasilescu drept profesor. Am discutat cu Radu Dragomir după ce Mo a fost prezentat în cadrul Zilelor Filmului Românesc la TIFF, filmul urmînd să aibă premiera pe 4 octombrie.

Dumneavoastră ați fost și scenaristul filmului. Cum a pornit totul?

Încerc să fac acest film de mai multă vreme, de prin 2015. A pornit de la o știre, de la un profesor de la Facultatea de Ştiinţe Economice, chiar din Cluj. Avea o cameră la cămin pe care o ținea pentru sine, cu șpagă la administrator, și își ducea toate studentele acolo cu pretextul de meditații pentru a mări nota sau a trece examenul. Au fost vreo 11 fete care au depus plîngere împotriva lui, iar ultima l-a filmat cu telefonul, acolo s-a spart buba. El apare în cadru plimbîndu-se și țipînd la ea, „Ce, nu știai pentru ce vii?“, exact replicile din film. De la asta am plecat.

Cînd am terminat scenariul, l-am dat unor oameni din industrie să-l citească, iar unul dintre ei, un personaj important, mi-a spus: „Tu n-ai aici un subiect, e zero. Din moment ce tîmpitele alea se duc la el în casă, era normal să li se întîmple asta.“ Atunci mi-am dat seama că eu chiar trebuie să fac filmul. Dacă el îmi spune asta, atunci chiar merită.

Mai ales că-n Statele Unite, chiar din industria filmului a pornit mișcarea #MeToo.

Exact. După aceea, s-a mai modificat scenariul pe parcurs, l-am citit cu actorii. La început, personajul masculin e grotesc, în vreme ce Răzvan Vasilescu e șarmant, nu mai seamănă cu originalul.

Nu e modelul „clasic“ de prădător.

Am vrut să fac un personaj atrăgător, astfel încît să nu știi pînă la sfîrșit ce se va întîmpla, Mo chiar se poate îndrăgosti de el, ea fiind într-un moment foarte vulnerabil al vieții. Am dat de o statistică foarte importantă care mi-a schimbat scenariul, care era inițial mult mai agresiv. A fost un studiu făcut la nivelul Uniunii Europene, în care oamenii erau întrebați dacă li se pare justificat violul în anumite circumstanțe: dacă victima consumă alcool, dacă se duce de bunăvoie la agresor în apartament, dacă victima nu spune un „nu“ hotărît, dacă se îmbracă provocator. În Europa, în medie, oamenii au răspuns în proporție de 30% că violul ar fi justificat în asemenea situații, iar România era pe primul loc, cu 55%. Pe locul 2 – Bulgaria, apoi Ungaria, aici e nucleul. Asta m-a făcut să mă gîndesc să fac filmul exact la limita asta, fata să bea alcool, să se ducă cu el de mînă în cameră… În mintea mea, ideal ar fi ca acești 55% care au răspuns „da“ să vadă filmul și să-și spună: „Stai așa, că am greșit“. Ideal, sigur, deși sînt conștient că n-o să se întîmple asta. Dar ar fi extraordinar ca măcar unii dintre cei care au văzut filmul să-și schimbe opinia.

Am tot găsit știri pe subiectul ăsta, a fost un alt caz acum cîțiva ani: la Vaslui, șapte tipi au violat o fată, trebuiau băgați la pușcărie. Iar părinții acelor băieți au depus contestații, o mamă a făcut un blog pentru a-i lua apărarea, spuneau: „Cum se poate așa ceva, cinci ani ani de închisoare pentru cinci minute de plăcere?“. Era incredibil, o femeie să spună asta, nu numai că-l apără, ci ea chiar crede așa ceva.


— Cadru din film, cu Mădălina Craiu și Dana Rogoz

14 mo jpg jpeg

Credeți c-or să fie mulți care să blameze victima din film?

Eu chiar aș vrea să se întîmple asta, să fie o controversă cît mai mare, să-i scoatem afară, să-i vedem pe cei care cred că violul e justificat.

Referințele la American Beauty și 4, 3, 2 dădeau o direcție filmului.

Da, a fost o ironie, dacă fetele erau puțin mai cultivate și-ar fi dat seama ce li se poate întîmpla, puteau să-și imagineze. Filmul nu e construit neapărat pe suspans, pe surpriză. Vă spun de la început, nu vă surprind.

