După flăcări

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
După flăcări jpeg

● Colectiv (România-Luxemburg, 2019), de Alexander Nanau.

În octombrie 2015 avea loc tragedia din clubul „Colectiv“. Filmul lui Alexander Nanau investighează urmările acestui moment, așa cum au reverberat ele în societatea românească, de la firul ierbii pînă la nivelurile de putere. Miza acestui proiect ține mai puțin de numirea unor vinovați punctuali în cazul incendiului din club – care e figurat, în treacăt, prin cîteva imagini amator terifiante, smulse parcă din infern. În schimb, de la început și pînă la sfîrșit, Nanau caută răspunsuri la o întrebare care – pentru a prelua de pe afișul filmului – ne privește pe toți: Oare valurile de indignare iscate în rîndurile populației au reușit să spele ceva din putregaiul „sistemului“?

Felul în care Nanau își derulează cercetările e foarte abil: în stilul care l-a consacrat cu Toto și surorile lui (2015) – unde urmărea provocările de zi cu zi din viața unei familii defavorizate –, Colectiv e tot un documentar bazat pe capacitatea regizorului de a-și camufla cît mai bine prezența în peisaj. În filmul precedent, Nanau se strecura cu camera prin apartamente înghesuite din Ferentari; obiectivul devenea martorul nevăzut al unei întregi panoplii de gesturi și dialoguri rupte din miezul ființei – de la drame care aveau să afecteze evoluția familiei pe termen lung pînă la activități mundane precum consumul de droguri. Camera nu refuza nimic din toate aceste momente-revelație care, în filme mai mainstream, nici nu se văd – fiindcă sînt inhibate din start de aparatul de filmat. Mai mult, imersiunea lui Nanau în sînul acestor oameni era atît de radicală – nici măcar în momentele mai dificile, în care situația copiilor urmăriți de el amenința să derapeze, Nanau nu intervenea – încît un critic precum Andrei Gorzo putea să-i reproșeze acestuia o lipsă totală de reacție, problematică din punct de vedere deontologic.

În fine, regăsim acest sistem de tip „fly on the wall“ și aici. Acum Nanau nu mai studiază intimitatea unor oameni deposedați, care-au alunecat prin ochiurile plaselor sociale pînă la marginea societății, ci se ocupă de extremitatea opusă a spectrului. În fapt, Colectiv e alcătuit din două filme: prima parte urmărește echipa restrînsă a jurnalistului de investigație Cătălin Tolontan, pe măsură ce acesta aduce la lumină, în urma incendiului, noi și noi nereguli grave ale sistemului sanitar românesc. E partea mai energică a filmului, ceva ce amintește de producții hollywoodiene despre jurnaliști curajoși care descoperă povești fierbinți, precum recentul Spotlight (2015) – doar că aici totul e pe bune, necosmetizat.

Tolontan lovește în puncte nevralgice, dezvelește osatura găunoasă a sistemului și pune în mișcare aproape de unul singur anchete și mișcări de stradă – o agitație pare să cuprindă întreaga societate, de jos în sus. De la Hexi Pharma la matrapazlîcurile directorilor de spitale – tot soiul de rute înfundate de corupție sînt deblocate ușor, dar nu fără un jenant sentiment, împărtășit de toți, că astfel de demersuri ar fi trebuit înfăptuite mult mai din vreme. Aceste momente – în care filmul integrează o logică de opoziție față de versiunile oficiale – arată, direct și indirect, destule despre peisajul politic păgubos al țării. Nu mai puțin important mi se pare, așa cum remarca un protestatar, că, în anii 2015-2016, anchetele cruciale din presa românească sînt publicate de… Gazeta Sporturilor.

Partea a doua schimbă taberele: din culisele unei redacții ne mutăm în spatele ușilor închise ale biroului lui Vlad Voiculescu, noul ministru al Sănătății. Acum, paralela cea mai evidentă e 1974, une partie de campagne (1974) al lui Raymond Depardon – care documenta, timp de cîteva luni, campania lui Valéry Giscard D’Estaing pentru președinția Franței. Principiul celor două filme e similar: să-și încadreze protagoniștii în vitrine lucioase. Printr-un mix de discuții private și conferințe publice, Voiculescu apare ca un om nou în politica noastră: școlit în afară, mînat de intenții bune, tînărul dorește reforma sistemului. În același timp, portretul pe care i-l trasează filmul e grosier-hagiografic: Voiculescu e filmat ba îmbrățișînd cald o victimă a incendiului, ba sunîndu-și tatăl după victoria PSD la alegerile din 2016. Altfel, coolismul bășcălios al ministrului, care îi privește de sus pe cei care votează cu „partide retrograde“, nu e niciodată taxat de regizor.

E vorba de o slăbiciune înscrisă în forma acestui film, care se grăbește să taie direct la momentele cruciale, la revelațiile ultime, la confruntările acide, descotorosindu-se pe drum de orice potențială contradicție. Colectiv – ca film de cinema – nu e prea ofertant: deși bazat pe lungi observații, filmul își stabilește traiectoria printr-un montaj simplist care mărunțește blocurile de timp, servindu-i totul gata mestecat spectatorului. Iată una dintre diferențele față de Depardon care, chiar și atunci cînd face propagandă, face și cinema: e de ajuns să-l observăm pe Giscard, într-un cadru lung, privind gînditor sau pregătindu-și discursul, fără ca asta să-l transforme într-un sfînt, ci oferindu-ne, pur și simplu, un moment de intimitate reală în compania unui personaj.

Nanau se mulțumește, ca atîția alții, să integreze un discurs antipesedist, care arată cu degetul o (mare) parte din populație, spre a justifica falimentul socio-politic al țării. Lucrurile nu sînt așa de simple, iar răspunsurile trebuie căutate mai adînc. Din fericire, tot Colectiv arată și ruta alternativă, de găsit în imaginile poetice cu corpul mutilat, dar viu, al unei fete trecute prin tragedie, care o ia de la capăt. Atunci, camera de filmat devine ea însăși vulnerabilă și temătoare, transformîndu-se într-un refugiu necesar din calea focului.

Colectiv rulează în cinematografe din 28 februarie.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.