În film, Mo pornește ca personaj puternic, are o voce, provoacă. Totuși, de ce nu intervin și autoritățile?

E greu să dovedești un viol, o hărțuire chiar și în ziua de azi, sînt situații dificile pentru victime. Chiar autoritățile ar spune: ai urcat cu el în apartament, ați băut trei sticle de vin, ce vrei să facem noi? Pe Mo am construit-o de la început mai nebună, impulsivă, agresivă, ca să fii convins pînă în ultimul moment că îi dă cu ceva în cap profesorului. Am avut o variantă de final în care chiar asta se întîmpla, am și filmat, dar apoi mi-am zis că nu e bine, nu-i adevărat, nu se petrec lucrurile așa. Dacă îi dădea în cap, dacă-și asuma uciderea unui om, devenea un personaj ușor psihopat. Frustrarea asta de la sfîrșit, scena cînd Mo pleacă pe stradă, înfrîntă, mi se pare mai puternică și mai importantă.

Ce mesaj ați vrea să transmiteți femeilor prin acest film?

La asta se gîndește Dana (Rogoz, care o interpretează pe Mo – n.r.) mai mult decît mine. Ea o să facă întîlniri, dezbateri prin facultăți, o să se întîlnească cu fetele să discute unde se află limitele, ce poți să faci într-o asemenea situație, pentru că nici nu prea se știe. Te gîndești: „Poate mi se pare mie, poate e în capul meu, poate nu e chiar așa“, hărțuirea e uneori o zonă gri, gesturile sînt interpretabile. Am vrea să ne folosim și de notorietatea Danei, ar fi păcat să nu facem dezbateri pe tema asta.

Pînă la final, poți să crezi că Profu’ e doar un tip cool, se distrează, ascultă puțină muzică. Am făcut un joc cu examenele acelea pe muzică. Se poate ca omul să fie totuși în regulă. Și nu știi unde e declicul. De asta mi se pare important rolul Mădălinei Craiu, care e tot timpul acolo, iar sala a reacționat, asta mi-a plăcut foarte mult. Cînd se întîmplă ceva cu Mo și cu profesorul, am simțit să spectatorii se uită la Mădălina imediat, publicul gîndește întocmai ca ea. Uitîndu-mă și azi, și ieri la proiecție, am constatat că publicul e unde trebuie.

Subiectul filmului fiind unul sensibil, cum ați lucrat cu actorii?

Am lucrat bine. Am repetat mult pe text, pentru că n-am avut bani să filmăm foarte mult. Și ca să nu pierdem timpul pe set, am repetat înainte, ei știau tot ce se întîmplă în film și a curs bine povestea. Îmi place să-i las puțin liberi pe actori, să îi las pe ei să descopere personajul, apoi eu mai vin cu niște corecții. Nu țin să fie totul la virgulă, uite, aici unde am scris eu textul e o virgulă, n-ai văzut o? Norocul e că sînt și autorul scenariului și pot face anumite modificări pe parcurs, așa că am mai rescris textul odată cu actorii. Răzvan Vasilescu stătea acasă și-și plimba pisica și repeta întruna rolul. Apoi aproape că îl deranja dacă îi schimbam eu ceva. (rîde) „Să nu cumva să-mi schimbi vreo replică, doar n-am învățat degeaba.“

E, totuși, un film despre frică?

E o vîrstă la care ești foarte nehotărît, ești la vulnerabilitatea maximă. Nu știi ce vrei și te agăți de cineva, Mo are și un tată dispărut, apoi apare tipul ăsta, care-i poate fi cumva un mentor, are încredere în el, se gîndește că ar fi posibilă o relație între ei. Profesorul o prinde pe Mo într-un moment foarte prost și face jocul ăsta de a-i oferi ce are nevoie, are și o dibăcie în a se face plăcut. Dar mesajul nu e de frică – e o căutare identitară. De asta se cheamă Mo. Inițial, filmul se chema Profu’, căci de la personajul ăsta am plecat. După care mi-am dat seama că nu e o poveste despre el, nu mă interesează neapărat motivele lui, problemele lui. Ea e personajul principal, un personaj puternic.

a consemnat Cristina ȘTEFAN

Foto sus: actrița Dana Rogoz și regizorul Radu Dragomir / credit: Nicu Cherciu

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.